O medalie de piata

In aceste zile, Don Evans, secretarul de stat al Departamentului American al Comertului, face o vizita in Romania. Don Evans, a carui functie e echivalenta cu cea a ministrului Comertului de la noi, a

In aceste zile, Don Evans, secretarul de stat al Departamentului American al Comertului, face o vizita in Romania. Don Evans, a carui functie e echivalenta cu cea a ministrului Comertului de la noi, a declarat ca, pe 10 martie, SUA vor recunoaste statutul de economie de piata al Romaniei. La asa veste, multi au sarit in sus, avand o reactie de tipul "Ura! Victorie! Avem deja o economie de piata, deci reforma si chinurile tranzitiei noastre sunt pe sfarsite". Din pacate, lucrurile nu stau deloc asa. In primul rand, eticheta cu economia de piata pe care Don Evans o va lipi pe crestetul cuminte al Romaniei n-are nici o legatura cu conceptul de economie de piata functionala al Uniunii Europene. Pentru americani, acest statut e doar un calificativ care va incuraja unele exporturi romanesti in SUA. Practic, impotriva exporturilor romanesti in America vor fi formulate cu mult mai multa retinere acuzatii de dumping, caci, nu-i asa?, noi avem economie de piata. In plus, acest statut, de care se bucura de mult tari precum Ungaria sau Kazahstanul, a fost acordat mai mult pe criterii politice. In acest moment, pentru a contracara "dezertarea" Germaniei si Frantei, America isi cauta cu disperare noi aliati in razboiul impotriva Irakului. George W. Bush a pus mana pe telefon si a sunat zeci de presedinti, din Africa pana in Europa de Est. Acesti noi aliati sunt recompensati urgent, dupa importanta si posibilitati. De exemplu, Turciei, care e vazuta ca o baza de lansare a unor operatiuni terestre impotriva Irakului, i s-a oferit un ajutor de 6 miliarde de dolari. Altor aliati mai putin importanti, cum ar fi Romania sau Bulgaria, li se dau decoratii economice, ce constituie echivalentul perfect al unei medalii "Serviciul credincios" Clasa a III-a acordat de Ion Iliescu unei dactilografe de la Cotroceni. Iar decoratia asta nici macar nu e meritata pe deplin. Acest lucru e mai mult decat evident, daca tinem seama ca, in trecut, au plouat acuzatiile de dumping impotriva unor produse petrochimice si metalurgice romanesti. Practic, americanii ne acuzau ca ne vindem marfurile sub pretul de productie. Una din metodele folosite era neachitarea de catre marile combinate metalurgice si petrochimice a facturilor furnizorilor, in special a facturii pentru energia electrica. In timp, aceste datorii migrau la Termoelectrica, apoi erau preluate de bugetul de stat, realizandu-se astfel subventionarea indirecta a combinatelor. Acum, aceste probleme au disparut brusc. Nu mai conteaza ca Siderurgica Hunedoara, ale carei datorii, doar pentru energia electrica, au ajuns la 2.000 de miliarde de lei, are o droaie de contracte de export. La fel, ca sa dam un exemplu din petrochimie, n-are importanta ca Oltchim are si export, dar si datorii totale de 10.000 de miliarde. Important e imperativul momentului. Don Evans a zis-o clar in Bulgaria: "Pentru sprijinul vostru in acest moment decisiv, America va va sta alaturi, umar la umar, si vom face toate eforturile posibile pentru relatiile economice intre cele doua state". Acum, problema cea mare nu e faptul ca, de dragul momentului, americanii sunt dispusi sa inchida putin ochii si sa ne vada, printre gene, mai frumosi decat suntem. In fond, aceasta samponare si coafare a mecanismelor noastre economice e doar problema Americii. Problema Romaniei e faptul ca acest "OK" american ar putea duce la incetinirea sau inghetarea reformelor absolut necesare in acest moment. Printre altele, acest lucru echivaleaza cu lasarea in plata Domnului, ca pana acum, a unei intreprinderi ca Siderurgica Hunedoara, adica a unei fabrici care produce pierderi de 500.000 de dolari pe zi. Tentatia de a face acest lucru e mare, mai ales in conditiile in care sindicalistii de acolo ameninta deja cu acte de violenta, iar America a zis ca e bine. Dar, odata si odata, razboiul din Irak se va sfarsi, iar imperativele momentului si rasplata aferenta vor disparea. La urma urmei, Romania va avea o economie de piata nu cand primeste certificate internationale in acest sens, ci cand se va intampla un lucru simplu: ciclul economic normal alcatuit din furnizarea si achitarea energiei consumate se va inchide de la sine, fara ajutor guvernamental, fie ca acest ajutor e acordat cetatenilor pentru plata intretinerii sau marilor combinate energofage.