Pe urmele piraţilor la Sulina

Grecul Kontoguris atrăgea navele pe uscat şi le jefuia "Ca să poţi citi inscripţia de pe piatra piratului trebuie să vii în cimitir la primele ore ale dimineţii. Apoi umezeşti cu

Grecul Kontoguris atrăgea navele pe uscat şi le jefuia

"Ca să poţi citi inscripţia de pe piatra piratului trebuie să vii în cimitir la primele ore ale dimineţii. Apoi umezeşti cu puţină apă placa şi doar atunci, după ce se usucă puţin, va putea fi citit textul săpat în mozaic, literele sunt scoase clar în relief", îmi explică Tomazatos, aplecându-se peste un mormânt din cimitirul Sulina.

Alexandru Tomazatos este grec tulcean, dar nu le prea seamănă celorlalţi.
Grecii sunt dedicaţi navigaţiei pe mări şi oceane, pe când Tomazatos tocmai se pregăteşte să întrerupă o tradiţie: cu tată şi bunici, piloţi la Sulina, Tomazatos pleacă la Iaşi să vâneze fluturi, să se facă biolog.

Dacă ar mai fi fost piraţi la Sulina, Poliţia de Frontieră şi organizaţiile nonguvernamentale implicate în prăduirea sau în salvarea Deltei Dunării ar fi avut o grijă şi nişte fonduri în plus. Conservarea şi controlul piraţilor nu au fost niciodată o sarcină facilă, indiferent că piraţii au navigat la Sulina, în Herăstrău sau pe internet.

Să iei un pirat crunt, să-l bagi în formol şi să-l expui generaţiilor viitoare ca pe un model perfect de prezentare a dinţilor de aur sau a ochilor de sticlă, iată suprema satisfacţie a societăţii civile. La Sulina, reporterul "Adevărul" a descoperit şi o raritate: piratul "plecat lui Dumnezeu" Kontoguris.

La Sulina.Unde trece brigantina

Dezvoltarea şi ruina oraşului Sulina au fost, mult timp, strâns legate de evoluţia comunităţii locale greceşti. "Cel mai vestit pilot aici a fost un grec, Emanoil Mitakis, iar cel mai vârstnic a fost Apostolos Kaligas, născut la 1802 şi care a murit la 101 ani", se îmbăţoşează Tomazatos.

Tânărul grec are toate neamurile înmormântate la Sulina, într-o zonă, evident, centrală a cimitirului. Grecii din Sulina nu au fost însă doar negustori şi marinari. Piratul Ghiorghios Kontoguris, născut în 1838 în provincia elenă Kefalonia, a venit la Sulina pe vremea când jumătate din teritoriul actualului oraş era inundat şi presărat cu insuliţe şi cu sălaşe de proscrişi, de evadaţi şi bandiţi.

Preferinţa piraţilor de pe navele lor brigantine pentru această zonă era justificată: Sulina era pe atunci foarte activă comercial şi în jurul său se afla o vegetaţie bogată, care oferea multe ascunzători. Ca orice regiune înfloritoare economic, Sulina avea şi neajunsuri, cel mai mare fiind faptul că era disputată de ruşi şi de turci.

"Vânătoarea de piraţi era intensă, iar cei prinşi erau închişi, de regulă, la Tulcea. Au existat printre cei condamnaţi pentru piraterie chiar şi un copil grec de 15 ani, contemporan lui Kontoguris", ne spune Alexandru Tomazatos.

Împuşcat de ruşi, de Ziua Greciei

Grecul Kontoguris a rămas în tradiţia locală ca un pirat atipic. El nu trecea la abordaje pe apă împotriva navelor, era un pirat "de uscat". Avea vicleniile lui de a atrage ambarcaţiunile, mari sau mici, spre ţărm, pentru că trebuie spus, pe vremea aceea, traficul era mare. Se spune că, de mai multe ori, Kontoguris a pus felinare pe coarnele unor vite şi a atras astfel navele comerciale către mal, unde au şi eşuat.

