Pagina cititorului

Lidia Chiţu (72 de ani) din Focşani este o cititoare fidelă a ziarului „Adevărul", dar şi a volumelor din colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă".

Cultură şi ştiri de la „Adevărul"

 Îşi dă lunar o parte din pensie pe abonamentul la ziar din dorinţa de a avea în bibliotecă adevărate capodopere, pe care să le lase moştenire nepoţilor. „Citesc cu mare plăcere ziarul «Adevărul». Este interesant, complet şi îmi oferă şansa de a fi la curent cu noutăţile din toate domeniile. Consider că iniţativa scoaterii pe piaţă a colecţiilor de carte este extrem de bună, deoarece la un preţ foarte mic îmi pot completa biblioteca cu volume pe care nu le-am putut cumpăra în tinereţe. Şi chiar îmi place ca uneori să le fac cadou", spune Lidia Chiţu.
Fostă contabilă, focşăneanca este pasionată de lectură şi îi place să-şi petreacă o parte din timpul liber completând rebus.

După „Cernobîl", cer nobil?

Da, cu toţii avem nevoie de un cer nobil. Atât la figurat, cât mai ales la propriu. Scriind aceste rânduri, cer un cer nobil. Uneori trebuie chiar nouă să
ni-l cerem (apoi să ni-l şi dăruim), adică unele lucruri depind de fiecare dintre noi. Trebuie, în acest scop al obţinerii unui cer curat, să iubim natura şi pădurile. Este inuman şi irational ca astăzi să mai „pârjolim" miriştile sau să otrăvim cu dejecţii pajiştile şi fântânile. Fie asta şi involuntar, din neglijenţă. „Involuntarul" poate fi prevenit cu un pic mai multă limpezime administrativă. „Cerul" minţii noastre trebuie să fie la fel de nobil cum vrem să fie bolta albastră a lumii.

Rămân înfiorat de fiecare dată când aud că apele, aerul, solul sunt deja contaminate (uneori conţin chiar şi substanţe radioactive), dar specialiştii în domeniu ne liniştesc spunându-ne că nu s-a depăşit cota maximă admisibilă. Deci, putem răsufla uşuraţi. Numai că suspiciosul din mine mă face să mă gândesc că aceasta limită se poate muta, periodic, în sus (dacă unele interese de culise o cer - se ştie că taxele de ecologizare ustură la buzunar).

Politicul are interesul ca populaţia să nu se agite cu una cu două („Staţi linistiţi!", a fost cândva un îndemn lansat de la un înalt balcon). Pentru liniştea mea, eu am să spun că nu vreau să mă imunizez forţat cu mereu crescuta doză a noxelor poluante (le includ şi pe cele sonore). Iubesc sunetul, nu zgomotul! Agreez aerul liber, şi de aceea m-aş lipsi bucuros de celebrul „aer condiţionat". Florin Nechiti