La țară, autoritățile fug de femeile agresate. Violența domestică rămâne o problemă majoră în România secolului 21

România are dificultăți în aplicare legislației privind accesul femeilor la servicii de sănătate și la cele de prevenirea și combaterea violenței împotriva lor, arată un Raportul Acces: advocacy, capacitate și consolidare pentru egalitate în sănătate și siguranță al Centrului FILIA.

Foto: Shutterstock

Există mari diferențe între ce este legiferat și teoretic, oferit, și ceea ce este efectiv disponibil și accesibil la nivel de informație, logistică și resurse financiare când vorbim despre femeile din categoriile vulnerabile din România, arată Raportul Acces: advocacy, capacitate și consolidare pentru egalitate în sănătate și siguranță al Centrului FILIA.

Proiectul pe baza căruia a fost întocmit Raportul a fost pornit în martie 2021, în localități rurale din două județe – Argeș și Ialomița – și a arătat câteva obstacole principale pe care femeile le au de înfruntat în România, țară europeană a secolului XXI. În primul rând, arată documentul, le lipsesc informațiile referitoare la ce trebuie să facă în cazul în care sunt victime ale violenței domestice sau pentru obținerea asigurării de sănătate ca să beneficieze de anumite tipuri de servicii decontate.

În al doilea rând, încrederea în autorități este scăzută. Această lipsă de încredere este dată de remarcile rasiste care se fac la adresa lor, de lipsa sprijinului pentru a parcurge sistemul birocratic, precum și de blamarea victimelor în cazurile de violență. În aceste condiții, femeile își dezvoltă propriile mecanisme de supraviețuire, de ieșire din relația abuzivă și evită să apeleze serviciile de sănătate.

Femeile nu-și cunosc drepturile

Un al treilea obstacol este vulnerabilitatea socio-economică, faptul că nu au venituri, locuințe sau educație, ceea ce face ca femeile din comunitățile rurale să nu acceseze serviciile disponibile. Majoritatea femeilor, mai notează Raportul, nu-și cunosc drepturile, nu știu cine, ce poate să facă în materie de instituții și roluri, însă percep nedreptatea în raport cu lipsa de intervenție a autorităților.

Documentul relevă că tendința autorităților este de a plasa responsabilitatea în seama „celuilalt“ la nivel local sau județean, sau invers, și de la o instituție la alta. „În lipsa unei formări de specialitate, cei care ar trebui să gestioneze situațiile urgente și sensibile, cum ar fi cazurile de violență în familie, nu au înțelegerea dinamicii fenomenului și intervin intuitiv pentru a media lucrurile, a calma situația pe moment“, mai arată Raportul. În plus, nu există norme și proceduri de intervenție a echipelor mobile, astfel încât cazurile de violență care ajung la Poliție sunt gestionate exclusiv de polițiști, iar cele care ajung la departamentul de asistență socială fie sunt „rezolvate“ prin mediere, fie redirecționate fără un plan concret către alte autorități județene.

Nu există o cunoaștere a serviciilor disponibile în județ, dacă există servicii integrate de urgență destinate victimelor violenței de gen, potrivit aceleiași surse.

”Nu sunt locuri în saloanele voastre de țigani”

Pentru multe dintre cele 500 de femei din proiect, accesul la informație privind drepturile și obligațiile pacientelor constituie o barieră greu de depășit. Teoretic, medicul de familie trebuie să lămurească pacientele, dar în practică femeile care accesează serviciile de sănătate pleacă cu multe necunoscute: nu înțeleg terminologia medicală, nu le este clar diagnosticul, nu înțeleg ce trebuie să facă mai departe.

Majoritatea beneficiarelor, mai notează Raportul, nu știau că femeile între 25 și 64 de ani au gratuitate la efectuarea testului Babeș-Papanicolau, indiferent dacă au sau nu asigurare obligatorie de sănătate, un procent mare din cele 200 cu care s-a discutat nu făcuseră niciodată testul și nici nu auziseră de virusul HPV.

Nu de puține ori, la spital, au mărturisit femeile din proiect, au fost puse în saloane segregate pe rasă, date afară pentru că nu existau „locuri în saloanele voastre de țigani“, trimise acasă pentru că nu aveau programare online, că erau „nespălate“ numai că proveneau dintr-un anumit sat cu o pondere mai mare de romi, ținute cu orele pe holuri și acuzate că „exagerează“. Maternitatea vine și ea la pachet cu multe obstacole și cu multă discriminare.

Raportul face câteva recomandări în privința îmbunătățirii sănătății femeilor, printre care creșterea rolului moașelor independente, susținerea autorităților locale în atragerea de asistenți medicali comunitari, campanii de informare privind importanța testării Babeș-Papanicolau și debirocratizarea accesului la servicii medicale.

Cât privește siguranța femeilor, ar fi nevoie de finanțare publică pentru servicii locale la nivel de comună pentru prevenirea și combaterea violenței domestice și formarea unor profesioniști care să știe cum să intervină, dar și de campanii de informare.