Istoria şi frumuseţea unui bal al bobocilor
0
La sfârşitul fiecărei toamne, studenţii din anii superiori le fac bobocilor „botezul" pentru adevărata viaţă de facultate, cea care începe după ora 23.00 şi se termină cu câteva ore înainte de cursurile de dimineaţă. Este singurul examen la care nu trebuie să existe restanţier.
Nu e prima dată când Florentin Cociş merge la un bal al bobocilor, dar e ceva care-i spune că în seara asta va fi special. E la balul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, e într-un club de noapte cu reputaţie bună printre studenţii cheflii, iar cronicarul serii, MC Şurubel, chiar a anunţat de la bun început: „În seara asta facem istorie!".
Florentin are 19 ani, e boboc şi el, numai că la Psihologie. A fost invitat la petrecerea istoricilor şi bineînţeles că a acceptat, pentru că îi plac foarte mult petrecerile. Uite!, s-a îmbrăcat frumos, regulamentar, cu vestă din flanelă moale şi cămaşă călcată la dungă.
Gata cu eticheta de tocilar!
Are puţin peste 1,60 m, înălţimea perfectă pentru a-şi admira colegele mai dezvoltate, are sprâncenele negre, stufoase, şi încă mai poartă mustăcioara din liceu, dar astă-seară pare hotărât: n-o să fie incomodat de tocurile înalte ale fetelor, o să fie şi el la înălţime.
Gata, a trecut vremea liceului, când miopia îl ţintuia în primele rânduri de bănci şi când colegii de clasă îl etichetau, din invidie, „tocilar". O să fie în prima linie a studenţilor care ştiu că viaţa e ca un ring de dans. Chiar acum va merge să-şi cumpere un suc de portocale.
5 domnişoare şi 5 voinici
Clubul e departe de a fi aglomerat, sunt puţin peste 150 de studenţi, iar dintre aceştia numai jumătate merg la Facultatea de Istorie. Ar fi ca o seară banală de club dacă n-ar exista concursul acesta cu 5 domnişoare şi 5 voinici care se costumează preţios şi răspund caraghios la întrebări frivole. Nu mai ies toţi bobocii la numărătoare, dar nici nu mai contează. Importantă e distracţia, nu denumirea pe care o are această seară.
Florentin a înţeles asta. Nici măcar nu se supără atunci când domnişoara cu care a venit îl sărută, relaxat, dar pasional, pe băiatul dintre ei. El stă, aşteaptă şi abia apoi vorbeşte cu ea. Oricum, sunt atâtea alte fete răpitoare, cu ţinute studiate, provocatoare, încât nu-i nicio tragedie să scazi una. Atâtea fete încorsetate elegant se plimbă ca nişte licurici suavi, neobosiţi, între bar şi canapeaua pe care au rezervat-o!
La intrarea în club, o domnişoară costumată într-un îngeraş îndrăzneţ, ca-n filme din acelea, te roagă să faci o fotografie cu ea. Florentin le priveşte pe toate, le analizează cu atenţie şi ne oferă această concluzie înţeleaptă: „Seara asta e opusul cuvântului «monotonie»".
Şi, în ciuda ritmului repetitiv al muzicii, a cărei cadenţă îţi tensionează muşchii pieptului la fiecare jumătate de secundă, peisajul acesta nu are nimic monoton. „Sunteţi gata să-i cunoaşteţi pe cei mai tari boboci de la Facultatea de Istorie?", întreabă domnul Şurubel, căci iată!, deja a început şi concursul pentru regele şi regina balului, iar participanţii păşesc stângaci pe scenă, mimând încredere şi încercând să mascheze orice emoţie. Florentin se plimbă, pur şi simplu, de la un capăt la celălalt al clubului.
Probele
Trei paşi ca pe catwalk, o piruetă, un unghi favorabil pentru o privire perfectă, ca peste ochelari, dar fără ochelari, o mişcare pronunţată a coapselor sau a umerilor şi înapoi. „Dac-ar trebui să fii un obiect din baie, ce ai alege?", întreabă prezentatorul, iar răspunsul uneia dintre concurente vine fulgerător: „Săpunul, pentru că-mi place să ung". Alţii se fâstâcesc, dau răspunsuri incoerente, îndrugă acolo un clişeu numai să scape.
