„Oamenii civilizaţi nu pot concepe să mintă ca să câştige alegerile“

Ziarul „Adevărul“ continuă să publice opiniile despre evenimentele care agită ţara, dar şi despre posibile soluţii de rezolvare a crizei ale românilor care au performat în domeniile lor de activitate.

Gălăgia a ocupat total spaţiul public. Oameni decenţi şi şarlatani, înţelepţi şi imbecili, inocenţi şi ticăloşi - toţi sunt puşi să vorbească în acelaşi timp şi ceea ce rezultă e o hărmălaie din care nimeni nu mai înţelege nimic. Să încercăm şi altfel. Am cerut opiniile despre evenimentele care tulbură România de zece zile de la oameni care au ceva consistent de spus, iar criteriul după care i-am ales a fost unul singur: să fi lăsat ceva în urmă în viaţa lor, să fi performat în domeniul lor de activitate, să fi însemnat ceva pentru comunitatea în mijlocul căreia trăiesc. Continuăm să le publicăm opiniile, sub forma răspunsurilor pe care ni le-au dat la trei întrebări ce li le-am adresat.

1 Care este percepţia dumneavoastră referitoare la revoltele din ianuarie 2012?

2 Pe termen scurt, care credeţi că ar fi soluţia de rezolvare a crizei (de exemplu: menţinerea actualei formule politice, remaniere guvern, demisie guvern urmată de alt guvern PDL/guvern tehnocrat/guvern USL/guvern de uniune naţională, demisie/demitere preşedinte, alegeri anticipate parlamentare şi/sau prezidenţiale etc.)

3 Pe termen lung, cum vedeţi posibilă reformarea clasei politice, în cazul în care sistemul politic trebuie fundamental schimbat? (Spre exemplu, reînnoirea/lustraţia actualei clase politice, reinstaurarea monarhiei etc.).

Andrei Ujică, poet şi regizor

1 Din păcate, aflându-mă de câteva săptămâni în străinătate, am putut urmări evenimentele doar de la distanţă. Ce s-a putut vedea de aici este un melanj de impulsuri protestatare. Hipsteri în nevoia de sincronizare cu mişcarea pornită de la mini-pamfletul „Indignez-vous!" al lui Stéphane Hessel, ajunsa via „Los indignados" din Spania, respectiv „Occupy..." şi la noi, ultraşi de stadion violenţi, care, frustraţi că nu i-au putut da jos pe Gigi Becali, Mitică Dragomir & Co., au zis să-şi încerce norocul cu Guvernul şi chiar cu preşedintele ţării, apoi o serie de oameni asmuţiţi ani de zile de propaganda unei anumite prese clientelare, ca şi, nu în ultimul rând, un număr indefinit de revoltaţi independenţi, conştienţi că ţara se află într-adevăr nu doar într-o criză economică prelungită, ci şi într-una socială profundă. Lozincile „Vă rugăm să ne scuzaţi / Nu producem, cât furaţi" şi „Opriţi istoria, eu cobor la prima" sunt mai mult decât o dovadă pentru inteligenţa latentă a naţiei, ele desenează întreg arcul dezastrului.

2 Protestele se îndreaptă împotriva unei guvernări în acelaşi timp autoritare şi corupte, ştiind însă că furorul solidar al Opoziţiei ar lua aceleaşi forme, dacă ar ajunge la Putere. Există şi teamă, îndreptăţită de altfel, că într-un astfel de caz situaţia s-ar putea chiar înrăutăţi, din cauza hămeselii unor oameni, care au fost ţinuţi un număr de ani buni departe de „cămara de bucate". Drama situaţiei actuale constă în faptul că nu există o soluţie imediată. Într-o ţară infiltrată până în măduvă de profitorii unei dictaturi neasumate de nimeni, peste care s-a prăbuşit şi aneantizarea valorică a culturii de masă contemporane, o ţară a cărei protipendadă, adică, este compusă din parveniţi agramaţi înhăitaţi cu prostituate de toate culorile, e greu să încropeşti peste noapte o elită, care să te scoată de la greu. Cât despre resturile vechilor elite, atâtea câte mai sunt, lor nu li se face loc, fiind ţinute deoparte. Sistemul ştie de unde poate veni primejdia şi are grijă să rămână etanş.

