Intrebare si raspuns: ei, si?!

Am avut o vara de cosmar in Educatie. Profesorii au picat pe capete cu note dezonorante, elevi si directori, inspectori scolari s-au dedat la furtisaguri de note, locuri, posturi. Pe ecranele

Am avut o vara de cosmar in Educatie. Profesorii au picat pe capete cu note dezonorante, elevi si directori, inspectori scolari s-au dedat la furtisaguri de note, locuri, posturi. Pe ecranele televizorului, un neica nimeni din Piata Galati inghesuie grobian pe ministrul Educatiei, spunand ca are el sentinte civile pentru S.R.L.-ul sau, gogoserie universitara, cand legea prevede o cu totul si cu totul alta procedura de infiintare si existenta a unei institutii de invatamant superior. Trogloditul ii inchide gura ministrului cu o parafraza dupa Adrian Paunescu, folosit pe post de sperietoare politica: "Fereste-ma, Doamne, de prostii care vor sa faca carte". Probabil, domnului cu pricina nici prin cap nu-i trece ca vorbea de fapt chiar despre sine. Cum sa ne mai fereasca si Dumnezeu, saracul, de asemenea specimene, cand noi insine le rabdam alaturi, ba mai si incuviintam sa dialogam cu ei, democratic, pe sticla? Ca locatarul SRL-ului din str. Sperantei nr. 24 mai procedeaza insa si altii. Gestul facut in aceasta vara de catre particularii care au atacat in Justitie hotararea de guvern ce incearca sa puna ordine in invatamantul particular va deveni o moda. Pana acum, doua, trei "universitati" particulare din cele 33, carora le-a retras guvernul autorizatia provizorie de functionare, au atacat actul normativ in instanta si, chipurile, au castigat. Sigur, daca la noi este posibil ca o instanta de judecata sa se exprime asupra a ceea ce legea organica spune limpede: numai Parlamentul si Guvernul, la propunerea CNEAA si MEC, pot infiinta sau desfiinta o institutie de invatamant superior, n-avem alta cale decat aceea de a inghiti tot felul de invartiti. De 12 ani, oricare fluiera vant incropeste o susa universitara, si nici tu stat, guvern, nici tu Politie, Procuratura, Curte de Conturi ori spital de nebuni nu-l leaga. De ce n-ar copia atunci reteta si ei, bietii absolventi de liceu sau gimnaziu, ca sa-si ia examenul? Frauda, dovedita la bacalaureatul 2002! Ei, si?! Frauda dovedita la inscrierea absolventilor la facultati, care oficial nu mai exista si nu mai au voie sa existe! Ei, si? Fraude mai mult sau mai putin dovedite la titularizare, la suplinirea unui post! Ei, si?! Politia aproape zilnic anunta cazuri de inspectori si profesori care sunt cercetati pentru mita. Ei, si?! Premierul insusi rupe tacerea si cere profesorilor-parlamentari sa nu mai faca lobby pentru X sau Y. Ei, si?! Cauzele starii jalnice a invatamantului romanesc sunt cat se poate de clare. Nu numai ca avem de-a face cu o consecinta fireasca a scaderii stachetei calitatii si seriozitatii, in plan moral si intelectual, timp de mai bine de un deceniu in scoala romaneasca, dar ne confruntam acum direct, frontal, cu ravagiile indiferentei, incompetentei, ale masurilor pompieristice, subfinantarii scolii romanesti, promovarii imposturii, carierismului si clientelismului politic. Daca miasmele urate ar veni doar din sfera activitatilor didactice particulare, ar mai fi cum ar fi. Din pacate insa, pute peste tot: si la particular, dar si la stat. Daca formal cele doua structuri educationale par a fi separate nu doar privind spre sursa lor principala de finantare, real, invatamantul de stat e frate geaman cu particularul. Au aceeasi mama: profesorii cu norma si la stat, si la privat. Acelasi tata: castigul, profitul, goana dupa bani. N-a fost destul ca au inflorit vreo 400 de universitati particulare, din care statul a recunoscut vreo suta - provizoriu, definitiv, acum nu prea conteaza. Ca sa nu piarda piata, chiar statul a mai infiintat vreo cateva universitati, doar fiindca cine stie ce cap PSD-ist dorea si-n urbea lui universitate. N-a fost destul ca luau privatii taxe. A introdus si statul, de ce sa moara saracele universitati mandre ca nu fac rabat calitatii? Extrem de rar in acesti multi ani, careva dintre politicienii ministri ai scolii au mai privit si spre cele ce se petrec cu adevarat prin invatamantul european. Si daca s-a incercat o carmire spre acela, toate urmele au fost repede sterse. Tot ce ne-a interesat a fost numai si numai suprafata, castigul financiar, spoiala, simularea. Dar cel mai grav este ca aproape nimeni n-a aruncat o privire adanca cu ochi telescopic in ograda scolii. In ora de curs si de clasa, in caietul studentului si al profesorului, pentru a cantari ce se aduna in mintea si in sufletul acestora. Cine sa-i invete sa invete pe copiii nostri sa schimbe lumea, sa o aseze pe alte temeiuri intelectuale, morale, economice, cand chiar oamenii Educatiei n-au facut altceva decat sa se sfadeasca steril si inutil pe ciolan?