Cum să scape?, abia a început! Urmează proba de dans, băieţii trebuie să se încordeze pe hip-hop ca-n cartier, iar fetele trebuie să-şi descopere genele afro-americane. Apoi e proba costumelor de baie, iar ei trebuie să stea încordaţi, să arate că pauzele de la învăţatul pentru Bacalaureat au fost petrecute la sala de sport, încă două piruete în şlapi! Şi-apoi sunt costumele de poveste, aleargă haotic unii după ceilalţi îmbăcaţi în cine-ştie-ce personaje plăsmuite de ei. Florentin îi priveşte din faţa barului şi râde cu poftă. Râde singur. Se gândeşte că, după ce va termina facultatea, deci după ce va deveni psiholog cu diplomă, îşi va deschide un cabinet. Iar din fotoliul său, într-una dintre discuţiile cu pacienţii, îşi va aminti acest moment. „Ce frumos a fost la balul de la Istorie!", se va gândi.
Intangibilul domn Şurubel
Între probele concursului, mai are loc câte-o tombolă, sponsorii oferă deodorante, after-shave-uri, papioane, 200 de lei de cheltuit într-o cafenea. Sunt premii multe, dar, cel puţin la această petrecere, meritocraţia funcţionează: spectatorii trebuie să câştige premiile fie cu un „8" la perete, fie cu cea mai bună replică pentru a-l agăţa pe intangibilul domn Şurubel.
Celebra solistă Alexandra Ungureanu a venit şi ea pregătită pentru spectacol: poartă un superb chipiu de căpitan şi vrea să afle „cine salută Facultatea de Istorieee?". În faţa scenei, Florentin îşi fixează ochelarii şi ridică mâna sus, cât mai sus! Îi place lui Florentin de Alexandra, de ce să nu-i placă? Păi, altfel mai stătea el 40 de minute nemişcat din faţa scenei? Îi place şi Guess Who, care va cânta mai târziu, şi îi plac şi Paraziţii, chiar dacă au devenit mai comerciali în ultima vreme. Asta nu, asta nu-i place.
Cei mai frumoşi din facultatea aceasta
Noaptea a trecut deja în cea de-a doua zi, sticlele de vodcă s-au înmulţit considerabil pe mese, iar barmanii mai aduc energizante. Bere nu mai au, s-a terminat, iar câţiva studenţi o să-i vadă, cu siguranţă, cu alţi ochi pe câştigătorii concursului.
Concurenţii îşi păstrează însă vitalitatea, că îndată vine premierea. Iată-le în rochii de seară, roşii, verzi, negre, vişinii sau crem, iată-i în costume la dungă, cu papion sau cravată. Sunt minunaţi! Nu e de mirare că, pentru 5 perechi, se vor da 8 premii. „Best Smile" (n.r. - cel mai frumos zâmbet), „Best Hair" (n.r. - cea mai frumoasă coafură), „Best Dressed" (n.r. - cea mai frumoasă ţinută), „Premiul de Popularitate pe Facebook" (n.r. - colegii i-au votat şi pe reţelele de socializare), „Premiul Asociaţiei de Studenţi ISHA", Locul III, Locul II, Locul I, câte premii!
E linişte. „Marii câştigători sunt Octavia Onofrei şi Vlad Vărzaru!" Se-aude melodia „Simply the Best", Vlad ridică mâinile ca un gladiator, iar Octavia parcă mimează mişcările prudente, senzuale ale solistei Tina Turner. Florentin aplaudă. Adrian Cioroianu, decanul facultăţii, se ridică şi le roagă pe noile vedete să zâmbească pentru o fotografie. Parcă nici nu mai contează că urmează să cânte Guess Who, căci Vlad şi Octavia sunt cei mai frumoşi din facultatea aceasta. Prin cluburile pline, când ies, n-au pereche!
