"Mi-e foarte drag ca sunt tiganca si am prieteni un Cezar si 4 Mircea, titani ai literaturii romane"

marturiseste poeta Luminita Cioaba, sora Regelui Florin Cioaba

- Se zice ca atunci cand palatul Imparatului Iulian a fost debransat de la reteaua electrica, caldararii Regelui Cioaba nu i-ar fi sarit in ajutor. E adevarat, ori sunt barfe, ca, adica, voi intre voi nu ati fi prea uniti? - Parca romanii sunt mai uniti, ei intre ei. Or, noi provenim dintr-o tara, India, unde sunt peste 3.000 dialecte ale limbii romani. Si astazi, in India, oamenii sunt impartiti pe caste. Niciodata un sarac, oricate bogatii ar fi adunat peste noapte, nu va putea inainta mai sus pe scara sociala. Ramane tot in casta lui. Si de aceea, caldararii nu se prea impaca cu spoitorii, ursarii, rudarii, geambasii. Fiecare e ceva aparte. Caldararii sunt un neam mai deosebit, fiindca nimeni nu are voie sa intre sau sa iasa din casta lor. Viata lor e ca intr-un cerc. Casatoriile se fac numai intre caldarari. Niciodata nu vor fi acceptati romani sau alte natii de rromi. Totul se invarte in cercul lor magic. Si sunt dintr-o casta superioara, fiindca ei nu fac lucruri ilegale. Niciodata nu vei intalni un caldarar care sa faca pe pestele. Iar relatiile lor cu romanii au fost mereu foarte bune. Prietenesti. Nici astazi taranul roman nu are de unde cumpara, din alta parte, un cazan de tuica, sa zicem. Ceilalti rromi nici nu mai stiu bine ce sunt. La ei casatoriile sunt mixte, traditiile nu sunt pastrate, nici portul. - Totusi, pe oricare dintre ei i-ai intreba, toti te considera poeta lor. - Da, pentru ca am reusit sa fac ceva pentru ei. Daca in politica ei nu sunt uniti, sa nu se inteleaga ca sunt dezbinati. In multe lucruri sunt foarte uniti. De exemplu, cand cineva e bolnav si trebuie operat, atunci spitalul se umple de tigani. Toti isi manifesta dorinta de apropiere de familia celui bolnav. In politica, nici romanii nu sunt uniti. De fapt, politica, asa cum se face azi, ma cam scarbeste. Cand un partid vine la conducerea tarii, prima grija e sa se razbune pe ceilalti. Ce inseamna asta? Daca taranistii au fost asa razbunatori, actualul Guvern trebuie sa-i defaimeze pe toti fiindca nu sunt pesedisti?! E democratie, dar fiecare trebuie sa aiba gandirea libera si sa faca ceva pentru tara asta. Iar daca nu faci politica, trebuie sa faci cultura, nu? Dupa mine, cea mai inalta arta de a face politica e scrisul. E cea mai buna arma. Stai in umbra si scrii. Nu stiu cati inteleg asta. - Crezi ca prin poemele, prin cartile tale, ai reusit sa influentezi intr-un fel lumea? - Da. Si sunt foarte mandra de asta. Am reprezentat astfel Romania si in America, si in Europa. Am avut recitaluri de poezie, in romani si engleza la universitati celebre. Uneori e suficienta o singura poezie ca sa schimbi fata lumii. Am descoperit langa Sighet un sat cum nu e altul pe pamant. Acolo oamenii iubesc asa de tare poezia, ca uita pana si de nunta sau priveghi. Vin batrani pe baston sa asculte poezie. Si-mi pare rau ca, din 1994, desi am promis, n-am mai trecut pe acolo. E de nepretuit asa ceva, cand, altfel, oamenii au cam uitat ce inseamna poezia, minunea asta care-ti poate schimba modul de a gandi despre viitor. E ca si cum ai invata din nou sa respiri un aer al pamantului prin graiul cuvantului. - Mai tii minte cand ai scris prima poezie? - Da. S-a intamplat cand a murit profesoara de franceza. Si toti mi-au zis "La mormantul lui Aron Pumnul". Ce daca? Scriam poezii pentru colegele indragostite sau scrisori de dragoste. Dar iubirea de poezie, setea de a invata, mi-a dat-o o Doamna Trandafir a literaturii romane, profesoara mea de romana, Eugenia Zamfirescu. Dumneaei a vazut ca sunt un copil deosebit si m-a invatat sa iubesc limba romana. Nimeni nu avea voie sa ma jigneasca. - Si prima carte? - S-a numit "Radacina pamantului" si am avut lansarea la Biblioteca Nationala din Viena. A urmat apoi "Negustorul de ploaie" si doua piese de teatru, toate traduse in engleza de Mircea Ivanescu, precum si in germana. In iunie sper sa-mi apara "Tara pierduta", fiindca pierduta e si tara noastra, a rromilor... Si asa s-a intamplat ca primele doua carti de poeme mi-au fost prefatate de Cezar Ivanescu, Mircea Dinescu si Mircea Ciobanu, iar aceasta care va urma, de Mircea Tomus. Este ceva sa ai prieteni un Cezar si 4 Mircea, titani ai literaturii romane. Ei sunt foarte speciali pentru sufletul meu. Ma cunosc de pe vremea cand fugeam de la Sibiu - fugeam, deci nu veneam - la Bucuresti, dimineata, cu avionul, ca sa citesc o poezie, sau sa vin la "Casa Scanteii" sa-mi publice o poezie in "Luceafarul" sau "Contemporanul". Ma intorceam