Pagina cititorului

„Mă interesează colecţiile"

Albert Nagy are 32 de ani şi lucrează la o firmă din domeniul IT. Citeşte zilnic „Adevărul", decla­rân­du-se mulţumit de calitatea ziarului. „Nu regret sub nicio formă că m-am abonat la acest ziar. Dar mai mult îl apreciază tatăl meu", spune Nagy.

Tânărul are toate colecţiile scoase până acum de „Adevărul", de la „Cele 100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă" la tomurile semnate de „Jules Verne", seria „Poveşti pentru copii" şi revista „Rahan".

„Colecţia am început-o cu «cărţile verzi», dar mă interesează foarte mult şi Jules Verne. E plăcut să-ţi aminteşti de copilărie, de visele frumoase pe care ţi le făceai. Cărţile sunt la un preţ foarte bun şi oricine, chiar dacă nu e abonat, şi le poate procura. O carte îşi are locul ei de cinste într-o casă", crede bistriţeanul.

Am făcut destule sacrificii

E evident că, dacă toate fabricile şi uzinele, pentru construirea cărora ne-am sacrificat, au fost date pe nimic unor cetăţeni numai fiindcă erau străini, n-avem cum s-o ducem bine. Majoritatea le-au făcut praf, ca să nu le facă lor concurenţă sau au mai produs câtva timp, până s-au uzat utilajele primite, având grijă să nu mai cumpere altele, şi pe urmă au desfiinţat activitatea, vânzând fabrica la fier vechi şi pământul speculanţilor imobiliari. Terenul agricol a fost vândut şi el tot unor străini, care cultivă şi trimit producţia unde vor, iar românii importă alimente din străinătate.

Turismul a fost dus de râpă şi el. Înainte veneau străini la tratament, la Eforie. Acum, un investitor spunea: „Ce să faci cu Lacul Techirghiol, doar să vinzi nămolul în străinătate!" Adică noi nu mai suntem în stare să asigurăm aceste servicii? Dacă vrei să cumperi un ciocan, găseşt din import, din Polonia. Noi nu putem să facem o bucată de fier cu coadă?

În trecut ni s-a spus să facem sacrificii pentru industrializarea ţării, pentru investiţii în agricultură, pentru construirea de locuinţe, de spitale, de baze de tratament, pentru flota de pescuit oceanic, pentru construirea de aeroporturi, pentru noi căi ferate electrificate, pentru noi staţiuni turistice, pentru canalul Dunăre - Marea Neagră etc.

Acum pentru ce să facem sacrificii? Ca să plătim dobânzile pentru banii împrumutaţi? Ca să trimitem trupe în ţări străine? Ca să cumpărăm sisteme antirachetă şi avioane la mâna a doua? Ca să plătim despăgubiri absurde şi să dăm privilegii unor pretinşi revoluţionari care nu sunt decât nişte impostori (cei mai mulţi dintre ei)? Monica