Cele mai întâlnite personaje
Hipsterul cu papion: Indiferent dacă merge la o petrecere într-un beci din Capitală sau într-un club mai acătării, băiatul va purta, întotdeauna, dar întotdeauna, papion. Asortat, neapărat!, la o pereche de tenişi coloraţi strident.
Nonconformistul: Poartă blugi largi, un tricou de hocheist şi o bandană, la mână, pe cap sau la gât. Sprijină peretele şi spune că nu ştie ce caută acolo.
Diva: Poartă cea mai mulată şi mai scurtă rochie din club. Pleacă de acasă încălţată cu o pereche de pantofi fără toc, dar, când coboară din taxi, este cu 15 de centimetri mai înaltă.
Musculosul: Tricou mulat şi lanţ gros la gât. El închiriază de fiecare dată masa, cumpără sticla de vodcă şi fumează trabuc. Salută, de aiurea, bodyguarzii.
Fanii: Se postează în faţa scenei, acolo unde înţepenesc. Ţipă la sfârşitul fiecărei piese şi de mai multe ori în timpul actului artistic.
Aproape-diva: Ar vrea să fie divă, deşi are statura unui stejar. Poartă bluze cu două numere mai mici şi ruj strident. Îşi face singură poze cu telefonul. Andreea, 19 ani
„Nu sunt genul de fată care participă la concursurile de miss, nu mă reprezintă. Am venit la Istorie să învăţ lucruri noi, mi-ar plăcea să lucrez în Parlamentul European, nu-mi place politica românească, e mult bullshit (n.r. - mizerie) la noi în ţară."
Cristina, 20 de ani
„E primul bal pe anul ăsta, dar n-o să fie ultimul. Eu sunt la Politehnică, am venit aici doar pentru petrecere. Nu-mi plac concursurile de miss, îmi place să dansez, nu să stau pe scenă. Sunteţi de la ziar? Bleah! Faceţi politică! Nu-mi place politica de nicio culoare!"
Alexandra, 20 de ani
„În primul rând, aş vrea să ştiţi că nu sunt o scorpie. Sunt chiar de treabă. Da, sunt şefă la un call-center, conduc o grupă de proşti şi nu-mi e ruşine să recunosc. Acesta e al cincilea bal la care merg în acest an, pentru că îmi place, mă simt bine."
Alexandra, 19 ani
„Mie îmi place să port tocuri şi m-am obişnuit să mă îmbrac aşa, mai de club. Bine, nici nu sunt genul de fată care mănâncă shaorma. Mi-ar plăcea să lucrez în Parlamentul European, să fiu chiar sexy-europarlamentara din România, de ce nu?"
Alexandra Ungureanu, solistă
„Nu am fost nici marinar, nici poliţist. Am fost căpitan, dar am purtat doar gradele. Atmosfera la baluri nu e chiar cea mai şmecheră, majoritatea vin să-şi etaleze hainele sau portofelul. E păcat, vezi?, că nu simt distracţia aia mare."
Maria, 20 de ani
„Abia am intrat la facultate, dar nu m-am gândit până acum la carieră. N-ar strica nici să am un post de secretară, cât timp câştig bine. Deocamdată mă distrez, vreau să trăiesc viaţa de student. De asta am venit aici cu toţii, nu-i aşa?"
Ioana, 20 de ani
„Am venit să petrec cu colegii, dar şi cu prietenul meu. O să mă simt bine, nu e o ruşine să te urci pe masă, prietenul meu nu se supără. Nu m-am înscris la concurs pentru că nu prea am faţă de miss. Dar e mai bine aşa, e mai mult timp de dans!"
Gabriela, 19 ani
„Eu sunt studentă la ASE, dar la balul meu nu am fost, nu m-a interesat. Am venit aici pentru că am mai mulţi prieteni la Istorie. Nu am de gând să beau, pentru că nu-mi place alcoolul. Da, se poate şi fără băutură. Vreau să ajung jurnalistă la Antena 1."
