Între banalizare şi Apocalipsă. Dan Dungaciu, despre multiplele feţe ale pandemiei

Nu poţi vedea elefantul cu microscopul. Aşa cum nu poţi desluşi până la capăt resorturile şi reverberaţiile unei crize medicale precum cea prin care am trecut. Eşti prea aproape de fenomen, prea implicat, prea „de acolo”.

Asumându-şi aceste riscuri, cercetătorii de la ISPRI, alături de unii membri ai Academiei Române, şi-au asumat sarcina de a dezvălui, prin pagini zilnice de jurnal academic, articole şi studii, multiplele faţete ale unui fenomen care ne-a uluit pe toţi.

Este prima întreprindere de asemenea factură şi anvergură care apare pe piaţa românească şi Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române „Ion I. C. Brătianu” (ISPRI) şi-a asumat să deschidă un drum pe care, cu siguranţă, vor păşi de aici încolo mulţi cercetători, analişti sau comentatori. Bibliotecile pandemiei de COVID-19 se scriu acum...

Căci despre pandemie nici măcar nu putem vorbi la trecut.

Pandemiile sunt „fenomene sociale totale”

Pandemiile sunt, cum ar spune sociologii, „fenomene sociale totale”, în sensul în care afectează viaţa societăţilor pe toate palierele lor: claustrarea prelungită va duce la o creştere semnificativă a ratei divorţurilor, dar şi al căsătoriilor; criza medicală va genera criză economică, care va da naştere, fatal, unor perturbări politice; iar, în final, peste toate acestea, vom fi martorii unor redesenări strategice la nivel global.

Nimic nu va rămânea neafectat. „Tot ce e fix se prăbuşeşte, tot ce e stabil sare în aer”, cum ar fi spus Marx despre acidul capitalist răspândit în secolul XIX peste lume. Pandemia, păstrând proporţiile, a făcut asta, chiar dacă nu a inventat chiar totul: a fost, de multe ori, o perfectă hârtie de turnesol care ne-a relevat şi mai acut crizele lumii, tensiunile ei, pe care, o parte din ele, le-a acutizat până la incandescenţă (relaţia SUA-China, nevoia de reformă a UE etc.).

Între banalizare şi Apocalipsă

Să pretinzi că ai „analizat” criza, că ai răspuns la provocările acesteia nu este doar pernicios, este şi ridicol. Suntem în mijlocul crizei, dacă prin criză înţelegem toate componentele „pandemiei”, adică de la cele individuale la cele strategice, trecând prin economie şi politică. În realitate, nici palierul medical nu e lămurit, nici răspunsurile ştiinţei nu sunt, deocamdată, unitare sau coerente, nu ştim când şi dacă vom avea un vaccin, nici măcar nu ştim cine a avut dreptate în strategia contra COVID-19: Germania, Franţa, Marea Britanie sau... Suedia.

Nu ştim ce se va petrece nici cu reperele mentale/sociale/economice/politice ale vieţii noastre – până mai ieri – fireşti: globalizarea – este inevitabilă a formă de de-globalizare; rolul statului în economie şi nu numai – ce se va întâmpla cu statul, astăzi actor decisiv, după ce criza medicală va trece?; relaţia dintre libertate şi securitate – suntem dispuşi să cedăm multe astăzi în numele „sănătăţii” noastre şi a celor din jur; cum se da desena politic relaţia dintre libertate de expresie şi cenzură publică; care va fi raportul dintre naţiune, economie şi protecţionism?; cum vor ieşi bisericile din această criză?; dar încălzirea globală?; se reia paradigma conflictului între civilizaţii; care va mai fi raportul dintre munca de acasă şi munca la birou (care va mai fi statutul birourilor, mâine?); plata cu cardul sau plata cash?; ce se va întâmpla cu cardurile noastre de sănătate - devin mai importante decât cărţile de identitate?; ne îndreptăm spre un big data medical?

Şi întrebările pot continua nestingherit.

E bine că le punem şi suntem obligaţi să o facem. Dar atmosfera trebuie bine cumpănită, căci alunecarea spre excese e lesne de făcut în aceste momente. Dar nerecomandabilă. A sugera că această criză a adus un soi de Apocalipsă de care am scăpat razant şi ca prin minune, e cel puţin exagerat. Am mai trecut prin crize; mai mari sau mai mici, de la crize medicale la războaie, de la recesiuni economice la prăbuşiri de mari sisteme considerate inexpugnabile. Am mers mai departe, lumea şi-a găsit echilibre noi, ne-am modificat habitus-urile, dar ne-am şi întors, uneori cu voluptate, la obiceiurile vechi.

Ne vom schimba, cu siguranţă, dar nu vom deveni de recunoscut.

O altă „furtună perfectă”

Ideea acestui volum s-a născut odată cu primele discuţii despre proiectele institutului în noile condiţii. În 2016, cercetătorii ISPRI au dat publicităţii un volum intitulat, sugestiv, Furtună perfectă în Europa, excelent primit de către public. Un an mai târziu, în 2017, apare în Marea Britanie şi versiunea în limba engleză, The Perfect Storm of the European Crisis (Cambridge Scholars Publishing). În 2020 urma să apară partea a doua a acestui volum şi o evaluare a Europei după „furtuna perfectă” a crizei economice, a presiunii migraţilor, a incursiunilor militare ale Rusiei şi a atentatelor teroriste.

Nu a fost să fie. A intervenit fulgerător pandemia de coronavirus, care a covârşit toată agenda europeană, a schilodit-o şi a pus Europa – şi lumea! - în faţa unor decizii majore. De aici şi opţiunea noastră de a pune la o parte proiectul iniţial şi de a încerca, la început, să ne dumirim cu ceea ce petrece sub ochii noştri. A apărut ideea jurnalului academic pe timp de pandemie, a reacţiilor la cald, rapide, care dădeau seama nu doar de evoluţiile crizei, ci şi de starea noastră de spirit. Cartea aceasta vă vorbeşte şi despre noi, dar despre noi raportaţi la criză, la provocările individuale, politice, economice şi, în final, strategice.

Despre asta e vorba în carte: asumarea acestor provocări şi răspunsul la ele. Totul relatat la cald, sub imperiul momentului şi al tensiunii, mărturia noastră în faţa provocării COVID-19, care poate îmbolnăvi nu doar oamenii, ci şi lumea.

Şi mai e ceva: volumul vrea să fie şi o parte mică, o picătură, a memoriei vii a crizei, pe care o vor fi accesând şi generaţiile care vor veni. Am preferat să aşezăm contribuţiile în ordine cronologică, să nu le modificăm nici măcar cu o virgulă, tocmai pentru a lăsa cititorul de mâine sau de poimâine să simtă, atât cât se poate, atmosfera zilei de azi.

* Material de Dan Dungaciu