Medicii de la Casa Alba - "umbrele albe" ale presedintelui

La sfarsitul saptamanii trecute, canalul de televiziune CNN a consacrat un amplu documentar medicilor de la Casa Alba si problemelor cu care se confrunta atat ei, cat si "pacientul nr. 1 al Americii"

La sfarsitul saptamanii trecute, canalul de televiziune CNN a consacrat un amplu documentar medicilor de la Casa Alba si problemelor cu care se confrunta atat ei, cat si "pacientul nr. 1 al Americii" - formula folosita in cazul eventualitatii ca presedintele SUA ar fi bolnav. Dincolo de detalii, trebuie spus ca unui nou sef al Casei Albe i se face examen medical complet la preluarea mandatului, iar in cazul unui posibile interventii chirurgicale, care necesita anestezie totala, acesta preda provizoriu prerogativele sale vicepresedintelui, faptul fiind anuntat public. De notat ca in mass-media nu apar zvonuri, ci stiri oficiale despre o boala a presedintelui. In Europa insa, bolile liderilor politici sunt trecute sub tacere. De pilda, in Franta, presedintele Georges Pompidou (1969-1974) era bolnav de leucemie inca de la preluarea mandatului, dar presa franceza n-a scris un cuvant. In schimb, Francois Mitterand, dupa ce i-a fost descoperit cancerul la prostata, a dat publicitatii un comunicat oficial, pe care presa l-a reprodus fara alte comentarii ori supozitii. (D.C.) La Casa Alba, nu numai agentii Secret Service raspund de soarta presedintelui, ci si medici aflati oricand la doar un pas in urma lui si ale caror decizii cantaresc uneori mai greu decat ale oamenilor politici. CNN arata ca, daca o calatorie de afaceri poate fi plictisitoare, e usor de inchipuit cum poate fi traversarea tarii sau a lumii saptamanal. Pentru presedintele unei tari, o astfel de activitate implica miliarde de dolari, mii de slujbe si programe care afecteaza mii de vieti. Seful statului este expus public in permanenta, este tinta unor amenintari cu moartea, iar, in unele cazuri, si a unor tentative de asasinat. Functia de presedinte "implica o activitate de 24 de ore pe zi, iar istoria prezidentiala arata ca nu exista nici o modalitate de a te sustrage. Pentru seful Casei Albe, este vorba de patru ani de presiuni si probleme", spune medicul Bert Brown, fost director al Institutului National american pentru Sanatate Mentala. Doctori, echipamente si facilitati medicale performante il insotesc pe presedinte oriunde merge. Atunci cand ceva este in neregula, sefii de stat nu au timp sa-si revina complet, sa-si ingrijeasca sanatatea ori sa se reculeaga dupa tragediile familiale. Cu toate acestea, ei au datoria politica de a fi puternici si potriviti - fizic si mental - pentru functia pe care o ocupa. "Atunci cand presedintele se imbolnaveste, intregul sistem este afectat - anturajul lui, presa si populatia SUA, mai ales atunci cand ea are mare incredere in seful statului. O boala a presedintelui nu este o problema personala, ci o criza publica devastatoare", arata Jerrold Post, psiholog politic si profesor la Universitatea "George Washington". Presedintii - ca orice alti oameni - au si perioade de suferinta fizica. George W. Bush s-a ranit la genunchi dupa ce a alunecat pe un biscuit, in timp ce alerga; Clinton si-a rupt un tendon de la brat sau a fost operat la gat pentru inlaturarea unui chist benign. La o importanta intalnire cu Boris Eltin, Clinton a mers cu piciorul in gips, avionul Air Force 1 avand nevoie de o scara speciala pentru presedinte. Alti presedinti au suferit de boli mai grave: Reagan a fost operat de patru ori, iar Eisenhower a suferit un infarct major, insa a reusit sa se refaca. Activitatea intensa a presedintelui poate impiedica recuperarea sa fizica. Atunci cand o persoana isi revine dupa o trauma sau interventie chirurgicala majora, de obicei se odihneste, insa faptul nu e valabil in cazul presedintelui, de la care publicul asteapta sa fie mereu la datorie. Tentativa de asasinat impotriva lui Reagan, din 1981, a aratat - ca si atentatele soldate cu moartea presedintilor Abraham Lincoln si J.F. Kennedy - ca sefii de stat se confrunta cu o amenintare aproape constanta si reala la adresa lor. Ronald Reagan a trait 93 de ani, Gerald Ford are 91 de ani, iar George H.W. Bush, 80 de ani. Totusi, profesorul universitar Robert Gilbert afirma ca mai mult de doua treimi dintre fostii sefi de stat nu au atins varsta standard a barbatilor, desi au primit cele mai bune ingrijiri medicale posibile. "Un anume grad de stres poate face oamenii mai atenti si activi pe timp de criza, dar statisticile privind stresul continuu arata o descrestere a functionarii constante a organismului, chiar si atunci cand o persoana crede ca dispune de capacitate deplina", a adaugat profesorul. Astfel, presedintele Calvin Coolidge a suferit o puternica depresie dupa moartea fiului sau, iar istoricii arata ca faptul s-a resimtit asupra administratiei sale. Uneori, indatoririle de serviciu pot aduce atingere sanatatii mentale a presedintelui. Cand a fost facut public scandalul Watergate, unul dintre cei mai renumiti experti psihiatri ai Washingtonului a fost contactat in legatura cu "retragerea din viata sociala" a lui Nixon, in urma zvonurilor ca presedintele s-ar fi apucat de baut. Nixon a avut tendinte paranoide, la fel ca si Lyndon Johnson, din cauza "presiunilor enorme" la care au fost supusi. Capacitatea fizica are un rol important in imaginea publica a candidatilor si in activitatile pe care le are de indeplinit presedintele.