Patrioți versus patriotarzi. Un sociolog explică diferența: „Simbolurile naționale sunt confiscate în scop politic”

Din perioada interbelică și până azi, am avut și avem politicieni care confiscă simboluri naționale pentru a le folosi în scopuri politice, spune sociologul Ioan Hosu. A fi patriot nu înseamnă să postezi pe Facebook imnul național, să porți ie sau să-ți pui tricolorul pe mașină.

Simbolurile naționale sunt confiscate de unii politicieni. FOTO: Șt. Both

Cu două zile înaintea Zilei Naționale a României, „Adevărul” începe o dezbatere privind diferența dintre a fi patriot și a spune că ești patriot. În prima fază, am discutat cu sociologul Ioan Hosu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca.

„O definiție a patriotismului merge în direcția respectului și devotamentului față de locul unde te-ai născut și, hai să spunem, față de poporul în care ai crescut și trăiești. Și de aici cred că pleacă acum toată discuția. A afișa pe o platformă de social-media un drapel sau un element de ținută vestimentară, o ie de exemplu, nu cred că înseamnă patriotism, pentru că patriotismul are legătură cu acest sentiment de apartenență la comunitate, de respect și colaborare pentru un bine comun”, a susținut sociologul.

Hosu face distincția între un nivel declarativ și unul al acțiunii: „Rămâne de văzut dacă toți cei pe care-i vedem manifestându-se excesiv și acționând în direcția asta trec de nivelul declarativ. E foarte simplu pe social media să porți ie sau să pui un abțibild cu tricolorul pe mașină ori pe laptop și acolo se termină patriotismul, care de fapt nu e patriotism. Dar eu cred că aici ar trebui să ne uităm în ce măsură cel care se pretinde patriot respectă legea, respectă instituțiile, respectă regulile din societatea în care trăiește, își plătește taxele, merge la vot, lucrează pentru comunitate”.

Sociologul susține că nu putem pune semn de egalitate între patriotism și naționalism, primul termen având conotații pozitive, iar cel de-al doilea, negative.

El crede că se ajunge de multe ori să se facă abuz de simboluri patriotice, un exemplu fiind fostul primar Gheorghe Funar, care a vopsit în tricolor băncile și tomberoanele de gunoi din Cluj. Hosu spune că în acest caz este vorba de confiscarea unor simboluri naționale de către o ideologie politică, lucru care duce la o polarizare ce nu mai susține un bine comun, ci unul al unui grup ideologic în detrimentul altora.

„Aceste simboluri nu mai unesc, ci dezbină când ele sunt folosite în mod abuziv de către, hai să spunem, promotorii unor ideologii politice”, afirmă Hosu.

Simbolurile naționale devin triviale

Hosu susține că din perioada interbelică, când vorbim de extrema dreaptă, și până la campaniile electorale de după 90, am avut lideri politici care au defilat cu simboluri naționale cu scopul de a-și denigra, de fapt, adversarii politici.

„Aceste simboluri, până la urmă, nu trebuie folosite pentru a instiga la xenofobie sau ură față de anumite grupuri etnice, având în vedere că în România după 1918 vorbim despre o lume extrem de diversă, multiculturală și cu tradiții dintre cele mai diverse”, detaliază el.

Printr-o utilizare abuzivă, simbolurile devin triviale, banale, pierzând-și semnificațiile originale și nu mai reprezintă, în esență, aspectele lor fundamentale - unitate, identitate.

„Se ajunge la pierderea respectului, pentru că ele devin bunuri de consum, consum politic, consum mediatic, devin locuri comune. Abuzul folosirii lor transformă aceste simboluri în locuri comune, simple cuvinte dintr-o serie lungă de multe alte cuvinte pe care le folosim, poate câteodată exagerat. Cum ar fi, de exemplu, în Ardeal, cuvântul „cu drag”. Cu drag îți spune toată lumea și când cumperi o pâine și când ai întrebat ceva. Cuvântul „prieten” pe care îl vedem în rețelele de socializare are un sens schimbat. Nu toți cei de acolo sunt prieteni, sunt doar contacte, să le spunem, sau nu știu cum să le spunem”, detaliază Hosu. 

