Pagina cititorului

Cosmin Filip are 31 de ani, este avocat şi locuieşte în Cluj-Napoca.

„E un ziar mai la obiect"

 „Îmi place acest ziar deoarece e mai la obiect decât ceea ce există momentan pe piaţă", spune Cosmin. Abonatul mărturiseşte că nu-l interesează chiar tot conţinutul ziarului: „Nu mă preocupă nebunia politică pe care o regăsim în toate ziarele şi la TV. În general, găsesc interesante toate subiectele din acest cotidian". Cosmin Filip şi-ar dori să regăsească în „Adevărul" mai multe editoriale pe teme economice, dar şi articole care să trateze astfel de subiecte, fiind pasionat de acest domeniu. Avocatul susţine că nu s-ar supăra dacă ar avea ocazia să citească în cotidianul „Adevărul" mai multe subiecte despre fotbal. „Găsesc în general câteva, dar nu m-ar deranja să fie mai multe", a completat acesta. El îşi întregeşte, lunar, colecţia de volume din seria „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă".

Devenim pubela Europei?

În 2003, Guvernul Scoţiei a cerut un studiu comparativ al legislaţiei privind prostituţia şi urmările acesteia în diverse ţări. S-au comparat rezultatele din Germania, Olanda şi Australia - unde prostituţia e legiferată, cu cele din SUA sau alte ţări unde prostituţia e în întregime incriminată şi cu situaţia din Suedia - unde este incriminată doar cumpărarea de servicii sexuale. A reieşit că legalizarea sau reglementarea prostituţiei antrenează următoarele efecte: creşterea industriei sexului cu implicarea crimei organizate, creşterea prostituţiei juvenile, explozia traficului de femei, creşterea violenţei faţă de femei. Sistemul de control a fost depăşit. Bordelurile au devenit focare de crimă organizată, de corupţie şi de alte crime conexe. Femeile din bordeluri declară că au fost constrânse.

În schimb, experienţa suedeză arăta astfel: La Stockholm, numărul de prostituate pe străzi s-a redus cu 2/3, iar numărul de clienţi cu 80%. În alte mari oraşe suedeze prostituţia a dispărut. Este evident că trebuie să învăţăm din experienţa altora şi să adoptăm soluţia bună (a Suediei), nu pe cea proastă - a legiferării sau a incriminării nediferenţiate.

Cât despre boli, să nu uităm că pe timpuri nu era SIDA, iar hepatitele erau foarte rare. Medicii erau numeroşi, iar reţelele de crimă organizată nu existau. În prezent, numărul de medici şi de laboratoare este insuficient, iar numărul de analize necesare la fiecare persoană/boală transmisă sexual ar fi de câteva zeci. Cine le-ar face şi din ce bani, fiindcă statul nu ar da nimic? Chiar dacă s-ar face analizele, să nu uităm că bolile cu transmitere sexuală au o perioada de incubaţie de până la 30 de zile, în care boala nu apare la analize, dar se transmite „într-o veselie"! Monica