Video Maghiarii își refac monumentele din Ardeal. Coloana comemorativă a generalului Bem, reclădită după un secol
0Comunitatea maghiară din Ardeal își recuperează treptat vestigiile istorice, abandonate în ultimele decenii. Mai multe monumente importante pentru maghiari, ruinate în secolul XX, au fost restaurate. Un obelisc cu semnificație profundă a fost reclădit din temelii.
Monumentul ridicat la Simeria veche în memoria celor sutelor de soldați căzuți în bătălia de la podul peste Strei din Simeria Veche a fost reclădit de comunitatea maghiară după mai mult de un secol de la ruinarea sa.
Monumentul soldaților maghiari, refăcut din temelii
Obeliscul, înalt de aproape zece metri fusese ridicat în secolul al XIX-lea pentru a omagia un episod dramatic al Revoluției din Transilvania anilor 1848 - 1849.
„Dacă se pierde podul, se pierde Transilvania — a spus generalul Józef Bem înainte de bătălia de la Piski din 1849, iar apoi, împreună cu ostașii săi, a apărat Transilvania. Ciocnirea decisivă dintre armata honvéd și cea imperială a avut loc la 9 februarie 1849, în zona localității Simeria Veche (Piski). Scopul era păstrarea podului peste râul Strei. Sub comanda generalului polonez Józef Bem, armata honvéd a apărat cu mari sacrificii podul, împiedicând trupele comandate de generalul Puchner să-l traverseze”, informează „Budai Honvédek”, pagina unei asociații de reconstituire istorică din Ungaria, prezentă la inaugurarea monumentului.
Confruntarea dintre trupele austriece sprijinite de românii loiali Curţii Imperiale, care voiau să avanseze pe valea Mureșului spre Timișoara, și trupele maghiare ale generalului polonez Józef Bem, care încercau să reziste asaltului, s-a derulat în jurul podului peste râul Strei, un pod de lemn la acea vreme, lung de circa 35 de metri, pe malul drept al căruia se afla un vechi han. La câteva sute de metri mai jos, Streiul se revarsă în Râul Mureș.
Bătălia de la Simeria Veche
În urma luptelor de la Podul peste Strei au murit, potrivit unor istorici, între 600 și 1.500 de oameni, din ambele tabere.
Trupele conduse de generalul Józef Bem i-au obligat însă pe habsburgi să se retragă și au avansat pe valea Mureșului, spre centrul Transilvaniei. Generalul Bem avea să fie înfrânt în 31 iulie 1849, în bătălia de la Albeşti (lângă Sighişoara), de armatele austrice sprijinite de români şi de forţele ţariste, iar în 13 august 1849, armata sa a capitulat la Şiria, lângă Arad.
La scurt timp, împăratul Franz Joseph și comandantul austriac Julius Jacob von Haynau au hotărât pedepse exemplare pentru conducătorii maghiarilor. 13 generali ai armatei revoluționare au fost condamnați pentru înaltă trădare și executați la Arad, în 6 octombrie 1849. Ei sunt considerați în Ungaria martiri ai libertății, iar data morții lor este zi de doliu național.
Conducătorul lor, Józef Bem, a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam, împreună cu 72 de ofiţeri şi cu 6.000 de soldaţi, din subordinea sa, potrivit istoricilor. Și-a luat numele de Amurat Paşa, în onoarea sultanului în solda căruia intrase şi a fost numit guvernator al provinciei siriene Alep. A murit însă, un an mai târziu, la vârsta de 55 de ani.
Asociația „Budai Honvédek” amintește că monumentul ridicat în cinstea soldaților căzuți în bătălie de la Simeria Veche a fost dărâmat în 1919, iar blocurile de piatră au zăcut îngropate până azi, păstrate de localnici şi predate ulterior pentru restaurare. Multe dintre ele cântăresc peste câteva mii de kilograme.
