O capitală provincială

Nu vei găsi uşor o municipalitate gata să-şi agreseze cetăţenii Vedeam acum câteva zile un frenetic reporter tv transmiţând mândru că Bucureştiul devine al treilea oraş european

Nu vei găsi uşor o municipalitate gata să-şi agreseze cetăţenii

Vedeam acum câteva zile un frenetic reporter tv transmiţând mândru că Bucureştiul devine al treilea oraş european ce găzduieşte o cursă auto pe străzile sale. Da, după Monte Carlo, acolo unde bătrânii putred de bogaţi circulă, agale, în decapotabilele lor, între hotel şi cazinou, iar Marele Premiu de Formula 1 este unul dintre evenimentele mondene de prim rang. Şi după Helsinki, un oraş în care, dacă ţi se întâmplă să rămâi în weekend, ai toate şansele să te sinucizi din cauză de singurătate. Dar acestea sunt excepţii. Altfel, circuitele de viteză se găsesc undeva, în afara oraşelor, acolo unde pot beneficia de toate dotările necesare şi unde nu deranjează. Să gândim cu capetele noastre: oare n-ar fi alergat mai degrabă bolizii pe Champs-Elysees la Paris ori pe Diagonal la Barcelona? Ar fi găsit acolo, cu siguranţă, o audienţă mai mare şi un public mai cu dare de mână.

Nu vei găsi uşor o municipalitate gata să-şi agreseze cetăţenii preţ de vreo două săptămâni cu restricţii de circulaţie, cu gaze de eşapament şi cu locuri de parcare compromise. Iată însă că se poate, în oraşul acesta nebun, oricum dat peste cap de o multitudine de lucrări. Iar acesta nu este nicidecum un semn de modernitate, ci mai curând unul al lipsei de proiect şi de viziune în care se zbate cel mai mare oraş al României. Cartiere de vile şi impozante clădiri de birouri cresc în suburbii printre bălării şi grămezi de moloz. În dezordine şi fără elementele de infrastructură necesare. Chiar locul din care realizăm acest ziar pentru dumneavoastră este înţesat cu sedii de companii, dar străzile au rămas cele din timpul socialismului multilateral dezvoltat. Seara, ca să ieşi cu maşina de aici îţi trebuie răbdare, nu glumă! Iar ca să ieşi pe jos, îţi trebuie curaj în faţa haitelor de câini, ochi buni să bâjbâi prin întuneric şi încălţăminte comodă ca să nu nimereşti prin şanţurile ce-şi schimbă zilnic topografia.

Nu există în Bucureşti trasee turistice marcate, nici spaţii culturale bine delimitate şi puse în valoare. Nu există nici măcar un loc de promenadă şi de socializare. Doar o Piaţă a Palatului, ruşinos de prost luminată şi în care municipalitatea dă de zor aprobări pentru tot felul de spectacole gratuite de rock şi house, care încurcă circulaţia şi lasă în urmă o mizerie de nedescris. Trăim, de fapt, în cea mai provincială dintre capitalele Europei. Iar circuitul instalat în jurul Casei Poporului este dovada. Cică astfel intrăm în Europa. Da' de unde! Poate în Absurdistan!

Ne-au oferit o bomboană într-un ambalaj colorat şi strălucitor, iar noi ne-am grăbit s-o apucăm, crezând că în acest fel ne depăşim condiţia de săraci. Să ne fie de bine.