După aceea, grecul a jefuit minuţios vapoarele, trecând cu puşca fultuită de la un hambar la altul. Ghiorghios Kontoguris nu a avut însă soarta "bandiţilor bălţii", condamnaţi să atârne în ştreang. În 1871, la vârsta de 33 de ani, piratul a fost împuşcat pe străzile oraşului Sulina, într-un schimb de focuri cu câţiva soldaţi ruşi.

Destinul a făcut ca piratul să fie lichidat în ziua de 25 martie, când grecii îşi sărbătoresc Ziua naţională. Mormântul său a fost îngrijit de fratele său, Grigorios, care a inscripţionat pe piatra funerară: "Aici zace Ghiorghios E. Kontoguris, plecat înaintea Domnului la Sulina". Kontoguris a fost nu doar "atipic", ci şi bisericos.

Cum trece gloria lumii

Mulţi dintre cei înmormântaţi la cimitirul Sulina au aparţinut comunităţii greceşti locale. În secolele trecute, grecii plecau în lume la 15-16 ani, să-şi facă un rost. Cei ajunşi în zona tulceană au sosit pe clanuri, au fost la început Candioţii, Ioaniţii, dar enumerarea nu se opreşte aici. Valoarea parimiei "Cherchez la femme" ("caută femeia"- l.fr.) pare dovedită cu vârf şi îndesat la Sulina: "Grecii au dispărut local prin căsătoriile mixte.

Elenismul, în general, este puţin reprezentat aici, mulţi din bărbaţii greci şi-au găsit femei românce sau de alte etnii. De aceea, la Sulina, doar bătrânii mai vorbesc limba greacă", spune ghidul Alexandru Tomazatos. Pe insula Sulina există o admiraţie de dimineaţă distinctă faţă de admiraţia de seară, chiar dacă zilele încep şi se termină identic.

"La Poliţia de Frontieră din Sulina, care se trezeşte primul ăla e şef, că are cheile maşinii şi barca", glumesc oamenii locului. Mai sunt însă şi dimineţile pescarilor, ale marinarilor, ale turiştilor sau ale ţăranilor din satele izolate. Mai sunt dimineţile de trândăvie ale unor edili locali sau dimineţile cailor sălbatici de la Periprava şi au fost, cândva, dimineţile piraţilor şi proscrişilor care s-au ascuns în insuliţele Sulinei. Ar mai fi braconierii, dar zice-se că aceştia nu au dimineţi: ca şi piratul grec Kontoguris, aceştia au numai nopţi.

Aşadar şi prin urmare…

Grecii fac comerţ pe mare şi marinărie de când se ştiu ei. Printre navigatori, o pildă vie este familia Tomazatos, din Sulina. "Primul din neamul meu care a venit aici din Grecia s-a numit Kiriacos, era marinar. Apoi, tradiţia a continuat cu străbunicul Mache, bunicul Nicolae şi tata, Florin, care au ales să lucreze tot pe pilotajul navelor.

În familia mea, toţi au fost marinari şi toţi şi-au luat neveste românce", spune Tomazatos cel mic. L-am întrebat de ce nu vin grecii să pună umărul şi să redea oraşului Sulina strălucirea de altădată. Este o provocare, în familiile de greci din Sulina, la o ceartă, bărbatul poate să mai spună "Dacă mă mai superi mult, îmi iau cetăţenia de grec şi plec!". Prudent, Tomazatos a tăcut şi a reflectat.

Eram convins că i-am ghicit gândurile: "Pe lume mai sunt 100 de naţii care pot face investiţii în Sulina". Dar ghidul grec pare fără gânduri: urmăreşte absent înşiruirea de cruci a cimitirului şi zgârie praful cu o vergea de lemn. Apoi se urneşte şi spune: "Portul liber Sulina este pustiu, aproape nu mai există! În secolul trecut, unii dintre cei mai bogaţi oameni de aici erau grecii.

Pe la 1904 erau 2.056 de greci, 850 de români şi restul până la 4.500-5.000 erau italieni, englezi, turci, ruşi, chiar şi câţiva africani. Unde sunt aceştia? Iar, acum, ce să facă grecii aici?", exclamă el cu un soi de uluire, cu aerul că răspunsul va trebui totuşi să îl primească rapid, chiar şi de la biroul "Pierderi" al vreunei halte CFR.