Pagina cititorului

Dumitru Zbereanu (Bucureşti)

Dumitru Zbereanu este pensionar, locuieşte în Bucureşti şi este abonat la ziarul nostru de peste 15 ani.

„N-aş renunţa la ziar" 

A absolvit Facultatea de Electronică din Iaşi în 1959, după care a lucrat într-o întreprindere de instalaţii pentru construcţii. Încă deţine autorizaţii necesare pentru a mai putea activa ca expert tehnic judiciar, auditor şi consultant în domeniul asigurării calităţii sau ca electrician.

„În «Adevărul» găsesc ştiri şi comentarii competente, care îmi asigură informarea necesară despre evenimentele principale ale zilei. N-aş putea renunţa la lecturarea zilnică a ziarului. Consider că în «Adevărul» ar putea fi difuzate şi unele opinii ale cititorilor privind subiecte de interes general, în care să atenţioneze instituţiilor statului asupra neregulilor care se fac azi în ţară", spune abonatul.

Baruri pentru copii

Mă întreb acum, după valurile făcute de propunerea de a se interzice intrarea într-un bar/club/cafenea, după ora 21.00, a adolescenţilor, cât de apăsător este pentru ei? Văd părinţi care au intrat în panică, ca şi cum s-ar interzice activităţile culturale în sud-estul Europei.
Ca adult, însă cu o vârstă ce mă trimite cu poftă  la câteva săptămâni într-o cafenea ori la un concert într-un club, mă văd efectiv atacată de numărul de puştani care curg valuri. Mă simt într-un spaţiu pentru adulţi, ca şi cum aş fi la banchetul de clasa a 8-a, ori la Balul Bobocilor, numai că aici băutura şi ţigările sunt la liber. Atitudini de copii cărora parcă nu li se nimeresc hainele. Fie sunt cu cinci numere mai mari pentru băieţi, fie sunt cu cinci numere mai mici la fete; nu îşi găsesc măsurile potrivite la haine, însă nimeresc fără vreun grad eroare cocktailurile colorate.

Şi oare ce atitudine civică se cade să adopţi într-o noapte în care ai ieşit cu amicii la un „pahar de vorbă", ori la o cântare de excepţie şi copiii ce în vară făceau castele de nisip pe plajă s-au mutat, în aceeaşi ţinută lejeră şi cu un vocabular şi mai lejer, la masa de alături?
Să îmi fie cu iertare că îmi permit să îmi aduc aminte de vremea când eram în liceu, când alternativele ni le construiam. Realizez acum că implicarea părinţilor era discretă, însă exista şi ne ajuta să ne alegem locuri şi distracţii care să ne asigure toate nevoile vremii. Nu vreau să cred că acest aspect absolut normal, de a nu lăsa tinerii să-şi piardă nopţile în cluburi şi cafenele, prezintă un impediment atât de mare şi de apăsător, în devenirea lui. Nu vreau să cred că minimalizăm la atât nevoile unui adolescent.

Când în parcuri au apărut tăbliţe pe care scria „Interzis accesul pe iarbă", toţi părinţii ar fi trebui să reacţioneze, pentru că natura era prima care oferea un loc de întâlnire la poveşti fără vârstă, era o mână spre civilizaţie! 

Raluca Neniu