dupa masa inapoi, la Sibiu, tot cu avionul, si acasa spuneam ca am stat toata ziua pe la cozi, sa cumpar una si alta. Asa a facut literatura Luminita Cioaba. Ei m-au incurajat sa scriu. Le-a si placut sa incurajeze omul Luminita Cioaba. Fiindca merita. - Ca scriitor minoritar, cum se spune, te simti cumva inferioara... majoritarilor? - Din contra. Ma simt superioara fata de majoritari. Si ma bucur ca-s minoritara, pentru ca noi avem mai multe de spus. In plus, am privilegiul, net superior, de a apartine etniei rromilor. Si mi-e drag ca sunt tiganca. Ca fac parte din aceasta lume. Dumnezeu mi-a dat drept har sa respir aerul pamantului in graiul cuvantului. - Multi se simt jigniti daca le spui tigani... - Se jignesc cei ce nu cunosc etimologia cuvantului. Cei ce fac efortul de a-si ascunde etnia. Si cand le spui "tigani" le e rusine. Dar cand toata viata ai fost tigan, n-ai de ce sa te simti jignit. De 12 ani, tot se spune la radio si pe la televiziune ca de ce rromi, de ce nu tigani? De parca asta e problema. Uite, suntem aici, la Neptun, la Colocviul International al Scriitorilor Minoritari din Europa, vorbitori in 17 limbi din 10 tari si incercam un lucru extraordinar: sa legam ce ne desparte. Sa unim printr-o punte mai trainica malurile... Am o poezie la care tin mult, care se cheama "Stampa" si pe care am visat-o intr-o noapte. Am citit undeva ca George Cosbuc statea intr-un butoi cu apa si scria versuri toata noaptea, iar dimineata le sorta. Eu le visez. Uneori. Ma trezesc si le scriu. - Ca sora de rege, n-ai macar grija zilei de maine... - Nu fratele meu imi poarta de grija, ci Dumnezeu. Daca nu-l ai pe Dumnezeu, esti un om pierdut. Nu conteaza gloria, banii. Am si eu un serviciu. Sunt presedinta "Societatii Culturale a Rromilor Ion Cioaba, numita asa dupa numele tatalui meu. Anul trecut am scos la Editura Teora un "Ghid de conversatie romano-tiganesc" - Cum e corect: limba romani sau romanes? - Termenul acesta este flexibil. Depinde de felul in care e legat de verb ori substantiv. Se modeleaza si el in functie de gramatica. Dictionarul meu are si un CD. In 2001 am editat si un "Curs intensiv de limba romani". Bilingv (romano-romani). E un proiect finantat de "Fundatia pentru o Societate Deschisa", Budapesta. E si un fel de Abecedar romano, cu foarte multe imagini in contur, pentru copiii de rromi. Copilul va desena conturul si asa totul i se va memoriza in cap mult mai bine. Capitolul II e un fel de ghid de conversatie, cu expresii uzuale, iar capitolul III cuprinde literatura romani. Sunt aici fabule, cu multe imagini, pe care, de asemenea, copiii le coloreaza. Morala lor ii va ajuta in viata. Am inserat si multe poezii, chiar legende, din cartea care o sa-mi apara in iunie, "Tara pierduta" (o carte la care tin mult, fiindca e acolo tot sufletul romano, al rromilor din timpul cand au plecat din India si pana astazi. - De ce crezi ca se spune despre tigani ca nu le place munca, dar ca fura si sunt plini de aur? - Cine nu munceste, nu mananca. Sunt si romani care nu iubesc munca. Dar sunt si din cei care au cate doua-trei servicii, pentru a face fata traiului de zi cu zi, taxelor tot mai mari, impozitelor de tot felul. Asa e si in America sau Germania. - Cartile tale de poezie sunt tiparite la Editura "Neodrom". De ce la "Neodrom"? - Este editura fratelui meu, Florin Cioaba. E bine sa ai o editura. Eu am publicat versuri inca din anii '80. Aveam manuscrise la Cartea Romaneasca, de exemplu, si mereu aveam probleme. Imi taiau din texte si tot asa. Atunci am zis sa ne facem propria noastra editura. De altfel, la inceput, "Neodrom" a fost un ziar. Primul ziar color din Romania. Apoi, "Neodrom" a ramas numele editurii, si am scos o revista de literatura, in tiraje de cate 500.000 de exemplare, "Cuvantul rromilor". Stateau oamenii la coada ca sa-l cumpere. Visam sa promovam identitatea rromilor. Aceasta e misiunea noastra. - Si ati reusit? - Chiar foarte bine, cred. Oamenii sunt incantati. - Deci aurul tiganilor e o legenda? - Nu stiu la ce te referi. E drept, sunt si tigani bogati. Care cred ca bogatia inseamna tot. Sa ai aur, diamante, dolari, euro. Dar in fata mea nu valoreaza nimic. Scrisul e cea mai mare alinare. Era sa facem si un film. Am scris un scenariu care l-a interesat enorm pe regizorul Ion Loteanu. A venit in Romania sa alegem impreuna locuri, peisaje. Poate, cine stie, intr-o buna zi filmul acesta chiar se va face. Pana atunci, imi vad de treaba. Si nu ma las ispitita de mirajul bogatiei. Pentru omul Luminita Cioaba, cuvantul lui Dumnezeu e cea mai mare bogatie. Sa fii copilul lui Dumnezeu e cea mai mare avere. Si e pe gratis.