Nimic despre Agathon

Neptun. Undeva in zona comerciala, la cateva buticuri distanta de gogoseria unde premierul a gustat o "Infuriata". Pateurile crude asteapta, la umbra, sa fie bagate in cuptor. Cele deja rumenite se

Neptun. Undeva in zona comerciala, la cateva buticuri distanta de gogoseria unde premierul a gustat o "Infuriata". Pateurile crude asteapta, la umbra, sa fie bagate in cuptor. Cele deja rumenite se mai coc, o data, la soare. Si unele, si altele sunt negre de muste. Omul de la tejghea se uita pe cer. O doamna, penduland intre kebab si pateuri, il intreaba: sunt bune? Vanzatorul da alene din cap. Doar n-o sa spuna: nu! Totusi, insista potentiala clienta, stau mustele pe ele. Vanzatorul ii raspunde fara enervare: vedeti! Si ele stiu ce-i bun! Clienta pufneste, nemultumita c-a fost luata la misto. Cum si alaturi, la kebab, stau mustele pe paine, pana la urma diferenta o face pretul: ia doua pateuri si pleaca la plaja... Plaja costa. 85.000 de lei, sezlongul. La doua sezlonguri, ai o umbreluta. Problema e ca, la 11,30, nu se mai gasesc umbrele, nici cu spaga. Veniti de la opt, daca vreti umbreluta! Daca nu vreau sa ma scol la opt, unde fac plaja? Mai stati doua zile, (?!) ca omor e doar in week-end. De luni, plaja-i goala. Va dau umbrela si la sase seara... Hotarat sa rezolv criza de umbrelute, merg la bazarul din fata hotelului. Cum cobori scarile, pe la jumatate, te izbeste o duhoare insuportabila. Cu toate astea, cineva o suporta: un tip si-a carat acolo un stativ si incearca sa vanda suveniruri. La intoarcere, observ sursa poluarii: o pasare moarta se descompune, incet, in iarba. De ce nu se-ndura vanzatorul ambulant s-o duca la gunoi, nu-mi dau seama. Poate asteapta sa se mumifice de caldura, s-o poata vinde pe post de amintire de la mare. Dar ar trebui conservat, cumva, si mirosul. Si la Olimp, si la Mangalia, cand iesi pe promenada, te ameteste aerul tare al Litoralului: canalizarea fierbe de caldura si aburii care se ridica din canale contribuie la specificul atmosferei estivale... In Eforie, rege e micul. Pe soseaua principala, la ora mesei iti trebuie faruri de ceata ca sa tai fumul gratarelor, incinse de turistii "la gazda". Din curtile mai aglomerate, gratarele sunt scoase pe trotuare... In fond, se poate supravietui o saptamana si numai cu cafea, daca are mult zahar si frisca. Intr-una din terasele care privesc marea, la Olimp, cer doar cafeaua. Frisca statea intr-o casoleta, la temperatura mediului ambiant (37'C). Si expresso-ul statea, cine stie de cand, sub expresor. As vrea unul mare, spun, ca sa evit politicos zeama rece. Nici o problema: barmanita ia ceasca mica, o varsa intr-una mai mare si adauga apa calda... In apa, impingand o barcuta cu trei copii, o mamica din Belgia discuta cu o compatrioata venita la tratament. Recunoaste ca a ajuns din greseala pe litoralul romanesc: sotul lucreaza la o firma, in Constanta, si au venit sa-l viziteze, dar, curat ghinion, omul a fost chemat de urgenta in Bruxelles. Acum se plictisesc si ea, si copiii: Luna-parkul i se pare murdar, periculos si scump, alte distractii nu prea sunt, iar mancarea de la hotel i se pare oribila... si scumpa. Straina venita pentru tratament e insa multumita de proceduri si incearca sa o consoleze: bine ca nu ti-au furat nimic, pe Albert l-au lasat fara bani si acte... Apropo de Politie. In Mangalia baietii se plaseaza pe sensul de mers spre Constanta, ca sa-ti faca o bucurie la plecare. Casele s-au terminat de mult, ti se pare ca ai ajuns in camp, dar, vai, radarul e cu un metru in fata placutei cu "iesirea din localitate". Aveati 63 de kilometri la ora, te informeaza politicos agentul. Bine, dar de ce nu va duceti la un kilometru mai incolo, sa-i prindeti pe aia care gonesc cu 180 la ora? Nu ma invata dumneata sa-mi fac meseria, raspunde omul legii, aia au avertizoare de radar, nu poti sa-i prinzi. Puteti sa-mi spuneti cum ajung la Calarasi? Nu, ne pare rau, suntem detasati aici, din Ardeal, nu prea cunoastem zona! Pastrezi in gand speranta ca, la toamna, vor gasi drumul spre casa si pleci mai departe... La Calarasi, e coada la bac: se intorc romanii de la Albena, din Bulgaria. Cum a fost? Super, ieftin, luxos. Mergem si la anul. Oamenii de la bac ii privesc cas. Sunt nu mai putin de sase, dar nici unul nu avertizeaza soferii asupra pericolului de a-si sparge baia de ulei. Pe bac se urca oblic, cu masina golita de oameni si bagaje, usurel, desi "capitanul" iti face semne energice sa te misti odata. Bine, domne', dar mi-am rupt masina! Nu puneti avertizari, ceva?, se plange un calator. Casca ochii, i se da replica. Sau du-te pe la Fetesti, daca nu-ti convine... Ministrii Turismului vin si pleaca, tasnesc din neant si se pierd in nisip proiecte faraonice, apar programe nationale, niciodata duse la capat. Si pentru ce? Sau pentru cine e toata tevatura, pentru cine e turismul, pentru cine exista plaja, marea? Raspunsul ni-l da un patron din Mangalia. Pe scena Festivalului canta Al Bano. Alaturi, pe terasa respectivului, urla muzica house, de nu se mai intelegea nimic. Am vrea sa ascultam concertul, il roaga o clienta, nu puteti inchide muzica? Nu. S-o inchida ei! asta e localul meu si aici ascult ce-mi place mie!