„Vom realiza cât suntem de speciali"
Octavia şi Vlad, o pereche cu adevărat specială
Octavia Onofrei şi Vlad Vărzaru (ambii, 19 ani). Aceasta este perechea după care studenţii vor întoarce capul pe holurile Facultăţii de Istorie. Vor fi, poate, invidiaţi de colegi, recunoscuţi de profesori şi ajutaţi de bibliotecare să scrie cele mai documentate referate. Au intrat la facultate fără emoţii, pentru că la Istorie nu se mai dă, demult, examen de admitere şi au început facultatea cu această victorie care nu trebuie neglijată: sunt „Miss" Octavia şi „Mister" Vlad. Au mai lipsit ei de la cursuri, nu s-au trezit întotdeauna de dimineaţă, să ajungă la seminarii de istorie modernă şi contemporană, dar au muncit: şi-au cumpărat papioane şi tocuri, s-au călcat pe picioare până au învăţat noii paşi de dans, au repetat defilarea pe scenă şi cum să-şi şteargă emoţiile din glas. Ne vorbesc încrezători, ca două vedete sătule de interviuri, şi au tot dreptul să o facă: până toamna viitoare, când vor urca, din nou, pe scenă să predea coroniţa şi să le strângă mâna urmaşilor, ei sunt aleşii.
„Weekend Adevărul": Ce se schimbă, acum, în viaţa voastră, după ce aţi ajuns vedetele facultăţii?
Octavia Onofrei: Probabil că acest concurs ne va ajuta să realizăm mai uşor cât suntem de speciali. Chiar suntem speciali, deosebiţi. Poate nu chiar vedete, staruri. Oricum, eu divă nu m-am crezut niciodată.
Vlad Vărzaru: Mai nimic.
Cum e să fii, acolo, pe scenă?
O.O.: E foarte funny!
V.V.: Nu e nimic special.
Îţi pui fotografia cu coroniţa pe Facebook?
O.O.: De ce nu? Mă mândresc cu asta.
V.V.: N-am nicio poză cu mine pe Facebook. Am doar cu chitara mea.
De ce-ai participat?
O.O.: Au tras colegii de mine.
V.V.: Am vrut să fiu alături de o colegă. Din păcate, ea a luat locul II. Nu m-a interesat să câştig concursul, să ajung misterul facultăţii. Vă spun sincer, nu e falsă modestie. Eu doar am muncit, şi acum se vede cât am muncit.
Ce atu a avut colegul tău?
O.O.: A fost la repetiţii, s-a dedicat.
Care a fost secretul colegei tale?
V.V.: A participat, ca restul.
A fost o probă care v-a dat bătăi de cap?
O.O.: Toate au fost la fel de grele.
V.V.: Dansul a fost cel mai greu.
Te-ai gândit cum să previi încălzirea globală?
O.O.: Cred că este o provocare foarte, cum să spun... Sunt sigură că omenirea ar fi altfel, dacă ar exista mai puţină poluare.
V.V.: Dacă aş putea avea ocazia, m-ar interesa să contribui, dar nu prea văd momentul în care lumea va putea să oprească poluarea. Deşi totul e ilegal. Toată lumea pune întrebarea asta şi toţi identifică soluţii, dar nimeni nu face nimic. Nu contează ce spun eu, pentru că n-am nici cea mai mică putere. Cine m-ar lua pe mine în seamă dacă aş sugera să mergem mai puţin cu maşinile şi mai mult cu bicicleta?
Când ai votat ultima oară?
O.O.: N-am votat niciodată în viaţa mea. E gol pe spatele buletinului meu. Nu cred că votul meu contează prea mult în societatea în care trăim. Dacă toată lumea s-ar duce la vot, aş merge şi eu. Dar cum oamenii sunt foarte delăsători, ce mai contează votul meu?
V.V.: Am votat la alegerile locale.
Ce meserie vrei să urmezi după absolvire?