Sunt doi factori aici care aduc inflația aceasta de simboluri: zona comercială și zona politică.

„Elementele de educație, cultură istorică, civică, cetățenească sunt deficitare și atunci venim cu substitutul - apartenența sau nevoia de identitate și manifestare a acestei apartenențe la un grup național. Ok, putem înțelege, însă nu cred că toți care-s foarte activi în zona asta cunosc istoria, respectă și acționează în consecință, așa cum spuneam, legile și normele societății în care trăiesc”, detaliază Hosu.

El susține că nu există coerență pe cele trei dimensiuni, există doar una foarte fluturată și afișată.

„Nu se salvează lumea vopsind încă două bănci în tricolor”

Aceste abuzuri de folosire a simbolurilor naționale în scopuri politice apar, de obicei, în perioadele de crize sociale, economice, politice, când există un sentiment de instabilitate și nevoia de întoarcere la valori.

„Ideea este că patria și locul în care te-ai născut și memoria unui trecut de aur asigură un confort și o stabilitate pentru foarte mulți, mai ales pentru cei care sunt într-o criză de pierdere a identității, de precaritate socio-economică. Și atuncim unii lideri politici exploatează aceste sensibilități, aceste situații complexe și urmăresc să le transfere în argumente care susțin superioritatea unui popor în raport cu altul”, spune sociologul

Contextele și crizele globale înrăutățesc lucrurile deoarece au repercusiuni și la nivel național.

„Atunci există tendința asta de a găsi țapi spășitori, fie în exterior, fie în cei care lucrează cu forțele globale. Și atunci sigur apar etichetele astea, alb și negru”, explică Hosu.

Ceea ce propun acești politicieni sunt false salvări, spune sociologul. „Nu se salvează lumea și nu se salvează o economie vopsind încă două bănci în tricolor și cântând încă două melodii populare cu aceiași doi artiști populari la încă cinci televiziuni. Nu cu asta se salvează lucrurile, ci lucrând pentru binele comun, respectând normele comunității și cerând și celor care te conduc să facă acest lucru. Deci, până la urmă e vorba despre responsabilitate și responsabilizare”, explică sociologul

Cum identifici politicienii patriotarzi

Întrebat cum putem identifica un politician patriotard de unul care este într-adevăr patriot, Hosu a răspuns: „Cred că aici vorbim despre decență, ca să nu spun înțelepciune, de eleganță. Ori lucrurile astea nu se văd pentru că trăim într-o lume în care suntem destul de expeditivi în a trata realitățile din jurul nostru. Adică suntem pe repede și fuga. Părțile de eleganță, decență, moderație nu prea le vedem”.

Atunci, cei care sunt decenți, eleganți și raționali riscă să fie trecuți cu vederea.

„Cei pe care-i vedem ostentativ manifestându-se sunt cei care vor și câștiga publicul în direcția asta. Cei care sunt foarte vocali, cei care sunt foarte zgomotoși, chiar fără să acopere cu conținut acest zgomot, sunt cei care se impun pe o scenă publică. Discreția, decența și eleganța nu sunt valorizate”, completează el.

În acest context, ar trebui să-i urmărim pe cei care folosesc în exces trimiterile acestea transformând aceste simboluri în instrumente de competiție politică.

„Cei care exagerează ajung să facă trimitere foarte des la elemente precum națiune, popor, simboluri naționale în situații în care acestea nu sunt relevante. Ce au de a face aceste elemente cu, de exemplu, management-ul financiar al unui proiect sau cu jaloanele din PNRR? Elementele acestea de identitate națională sau patriotică, ori simboluri patriotice nu trebuie amestecate”, spune profesorul de sociologie.

De ce sunt amestecate simbolurile naționale în probleme economice și sociale cotidiene?

„Aceste interferențe sunt făcute intenționat pentru a deturna, de fapt, atenția și atunci când vrei să arunci în ceață o temă, amesteci lucrurile, pui într-un malaxor și vii cu cele care încarcă emoție, cele care explică totul și nimic. Și atunci, încep și etichetează, construind și o lume artificială a excelenței și unicității, care de fapt nu ne salvează de la presiunile lumii în care trăim”, a conchis sociologul Ioan Hosu.