Maine se pronunta inca doua sentinte CEDO in domeniul imobilelor nationalizate

Alte doua cazuri privind restituirea unor imobile nationalizate vor primi, marti, 22 octombrie, sentintele Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit unui comunicat CEDO. Primul caz este cel al

Alte doua cazuri privind restituirea unor imobile nationalizate vor primi, marti, 22 octombrie, sentintele Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit unui comunicat CEDO. Primul caz este cel al fratilor Alexandru si Mihai Curutiu, cetateni romani, cu domiciliul in Bucuresti, care au solicitat restituirea a doua apartamente si a unui lot de teren ce au apartinut tatalui lor si au fost confiscate de stat prin Decretul de nationalizare din 1950. In septembrie 1993, instanta din Bucuresti, prin sentinta definitiva, a dispus restituirea constatand ca nationalizarea s-a facut din eroare, deoarece tatal lor, mestesugar fiind, era exceptat de la nationalizare. Sentinta a ramas definitiva prin necontestarea ei de catre autoritati. Numai ca in iulie 1994, presedintele roman, cu prilejul unui discurs, a cerut ca autoritatile sa nu puna in executare sentintele judecatoresti in materia imobilelor nationalizate. S-a pornit o ploaie de recursuri in anulare formulate de procurorul general al Romaniei din acea perioada, iar in noiembrie 1995, Curtea Suprema de Justitie a dat castig de cauza statului, constatand ca tribunalele n-ar avea jurisdictie pentru revizuirea aplicarii Decretului de nationalizare. In cursul anului 1997, o parte din cladire si din teren au fost vandute de stat ocupantilor din acea perioada, fratii Curutiu obtinand doar un apartament, restul de teren si o compensatie de aproximativ 60 milioane de lei. Ulterior au pornit o alta actiune pentru stabilirea titlului de proprietate si pentru obtinerea contractului de vanzare catre chiriasi, dar reclamantii au pierdut procesul. Al doilea caz este cel al fratilor Maria si Mircea Mateescu si Lully Georgeta Bianco, un caz aproape similar cu cel anterior expus. Si in cazul lor, mostenitori fiind, instanta bucuresteana a stabilit in martie 1994 ca terenul si cladirea apartinand parintilor lor nu trebuiau nationalizate, intrucat acestia faceau parte din categorii exceptate de la nationalizare. Sentinta de restituire a ramas definitiva prin neapelare, insa, in 1995, CSJ a anulat-o. Reclamantii au continuat actiunea si au obtinut o sentinta favorabila abia la 16 octombrie 1997, dar intre timp statul vanduse o parte din cladire si teren chiriasilor.