Insula Afroditei suferă de sete

Autorităţile din Cipru au decretat raţionalizarea resurselor de apă şi, în cel mult două luni, vor începe să importe apă din Grecia Insula mediteraneeană se confruntă cu o criză

Autorităţile din Cipru au decretat raţionalizarea resurselor de apă şi, în cel mult două luni, vor începe să importe apă din Grecia

Insula mediteraneeană se confruntă cu o criză fără precedent: rezervele de apă au ajuns la aproximativ 10% şi scad de la o zi la alta, iar fabricile de desalinizare nu mai fac faţă cererii tot mai mari. Datele oficiale arată că precipitaţiile ce cad în Cipru au scăzut cu aproximativ 20% în ultimii 35 de ani, un declin pe care experţii îl atribuie schimbărilor climatice.

Corespondenţă din Cipru

Botezat nu întâmplător "Insula iubirii", Ciprul este considerat o punte de trecere între continente. Conform legendei, Afrodita s-a născut din spuma mării, pe unul din ţărmurile insulei, într-un loc de o frumuseţe neasemuită, cu ape de culoarea turcoazului, loc ce a devenit un loc de pelerinaj pentru îndrăgostiţi.

Insula este un tărâm cu un trecut de poveste: a fost revendicată de-a lungul timpului de Alexandru cel Mare şi de Cleopatra, iar dinastia Ptolemeilor a ţinut-o sub ocupaţie o lungă perioadă.

Cei care vin în Cipru pot vedea o mulţime de locuri încărcate de istorie: Choirokoitia, cea mai veche aşezare neolitică din insulă, sau mănăstirea Stavrovouni (ridicată pe un colţ de stâncă şi care, conform tradiţiei, a fost descoperită în secolul al IV-lea de împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, şi unde se spune că Elena a lăsat o bucată din Sfânta Cruce).

Deşi este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană, după Sicilia şi Sardinia, Cipru este una dintre ţintele preferate ale turiştilor, în special din Marea Britanie şi estul Europei. Iar acest lucru nu este întâmplător.

Cipru nu înseamnă doar plaja răcorită de Mediterană, ci şi munţii împăduriţi cu pini, livezile cu lămâi, măslini şi portocali, ruinele antice şi satele pitoreşti, parcă încremenite în timp, cu case din piatră, unde găseşti întotdeauna o cană cu vin dulce şi parfumat.

Insula zeiţei frumuseţii este un paradis şi pentru toţi cei pasionaţi de natură. Primăvara, Ciprul înfloreşte în toată splendoarea lui: pomii fructiferi şi diverse soiuri de flori încântă privirile cu o paletă cromatică vastă şi dau o aromă delicioasă aerului.

"Kopiaste!" - secretul atragerii turiştilor

Dar, pentru a menţine în viaţă aceste frumuseţi, eforturile autorităţilor sunt deosebite, deoarece apa este la mare preţ pe insulă, iar sistemul de irigaţii este foarte bine pus la punct şi extrem de eficient.

Aşa se face că, în ultimele trei decenii, localnicii s-au specializat în turism, devenind cu fiecare an un concurent tot mai serios pentru Grecia. Mai în glumă, mai în serios, se spune că aproape toţi cei 800.000 de locuitori lucrează în turism.

Generozitatea insularilor ar putea fi rezumată la un singur cuvânt, pe care cei care poposesc pe insulă îl vor auzi negreşit: "Kopiaste!" (care poate fi tradus "ia loc lângă noi", "ospătează-te cu noi" sau "eşti binevenit"). Moştenirea culturală şi istorică a acestui popor mândru îi dă identitate şi continuitate.

Înţesată de muzee, biserici, catedrale şi moschei foarte vechi, dar şi clădiri medievale care păstrează atmosfera vremurilor de odinioară, Nicosia este singura capitală europeană împărţită în două, controlată de forţele greco-cipriote şi turco-cipriote.

Graniţa este păzită de forţele ONU de securitate. Ostilităţile vor înceta, desigur, la un moment dat, iar faptul că graniţa a fost deschisă traficului transfrontalier e un semn bun.

Seceta prelungită raţionalizează apa ciprioţilor

Autorităţile din Cipru au decretat în urmă cu o lună raţionalizarea de urgenţă a resurselor de apă şi demararea pregătirilor, pentru ca, la venirea verii, să se poată trece la importarea apei din Grecia.