„Obținerea autorizațiilor a durat ani de zile, dar în final s-au putut restaura cele 59 de blocuri de piatră, înlocuindu-se părțile lipsă și reasamblându-se monumentul. Pe vârful obeliscului au fost amplasate cele patru pietre de coroană, iar monumentul înalt de nouă metri îndreaptă privirea spre cer, către Zeul Păcii. Se pregătesc plăci comemorative identice cu inscripțiile originale, organizate de Institutul Patrimoniului Național. Inaugurarea oficială a monumentului complet este programată pentru 7 februarie 2026”, arată „Budai Honvédek”
Părintele franciscan Csaba Böjte, conducătorul Fundației Sfântul Ladislau și promotorul reamenajării câmpului de luptă de la Simeria Veche și al refacerii monumentului, a numit obeliscul reînviat „stâlp al speranței vii”, mai completează reprezentanții asociației.
Vechiul han, devenit parc memorial
Monumentul se află în parcul fostului han de pe malul Streiului în locurile unde ar fi fost înmormântate victimele luptelor din 1849. Hanul „Piski” din Simeria Veche a funcționat începând din secolul al XVIII-lea. A fost mistuit de iobagi, împreună cu restul cârciumilor de pe malul Streiului, în timpul Răscoalei țărănimii conduse de Horea din toamna anului 1784 și devastat încă o dată în timpul bătăliei din 1849. mai târziu, clădirea folosită ca punct vamal, la răscurcea drumurilor Ardealului și Olteniei, fusese tabără pentru armata de peste 7.000 de husari ai Imperiului habsburgic.
La 9 februarie 1849, austriecii au fost opriți atunci să își continue drumul spre cetăție Devei și Aradului, de pe valea Mureșului, de trupele maghiare conduse de Józef Bem.
„În jurul podului s-a dat o luptă corp la corp cumplită, cu pierderi mari de ambele părți. Husarii de Württemberg s-au ciocnit cu husarii secui, iar tunurile au bubuit ore întregi. Bătălia a oscilat: austriecii, cu trupe mai numeroase, împingeau înapoi; Bem, cu atacuri îndrăznețe și retrageri scurte, menținea podul și lovea mereu prin contraatac. Seara, după o zi întreagă de lupte sângeroase, armata imperială nu reușise să treacă de apă. Bem, cu toate pierderile și oboseala oamenilor săi, ținea încă pozițiile de la pod. Moralul a fost uriaș: deși inferior numeric și tehnic, Bem a demonstrat din nou că prin îndrăzneală și manevră putea opri avansul unui adversar puternic”, relata istoricul Balás György.
În secolul XX, hanul a fost naționalizat și a fost folosit ca Gospodărie Agricolă Colectivă. După 1990, clădirile și terenurile sale au fost retrocedate, însă în anii următori au rămas în paragină. În apropiere, se văd rămășițe ale vechiului pod de lemn peste râul Strei, distrus definitiv în timpul Primului Război Mondial. Locul încărcat de istorie de la Simeria Veche a fost cumpărat de Fundația Sfântul Ladislau, fondată de călugărul franciscan Csaba Bojte. Acesta anunța din 2021 că intenționa să transforme fostul han și terenul de două hectare al său într-un loc memorial.
Monumentele restaurate, căutate de turiști maghiari
În ultimii ani, mai multe clădiri și monumente istorice cu însemnătate pentru comunitatea maghiară și au fost restaurate și au devenit atracții turistice, în special pentru vizitatorii din Ungaria. Unele, precum castelul Nopcsa de la poalele Retezatului, au fost reabilitate de statul român, proprietarul de drept al acestora.
Bastionul Roșu din Ilia, locul de naștere al principelui transilvan Gabriel Bethlen (1580 - 1629), administrat și restaurat de Fundația Sf. Francisc din Deva. Este acum unul dintre cele mai vizitate locuri de către turiștii maghiari ajunși în vestul României.
Deși în Geoagiu, comunitatea maghiară mai cuprinde câteva persoane, orașul - stațiune este tot mai căutat de turiștii maghiari, datorită celor două monumente medievale ale sale, restaurate în ultimii ani cu ajutorul Eparhiei Reformate.
Rotonda din Geoagiu datează din secolele XI-XII şi se numără printre cele mai vechi biserici păstrate în România.
La începuturile sale Rotonda ar fi funcționat ca biserică și, probabil, fortificație, însă din secolul al XIII-lea, ar fi devenit capelă, după ce lângă ea a fost ridicată actuala biserică reformată din Geoagiu, un monument care a păstrat în zidurile sale vestigii antice prețioase.
Se încarcă comentariile...