3 După părerea mea, instaurarea monarhiei, nu însă ca un act restaurator, ci înţeleasă ca o propunere de formă statală modernă în contextul interdependenţei europene actuale, ar fi una dintre puţinele posibilităţi de ieşire pe termen mediu din marasmul social în care s-a prăbuşit ţara. Soluţii pe termen scurt nu există.

George Butunoiu, om de afaceri, specialist în resurse umane

1 Protestele din ultimele zile fac parte dintr-o normalitate, mai ales pentru cine ştie bine care sunt şi cum funcţionează mecanismele sociale, mentalul şi comportamentul colectiv. Probabil că asta o ştiau şi cei din Guvern, pentru că nu sunt numai idioţi acolo. Astfel de proteste (inclusiv cele violente) au existat dintotdeauna şi apar peste tot unde e lăsată posibilitatea apariţiei lor, indiferent de obiectul revendicat, de logica şi realismul demersului sau chiar de moralitatea lui.

2 Nu cred că există în acest moment o şansă de rezolvare a crizei - care echivalează cu o schimbare de fond la nivel politic şi (implicit) social. Orice schimbare politică s-ar produce în acest moment, nu ar face nicio diferenţă de fond şi, probabil, nici măcar una de formă. Oricât de onest, de inteligent, de competent profesional şi din orice alt punct de vedere, de bine intenţionat şi de altruist ar fi cineva care intră în politică, el nu are nicio şansă acum sau în viitorul previzibil (chiar pe termen lung) să câştige electorat dacă spune doar adevărul. După cum spunea şi Platon cu două mii de ani înainte, pe oameni trebuie să-i păcăleşti ca să le faci un bine. Or oamenii civilizaţi se blochează aici, nu pot concepe să mintă şi să facă acele compromisuri inevitabile pentru a câştiga alegerile.

3 Nu cred că sunt şanse reale pentru o schimbare de fond în viitorul rezonabil, în afara unor mari accidente istorice...

Petru Cimpoeşu, scriitor

1 Drama - sau, dacă preferaţi, comedia - este că toţi au dreptate. Şi cei care protestează, şi cei împotriva cărora protestează. Şi pensionarii care vor pensii mai mari, şi tinerii antisistem, şi cei care acuză corupţia Puterii, şi angajaţii din sistemul privat, ba chiar şi suporterii supăraţi că nu sunt lăsaţi cu petarde pe stadioane. Dar şi guvernanţii care îşi apără măsurile de austeritate şi reformele, îndemnându-ne să muncim mai mult, pentru a depăşi criza economică. Partea interesantă e că toţi aceştia au şi câte ceva de ascuns, sinecuri, stipendii, interese subterane, dosare blocate în instanţă, afaceri cu statul, rude în ministere etc., la care desigur evită să se refere. Punctul comun al tuturor protestelor este lozinca „Jos Băsescu!". Dar care să fie alternativa? Atât Crin Antonescu, cât şi Victor Ponta par că fac eforturi să se legitimeze mai degrabă în faţa propriilor membri de partid. De aici redundanţa retoricii lor, neplăcuta impresie de déjà vu. La mitingul USL de săptămâna trecută au vorbit, în numele celor care vor Marea Schimbare, doi actori, un naist în delir paranoic şi un fost securist care încă se mai crede jurnalist. Dacă actualele partide au cu adevărat oameni de calitate, ar face bine să-i scoată mai în faţă, nu să defileze cu aceleaşi figuri expirate, lipsite de imaginaţie sau cu o conduită infantilă, gen Radu Mazăre.

2 Cred că nu se poate vorbi propriu-zis de o criză, ci mai degrabă de o emoţie populară, întreţinută cu voioşie de mass-media. Cantitativ vorbind, numărul protestatarilor reprezintă, cel puţin deocamdată, un procent infim din masa cetăţenilor cu drept de vot ai acestei ţări. Asta nu înseamnă că nu ar trebui ascultate revendicările lor. Cu condiţia să le formuleze cât de cât coerent. Deocamdată, nici această condiţie (calitativă) nu e îndeplinită. În momentul când la orizont va apărea o criză politică propriu-zisă, probabil că se vor aplica procedurile obişnuite în astfel de situaţii: demisia Guvernului şi instalarea unui nou guvern, în funcţie de raportul de forţe din Parlament.

