Intre ciocan si nicovala

Intentia administratiei SUA de a adauga Romania si Bulgaria pe lista NATO devine pe zi ce trece un subiect de presa. De aici si pana in noiembrie, la Praga, alipirea celor doua state listei deja

Intentia administratiei SUA de a adauga Romania si Bulgaria pe lista NATO devine pe zi ce trece un subiect de presa. De aici si pana in noiembrie, la Praga, alipirea celor doua state listei deja existente cu cinci tari - Lituania, Letonia, Estonia, Slovenia si Slovacia - provoaca dispute nu in randul analistilor militari, ci al celor politici si economici. Strategico-militar, lucrurile erau clare inca de la precedenta extindere din '97. Toate conflictele Europei postcomuniste s-au desfasurat in sud, in Balcani si Caucaz. Ignorand acest lucru, prima extindere a Aliantei s-a facut exclusiv in nord. Politic si economic, insa intentia SUA de a adauga Romania si Bulgaria pe lista Aliantei a provocat uneori nedumerire si chiar nervozitate. Anterior lui 11 septembrie, se considera ca admiterea celor doua tari la negocierile de aderare cu Uniunea Europeana a fost oricum un pas riscant pe care si l-au asumat unii lideri europeni - Blair, Chirac sau Prodi - aflati sub impresia razboiului NATO-Iugoslavia. Imediat dupa 11 septembrie, sub socul evenimentelor, se parea ca intreaga extindere e pusa sub semnul intrebarii. Dupa ce emotiile au mai trecut, America a inceput sa analizeze in profunzime ce si mai ales de ce s-a intamplat 11 septembrie 2001. Rezultatul acestei analize va conduce in cativa ani la o noua ordine mondiala. Deocamdata insa, intre masurile care se iau este si una care ne intereseaza direct: extinderea NATO incluzand Romania si Bulgaria. Initiativa SUA a fost bine primita de flancul sudic al Aliantei, inclusiv, lucru important pentru Washington, de Grecia si Turcia, tari intre care mai exista divergente, dar care in acest caz fac umar la umar lobby pentru Romania si Bulgaria. Centura sudica si latina a Europei - Italia, Franta, Spania - sprijina, de asemenea, acest demers. Doua tari puternice ale NATO, Marea Britanie si Germania, nu s-au pronuntat deocamdata. Inainte de reuniunea de la Reykjavik din mai, cand se va contura practic, in spatele usilor inchise lista pentru Praga, e de asteptat ca macar unul din aceste state sa se pronunte. Presa americana - Washington Post, Washington Times si New York Times - considera in ultimele doua luni ca, desi mai sunt inca probleme, "Romania si Bulgaria pot aduce contributii substantiale daca vor fi admise in NATO". Presa britanica, in schimb, are o viziune diferita. In urma cu doua saptamani, The Guardian se impotrivea extinderii NATO cu sapte tari, iar acum doua zile prestigiosul saptamanal The Economist publica un material cu subtitlul "Alianta s-ar transforma in cu totul altceva daca primeste tari precum Romania". Ce anume provoaca, oare, asemenea abordari diferite in presa de pe cele doua maluri ale Atlanticului asupra unui subiect de importanta covarsitoare pentru interesul national al Romaniei? O prima ipoteza ar putea fi ca este vorba de o confruntare intre conservatorismul european si pragmatismul american. Adaugarea pe lista a Romaniei si Bulgariei inseamna, in cifre, cu mult mai mult decat simpla adaugare a doua tari altora cinci. Romania si Bulgaria au impreuna 30,9 milioane locuitori si o suprafata de 349.385 km patrati, ceilalti cinci candidati la un loc au numai 15 milioane de suflete si doar 244.430 km patrati. Pragmatismul american accepta costurile financiare ale unei extinderi de trei ori mai mare decat cea prognozata. Ele sunt nesemnificative fata de costul intregului razboi antiterorist, iar SUA urmaresc o victorie strategica si nu economisiri indoielnice. Europa, in schimb, este mai reticenta in privinta costurilor. Americanii vad in Romania si Bulgaria tari care au pus la dispozitie fara discutie baze militare si sunt gata sa trimita militari in Afganistan, Irak si unde va mai fi nevoie. Europenii, atunci cand fac acest lucru, pun anumite conditii. Dar nu numai relatia SUA-Europa antreneaza opinii nuantate in privinta extinderii cu sapte state. O explicatie, aici, in Europa ramane in continuare atragerea de resurse. Multe companii vest-europene se asteptau de circa doi ani ca extinderea sa nu cuprinda decat cinci state, fara Romania si Bulgaria. Romania, singura, este o piata cat toti ceilalti sase candidati la un loc. Cei care au apucat sa investeasca in state mai mici, avand in vedere intreaga piata a Europei Rasaritene, pot fi acum pusi in dificultate de cei care, din diverse motive, nu au investit inca si s-ar putea orienta direct spre cele doua tari, mai importante nu numai ca piata interna, ci si ca deschidere prin Marea Neagra spre sud-vestul fostului imperiu sovietic. Desigur ca este legendara abilitatea Romaniei de a se opune investitiilor straine - printr-o birocratie sufocanta, legi aberante, coruptie, incompetenta sau prostie - dar, o data intrati in NATO si sub presiunea continua a negocierilor cu UE, vrand-nevrand si Romania se va schimba si investitorii straini vor fi mai insistenti... Desi vor aparea in continuare, divergentele intre SUA si Europa nu sunt, deocamdata, ireconciliabile. Ele merita insa cea mai mare atentie din partea Guvernului. Daca America ne vrea in NATO, o parte importanta a Europei nu este inca hotarata...