O.O.: Vreau să fac un masterat pe Relaţii Internaţionale. Îmi place diplomaţia adevărată, nu să ajung secretară la Parlamentul European. M-aş mai vedea ambasadoare în SUA. Sau în Norvegia: acolo ziua ţine puţin, dar noaptea e mai lungă, se compensează.
V.V.: În ultima vreme, mi-am propus să învăţ arheologie, dar încă nu m-am decis. În fiecare an îmi aleg o altă profesie. Vreau să cunosc cât mai mult, iar apoi o să-mi aleg calea.
Ce faceţi în afara şcolii?
O.O.: Mie îmi place să dansez. Şi vals, şi tango, şi cha-cha-cha. Nu profesionist, dar am fost la dansuri când eram mică şi îmi place în continuare. Acum dansez în cluburi, dar nu lasciv, nu mă urc pe boxe, pe mese. Am alt avantaj: mă descurc foarte bine pe tocuri.
V.V.: Cânt la chitară. Învăţ orice melodie îmi place şi apoi le cânt la petreceri. Nu am melodii de beţie, prefer să cânt decât să consum alcool.
Ţineţi la imaginea voastră?
O.O.: Întotdeauna!
V.V.: Nu ştiu dacă la Istorie contează chiar aşa mult imaginea.
Când aţi mâncat shaorma ultima dată?
O.O.: Azi-noapte, la 3. Bine, n-am fost la shaormerie. Am mâncat la fast-food.
V.V.: Cred că acum o lună.
Una din două
Ludovic al XIV-lea sau Napoleon?
Vlad Vărzaru: Napoleon. A extins graniţele Franţei mai mult decât orice alt lider.
Octavia Onofrei: Tot Napoleon, pentru că a fost un bărbat foarte inteligent. Avea o strategie militară bună.
Carol cel Mare sau Carol I de Hohenzollern?
V.V.: Sunt patriot, deci Carol I.
O.O.: Carol I, clar.
Age of Empires 1 sau 2?
V.V.: Le-am jucat pe amândouă.
O.O.: Şi eu. Ştiam şi parolele.
Gotic sau romanic?
V.V.: Gotic. E mai impunător. Vă referiţi la arhitectură, nu?
O.O.: Stilul gotic îmi place şi mie.
Monarhie sau republică?
V.V.: Monarhie.
O.O.: Monarhie.
Statul social sau statul minimal?
V.V.: Între. Se poate un hibrid?
O.O.: Statul social. Să fie bine la mai mulţi oameni.
Cine a fost un conducătorul mai bun: Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Nicolae Ceauşescu?
V.V.: Ceauşescu. A plătit datoria externă.
O.O.: Ceauşescu. A dus la diminuarea şomajului.
Cine a fost mai puţin rău: Stalin sau Hitler?
V.V.: Stalin.
O.O.: Hitler, e mai simpatică mustaţa lui.
SUA sau URSS?
V.V.: Păi, ambele sunt diferite.
O.O.: Ambele mă atrag.
Deci, răspuns final?
V.V.: SUA . Aleg lumea liberă.
O.O.: SUA şi eu, pentru că voi fi ambasador în State.
Martin Luther King sau Nelson Mandela?
V.V.: Nelson Mandela.
O.O.: Tot pe Mandela. E mai aproape de noi.
Ce-a fost în '89? Revoluţie sau lovitură de stat?
V.V.: Revoluţie. Poporul a schimbat puterea.
O.O.: Lovitură de stat!
Vlad Ţepeş sau Ştefan cel Mare?
V.V.: Ştefan cel Mare.
O.O.: Vlad Ţepeş, că m-am născut în Târgovişte.
Nicolae Iorga sau Constantin Giurescu?
V.V.: Doar din Iorga am citit.
O.O.: Iorga, da, da.
Reeducare prin cultură sau reeducare prin tortură?
V.V.: Ceva care este mai uman.
O.O.: Dacă vrei să te educi, nu trebuie să fii torturat.