3 O schimbare fundamentală a sistemului politic ar fi posibilă numai în urma unei cataclism social, iar condiţiile de posibilitate ale unui astfel de eveniment depind mai mult de raportul global de forţe decât de ce se întâmplă pe malurile Dâmboviţei. Să nu uităm că şi puţinele progrese înregistrate până acum în democratizarea societăţii româneşti au la origine tot presiunea factorilor politici externi.

Mircea Toma, preşedintele Agenţiei de Monitorizare a Presei

1 Protestele din ţară sunt una dintre cele mai importante experienţe politice ale României din ultimii zece ani. După o lungă aşteptare este spart embargoul de comunicare dintre cetăţean şi putere, iar cetăţeanul transmite, în sfârşit, un mesaj până acum ignorat de clasa politică: „Plecaţi!". Piaţa Universităţii este o universitate pentru manifestanţi.

2 Puterea actuală trebuie să facă un sacrificiu care să atingă, să aibă o forţă suficient de simbolică pentru a convinge protestatarii să înceapă un dialog. Nu cred că va cădea Guvernul acum. Nu cred că se va schimba puterea politică pe loc, dar cred că PDL-ul acum va primi cea mai usturătoare replică publică şi probabil că va încerca mai convins decât ceilalţi actori politici să-şi schimbe ceva din structură. Acest guvern nu există în calitate de partener de dialog, pentru că toate deciziile sunt luate de Traian Băsescu. Or, pentru ca PDL-ul să convingă, trebuie să dispară Băsescu. Realist vorbind, eu sper să văd o încercare de reformă internă a partidelor şi sper, de asemenea, să apară actori politici noi şi aceşti actori politici să fie autentici. Sper să se întâmple din toate acestea câte ceva, pentru că nu cred într-o răsturnare radicală pe scena politică a momentului.

3 Eu sper că presiunea dinspre grupul care a protestat acum, care este un pigment emancipat al societăţii, să fie suficient de puternică şi susţinută ca să producă modificări la nivelul mecanismelor. În principiu, cred că va fi nevoie, pentru asemenea modificări, de o menţinere a presiunii din partea „rebelilor" asupra partidelor principale pentru a determina modificări de mecanisme.

Raul Mureşan, cercetător la Centrul pentru Cercetari Cognitive şi Neuronale din Cluj

1 Nu le-aş numi revolte, mai degrabă aş spune că evenimentele din ianuarie 2012 sunt un început al civismului în România. Dincolo de regretabilele violenţe, de încercarea politicului pe de-o parte de a decredibiliza, iar pe de alta de a deturna sensul mişcărilor de stradă, mesajele din pieţe sunt în majoritate pertinente. Oamenii spun stop corupţiei, cer reformarea întregii clase politice, mai multă demnitate şi moralitate în societate, finanţarea adecvată a educaţiei şi a sănătăţii, o presă liberă de interese financiare şi politice, solidaritate şi unitate naţională. Sunt mesaje idealiste, ceea ce demonstrează că, dincolo de toată demoralizarea din societate, oamenii nu şi-au pierdut valorile şi că de acum încolo vor avea curaj să le susţină!

2 Pe termen scurt, nu consider că demisia Guvernului ar fi o soluţie şi nu cred nici că Traian Băsescu ar fi dispus să îşi dea demisia, din păcate. Oamenii sunt sătui de întreaga clasă politică, iar o rotire de „cadre" nu ar rezolva mare lucru, mai ales nu acum, înainte de alegeri. Cred însă că atât Puterea, cât şi Opoziţia ar trebui să-şi plece urechea la mesajul străzii şi să acţioneze în consecinţă: anularea comasării alegerilor, renunţarea la protejarea corupţilor, stoparea proiectului dezastruos de la Roşia Montană, o reprioritizare a bugetului de stat pentru a finanţa mai bine educaţia şi sănătatea, o mult mai mare deschidere spre dialog şi luarea în considerare a opiniei societăţii civile.

