Pagina cititorului: „Ziarul mă ajută mult“

Raluca Covătaru (28 de ani) s-a ataşat de ziarul „Adevărul“ în urmă cu doi ani.

 „Vreau să fiu un om informat şi cred că «Adevărul» mă ajută mult în această privinţă. Datorită acestui fapt mă pot considera un fan al ziarului", spune hunedoreanca. În biblioteca ei se găsesc aproape toate produsele care au însoţit publicaţia în ultimii ani.

„A fost primul ziar pentru care am văzut oameni stând la coadă", îşi aminteşte ea. Tânăra, de profesie inginer agronom, citeşte cu plăcere articolele despre oameni care pot fi luaţi ca modele de succes: „Un alt subiect interesant de abordat în paginile ziarului ar putea fi despre cei care reuşesc investind în agricultură, domeniul meu preferat". Raluca mai spune că abonamentul la «Adevărul» poate fi considerat unul dintre cadourile frumoase pe care şi le-a făcut.

Negaţioniştii

Una dintre provocările fundamentale ale democraţiilor moderne este reprezentată de procesul de renegociere a relaţiei dintre minoritate şi majoritate şi, atunci când condiţiile politice şi sociale reuşeşc cu dificultate să creeze cadrul necesar unui astfel de proces, mijlocirea acestei relaţii întâmpină impedimente temeinice. În cazul României postcomuniste, unde, în dezbaterile despre Holocaust, nu a lipsit o „democratizare" a negaţionismului, îmbrăcat adesea în haina eufemistă a „revizionismului", renegocierea cu trecutul întâlneşte o serie de elemente care falsifică, distorsionează sau relativizează realităţile istorice.

Întrucât, în România postcomunistă, negaţionismul este un fenomen difuz, ar trebui să ne oprim, mai degrabă, asupra atitudinilor faţă de minoritatea evreiască, emanate din publicaţiile organizaţiilor de extremă dreapta. Utilizând raţionamentul lui Pierre Vidal-Naquet, vom putea constata cu uşurinţă că scopul acestor periodice este, vădit, unul politic. Astfel, se poate analiza modul în care negaţionismul integral, specific acestor organizaţii ce înfăţişează nucleul extremei drepte româneşti, descrie, pentru publicul larg, minoritatea evreiască, însă atenţia trebuie focalizată şi pe consecinţele unor astfel de atitudini. 

Există două aspecte cruciale pentru acest demers: modalitatea de ocultare a Holocaustului şi trivializarea şi demonizarea minorităţii evreieşti. Deformarea istoriei Holocaustului în perioada comunistă este, potrivit demonstraţiei făcute de Adrian Cioflâncă, unul dintre principalii factori pentru minimalizarea fenomenului în prezent. Pe de altă parte, ridiculizarea specifică antisemitismului demonstrează persistenţa, deşi la un nivel subteran, a problemei evreieşti. În acest fel se poate contura tabloul actualizat al memoriei minorităţii evreieşti în imaginarul negaţioniştilor, cadru esenţial pentru a putea stabili, ulterior, cadrul necesar pentru reconcilierea cu trecutul. Dorin Marinescu