Fotbaliștii se transferă, familiile se mută. Ce nu se vede niciodată în mercato
Când începe perioada de transferuri, atenția se îndreaptă aproape exclusiv către milioanele plătite pentru fotbaliști, salariile lor și noile tricouri în care sunt prezentați. Numai că, în spatele fiecărei mutări de la un club la altul, există o operațiune mult mai puțin spectaculoasă: mutarea unei vieți întregi dintr-un oraș în altul.

Case, mobilă, copii care trebuie înscriși la o nouă școală, utilități, internet, documente și sute de mici probleme care trebuie rezolvate cât mai repede. L’Équipe a intrat în această lume nevăzută a transferurilor și arată cât de mult s-a profesionalizat în ultimii ani viața din afara terenului. Chiar dacă materialul aduce în discuție exemple din fotbalul francez, situația este valabilă pentru fotbaliștii și sportivii din întreaga lume. Pentru că fiecare dintre ei își schimbă viața cu fiecare transfer.
Un francez obișnuit se mută, în medie, de patru sau cinci ori de-a lungul vieții. Pentru un fotbalist, schimbarea domiciliului poate deveni aproape o rutină.
Cluburile au oameni care îți rezolvă până și internetul
Antrenorul Olivier Pantaloni, mutat de la Lorient la Nice, recunoștea că despărțirea de locul în care trăise doi ani îi produsese un anumit regret. Dar aceasta este meseria: în fotbal trebuie să fii pregătit să pleci.
Mijlocașul Laurent Abergel, care l-a urmat la Nice, încerca să rezolve totul cât mai rapid. Familia îi înscrisese deja pe copii la școală, iar principala preocupare era găsirea unei locuințe, nu tocmai simplă pe Coasta de Azur.
Cluburile au înțeles însă că asemenea probleme pot afecta inclusiv randamentul sportiv. AS Monaco, de exemplu, are din 2021 un departament de Player Care, destinat să îi ajute pe nou-veniți cu instalarea în Principat. Jucătorii nu mai trebuie să-și consume energia încercând să rezolve conexiunea la internet, mașina de spălat sau alte formalități. Primesc inclusiv un ghid de bun venit în limba maternă.
Logica este simplă: cu cât fotbalistul are mai puține griji în afara terenului, cu atât se poate concentra mai bine asupra fotbalului.
Case de 300 de metri pătrați și un cerb împăiat
Pentru firmele de mutări, fotbaliștii reprezintă însă o categorie aparte de clienți. Nu vorbim de apartamente de 40 de metri pătrați, explică Martine Magnier, reprezentantă a companiei Les Déménageurs Bretons, ci uneori de locuințe de 200 sau 300 de metri pătrați, cu piscină.
Iar obiectele transportate pot fi dintre cele mai neobișnuite.
Magnier își amintește un caz în care trebuia mutat un cerb împăiat, cu coarne. Firma nu a dorit să-l transporte, astfel că jucătorii au rezolvat singuri problema cu vehiculul clubului. În mod normal, însă, fotbaliștii aleg pachete complete: compania împachetează totul la plecare, transportă bunurile și se ocupă inclusiv de despachetarea obiectelor fragile la sosire. De multe ori, nota de plată este suportată de club.
Xavier Gravelaine știe foarte bine ce înseamnă această viață. A trecut pe la 18 cluburi și ajunsese să considere mutările aproape normale. Esențial, spune el, este să găsești rapid un loc în care să te simți acasă și în care să te poți regenera.
În spatele fotografiei cu eșarfa noului club și al contractului semnat există, așadar, o realitate mult mai banală: cutii, mobilă, școli, case și o familie care trebuie să o ia aproape de la zero.
Mercato se termină în câteva săptămâni. Pentru cei transferați, adevărata mutare abia atunci începe.





















