3 În aceste momente trebuie să ne ferim de iniţiative demagogice, de-a dreptul scandaloase, precum „Împreună 2012", fondată de o serie de oameni cu interese financiare ascunse şi cu o moralitate extrem de îndoielnică. Aşa-zisa nouă mişcare civică încearcă să profite de protestele bine-intenţionate din stradă. Aşadar, cred că trebuie transformări reale şi crearea unei alternative solide, morale, la actuala clasă politică, având grijă ca acest proces să nu fie deturnat de oportunişti de cea mai joasă calitate morală.

Alexandru Arşinel, actor

1 Se pare că nivelul de suportabilitate al românilor a ajuns la limită, deşi poporul a dovedit de multe ori că este foarte răbdător. S-au acumulat multe necazuri, care au venit ca o cascadă după măsurile de austeritate şi pe fondul unei crize mondiale al cărei şoc nu a fost atenuat de către cei aflaţi la putere. Ieşirea oamenilor în stradă a fost prilejuită de demisia lui Arafat, dar protestatarii şi-au dat repede seama că au şi alte nemulţumiri. Numărul lor e relativ mic, dar exprimă o insatisfacţie generală.

2 Atât Puterea, cât şi Opoziţia ar trebui să demareze discuţii din care să aibă de câştigat nu ei, ci poporul. Rezolvarea problemei stă în mâna politicului. Ce trebuie să înţeleagă politicienii este că trebuie să treacă peste orgoliile personale şi să vină cu soluţii prin care să atenueze mişcările de protest. Din păcate, la proteste a existat şi violenţă, iar aceasta ar putea să declanşeze lucruri pe care să le regretăm cu toţii. Nu cred în alegeri anticipate, cred că poporul trebuie să mai rabde un pic şi apoi să aleagă liber la urne.

3 Cred că trebuie să vină un nou val cu politicieni crescuţi în spirit democratic, în aceşti 20 de ani, persoane între 35 şi 45 de ani, care să instaureze un climat normal de muncă.

Petre Mihai Băcanu, jurnalist

1 Sunt revolte justificate peste care se altoiesc umorile unor oameni needucaţi. Bine că nu sunt prea mulţi astfel de protestatari, care la manifestările anterioare de pe la meciurile de fotbal au fost toleraţi. Las la o parte faptul că sunt foarte mult mediatizaţi (interviuri cu şefii de galerii) şi cred că cel mai bine ar fi ca demonstranţii adevăraţi să se retragă de la o anumită oră şi apoi să-i lase pe aceştia să se lupte cu jandarmii. În rest, protestele sunt justificate şi pe mine mă surprinde că ies acum nişte figuri care până mai ieri nu discutau decât de pe poziţii de forţă, doamna Udrea, Sever Voinescu, şi invocă dialogul. Ei, care nu s-au aşezat niciodată la masa dialogului.

2 Este clar că singura soluţie o constituie alegerile anticipate care se pot organiza şi în două luni. Iar la anticipate, cred că cea mai bună soluţie este ca Opoziţia să se retragă din Parlament. Pentru că aşa-zisa masă a tratativelor este o pierdere de timp: va ieşi cu mitraliera Boc să le spună tot felul de gogoşi.

3 Indiferent cine va veni la putere, să îşi monteze în birou toate lozincile care s-au strigat acum în piaţă şi să stea cu ochii pe ele. Şi, când va dori să mai facă ceva pe lângă drum, să stea cu ochii pe aceste lozinci.

"Drama - sau, dacă preferaţi, comedia - este că toţi au dreptate. Şi cei care protestează, şi cei împotriva cărora protestează. Partea interesantă e că toţi aceştia au şi câte ceva de ascuns."
Petru Cimpoeşu
scriitor

"După cum spunea şi Platon cu două mii de ani inainte, pe oameni trebuie să-i păcăleşti ca să le faci un bine."
George Butunoiu
om de afaceri