„Acum 20 de ani, era o atmosferă mai de cantină"
Adrian Cioroianu (foto) poartă la gât un fular alb-albastru, cu simbolurile echipei de fotbal Universitatea Craiova. Spune că, din moment ce poartă „Ştiinţa" în suflet, de ce să nu afişeze asta? „Unul din scopurile prezenţei fularului meu este ca, în cazul în care o studentă este prea puţin îmbrăcată, să o ajut repede", glumeşte domnul profesor şi nu prea glumeşte. E o seară importantă pentru Adrian Cioroianu, este preşedintele Comisiei de Jurizare a Concursului de Miss şi Mister, iar această titulatură are mai mare greutate decât cea de decan al Facultăţii de Istorie.
Daniela Gyorfi a cântat la balul lui Cioroianu
Adrian Cioroianu a fost prezent, în ultimii ani, la fiecare bal al bobocilor organizat de facultatea pe care acum o administrează şi a observat cum, treptat, studenţii săi pierd câte puţin din inocenţa de-acum 20 de ani. „Când eram student, eu chiar am prezentat câteva baluri la microfon. Eram DJ în studenţie. Condiţiile erau mult mai modeste în acea vreme, petrecerile se făceau în holul facultăţii. Îmi amintesc că atunci când am fost eu boboc, ne-a cântat Daniela Gyorfi, care abia se lansase. Erau mult mai copilăroase balurile atunci. În cadrul probelor, trebuia să cureţi o ceapă, să cureţi cartofi. Era o atmosferă mai de cantină", povesteşte istoricul.
O dictatură a imaginii
Încearcă Adrian Cioroianu să le explice şi studenţilor săi că trebuie să aibă grijă la imaginea cu care se promovează, dar se pare că studenţii nu prea ţin cont. „Eu le spun mereu să aibă grijă, pentru că fotografiile pe care le fac acum îi vor urmări toată viaţa! Trăim într-o dictatură a imaginii!"
Dragoş Zaharia, profesor colaborator al facultăţii, confirmă că sunt o mulţime de fete frumoase şi băieţi arătoşi la Istorie. În urmă cu un an a fost şi membru în comisia de jurizare şi a văzut ce frumuseţi ascund studentele! Păcat că abia anul acesta o să aibă cursuri cu fetele pe care le-a notat anul trecut, iar imaginile s-au mai estompat.
„Când eram student, nu prea participam la balurile bobocilor. Spre deosebire de acea perioadă, acum îmi place să vin, pentru că studenţii noştri se distrează frumos. Iar petrecerile lor sunt mult mai organizate decât ale noastre", povesteşte profesorul Zaharia.
Adevăratele petreceri
Bogdan Antoniu descrie însă partea mult mai romanţată a petrecerilor organizate de studenţi în urmă cu 20 de ani. „Imaginează-ţi un culoar întreg din Grozăveşti, cu paturile scoase afară şi, din cameră în cameră, curgea vinul la modul propriu! Muzică: Queen, Pink Floyd, Led Zeppelin, Guns N' Roses, Depeche Mode, Dire Straits, Whitney
Huston, Madonna! Noi făceam adevăratele petreceri!", glumeşte Bogdan Antoniu.
Lectorul este încrezător că studenţii se comportă la fel şi seara, la petreceri, şi ziua, la cursuri. „Atât timp cât nu se ajunge la blocarea libertăţii celuilalt, totul e perfect. Dar,
dacă-ţi bagi acul în venă, nu mai eşti un liber, dacă eşti prizonierul culturii mass-media, nu mai eşti un om liber. Când văd studenţii mei, mă conving mereu de un lucru: sunt meseriaşi! Nu cad pradă ispitelor", crede Bogdan Antoniu.
„Există însă un lucru ciudat la această generaţie: nouă ne plăcea foarte mult dansul cu parteneră. Asta nu-nţeleg eu la studenţii de-acum: se aşază unul în faţa celuilalt şi se mişcă aşa, în stânga şi-n dreapta. Bine, fiecare are tipul lui de manifestare a sexualităţii", e resemnat profesorul.
Se încarcă comentariile...
