Irina Păcurariu, legătura stranierilor cu ţara

Cele mai recente proiecte al Irinei Păcurariu sunt două şi de lungă durată: şase luni va dura seria de emisiuni dedicate românilor care muncesc în străinătate. Celălalt "proiect" e unul

Cele mai recente proiecte al Irinei Păcurariu sunt două şi de lungă durată: şase luni va dura seria de emisiuni dedicate românilor care muncesc în străinătate. Celălalt "proiect" e unul pe viaţă: cel de-al doilea copil al ei.

Fără toane matinale de femeie însărcinată, Irina - care aşteaptă un copil în aprilie - a plecat la filmări printre românii din Spania, desprinzând frânturi din destinele unor oameni plecaţi în căutarea unei vieţi mai bune. Seria de emisiuni va fi difuzată pe TVR Internaţional începând cu luna ianuarie 2008 şi îi va pune pe părinţi în legătură directă cu copiii lăsaţi în ţară.

Emisiunile vor fi difuzate duminică seară, "pentru că, aşa cum arată targetul, cei mai mulţi dintre românii din străinătate îşi petrec acel moment al zilei acasă şi discută un pic mai sincer", spune Irina. "30% din copiii din judeţele din nordul ţării cresc singuri, sunt o generaţie fără nicio grijă părintească, crescuţi de bunici în vârstă care nu-i pot struni.

Există drame ale acestor copii, dar şi ale părinţilor care n-au reuşit acolo unde au plecat. Sunt cei care se fotografiază în faţa moscheilor maure din Spania şi trimit fotografii cu ei, dar în materie de bani abia reuşesc să trimită 100 de euro acasă.

N-au reuşit, iar cei care au plecat în ultimele valuri de emigraţie nu prea reuşesc să se adapteze pentru că locurile s-au cam ocupat...

Dar nici nu au curajul să se întoarcă, nu au curaj să îşi asume eşecul", povesteşte ea fenomenul emigraţiei văzut şi analizat cu ochi atent de reporter. Irina a fost în paradisul românesc de la Castellon, "cel mai urât loc din Spania, dar unde românii câştigă o pâine mai albă decât cei din alte locuri. "Acolo funcţionează un orgoliu românesc: noi i-am învăţat pe spanioli să scape de inundaţii".

În fapt, le intra apa în casă, iar un inginer român i-a învăţat să facă fundaţii mai înalte.

În paradisul de la Castellon

La Castellon este cea mai mare platformă industrială unde se fabrică celebra gresie spaniolă. În mijlocul românilor de acolo, a auzit tot felul de poveşti despre oameni care se chinuiesc să facă ceva sau care depăşesc nişte limite pe care nici măcar ei nu le intuiau. "Am întâlnit o doctoriţă, care avea trei slujbe. Cu greu i se recunoscuse diploma şi pentru asta dăduse o mulţime de examene, lucra în spital şi era şi menajeră în orele de după.

În ţară, cazuistica este impresionantă. În comuna Răducăneni, judeţul Iaşi, există zeci de cazuri de copii de nouă-zece ani în grija bunicilor sau a rudelor, care au palmele crăpate de muncă. Emisiunea o vom face cu un ONG care se ocupă de aceste cazuri", mai oferă Irina amănunte despre viitoarele ei emisiuni.

Dintre locurile care au impresionat-o cel mai mult, în periplurile de reporter, Irina nu uită să amintească de "tabăra de portocali", o zonă de refugiaţi din Italia, "un loc de genul unde stătea şi <> Mailat. Acolo nu se poate merge decât cu protecţie asigurată de poliţişti pentru că rişti enorm. Am descoperit o bucată de lume despre care ştiam foarte puţin sau aproape nimic.

Acolo, din când în când, se mai întâmplă câte o crimă şi cercetările se desfăşoară până într-un anumit punct, când se descoperă că trupul aparţinea unei prostituate emigrante. Sunt oameni care stau fără acte, am vorbit cu ei, unii erau luaţi de vinul de 30 de cenţi, la cutie, dar aveau o putere de a se radiografia fantastică, mult mai mare decât a altor români mai aşezaţi". O lume la un capăt de lume, acolo unde speranţa moare prima!

30% din copiii din judeţele din nordul ţării cresc singuri, sunt o generaţie fără nicio grijă părintească
Irina Păcurariu