Insularii îşi iau măsuri pentru a face faţă crizei, accentuată de cel de-al patrulea an consecutiv de secetă. În acest context, autorităţile au decis reducerea furnizării apei către reţelele districtuale de distribuţie cu 30%. Practic, populaţia va beneficia de un program de alimentare cu apă de opt ore, o dată la două zile.

Astfel de măsuri nu au mai fost impuse din anii 1970 şi 1980, când Cipru depindea exclusiv de depozitele de apă de ploaie sau de apa subterană pentru nevoile sale.

Desalinizarea apei de mare a oprit raţionalizarea, dar cererea tot mai mare şi precipitaţiile scăzute au redus posibilităţile centrale-lor de a face faţă necesarului. Criza de apă i-a determinat pe ciprioţi să-şi ia măsuri de prevedere.

Casele se construiesc cu rezervoare pe acoperiş

Odată cu declanşarea crizelor de apă, pe acoperişurile locuinţelor, fie că vorbim de case rezidenţiale sau blocuri, au fost montate rezervoare de apă, de cel puţin 2.000 de litri/familie. Unul dintre locuitori ne-a explicat că nu se teme de criza de apă.

El spune că, pentru o persoană, un consum de 200 de litri de apă pentru nevoile zilnice este suficient, ceea ce înseamnă că un rezervor ajunge unei familii cu cinci membri timp de două zile.

Mai mult, în perioada când se furnizează apă, gospodinele spală rufele şi se ocupă de umplerea rezervoarelor. Practic, decizia autorităţilor de raţionalizare a apei a avut un singur efect imediat: firmele care comercializează tancurile de apă au epuizat, în mai puţin de o săptămână, stocurile…

Desalinizarea apei de mare, o soluţie imediată

În prezent, Cipru are două centrale de desalinizare a apei de mare, care funcţionează la capacitate maximă, iar o a treia va intra în funcţiune din iunie 2008.

Uzina de la Dhekelia a fost dată în folosinţă în aprilie 1997 şi are o capacitate de 40.000 metri cubi pe zi. Această fabrică deserveşte populaţia din Famagusta şi o parte din oraşele Larnaca şi Lefcosia.

Cea de-a doua uzină de desalinizare, de la Larnaca, a devenit operaţională în mai 2001 şi are o capacitate de 52.000 metri cubi/zi.

Fabricile s-au realizat prin concesionarea acestei activităţi pe o perioadă de zece ani unor operatori privaţi, care au asigurat finanţarea. Conform contractului, guvernul intră în posesia celor două uzine de desalinizare după expirarea perioadei de 10 ani, dar a fost stipulat în contract că autorităţile pot cumpăra aceste unităţi şi înainte de acest termen.

Cea de-a treia centrală de desalinizare a apei de mare va reuşi să acopere necesităţile imediate ale
insulei. În prezent, cele două uzine funcţionale au o capacitate de 30-33 milioane de metri cubi pe an, necesarul anual al insulei fiind de 35-40 milioane de metri cubi de apă.

În privinţa tratării apelor uzate din zona turistică şi a localităţilor cu o populaţie de peste 2.000 de locuitori, guvernul cipriot a pus la punct un program care va fi finalizat în 2012, program pentru care Uniunea Europeană a acordat un grant de un milion de euro.

Vinurile din insulă l-ar face gelos şi pe Dyonisos

La circa o sută de kilometri de coasta Libanului, conturată de ţărmuri ca nişte dinţi de fierăstrău, insula este scăldată de soarele mediteranean care, din primăvară până în toamnă, încălzeşte dealurile acoperite cu plantaţii viticole, iar în iarnă face să strălucească zăpada pe culmile munţilor.

În Cipru, viţa-de-vie se cultivă de mai bine de 3500 de ani. În secolul al XV-lea î.Hr., insula era locuită de ahei, una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. Relieful foarte frământat, solul pietros situat pe un subsol de marnă calcaroasă sau de tuf friabil şi marea luminozitate favorizează obţinerea unor vinuri de calitate. Datorită aşezării sale, în Cipru există numeroase şi variate regiuni vinicole.

Deşi nu se află printre cei mai mari producători mondiali de vinuri, totuşi Cipru ocupă locul 37 ca volum. Cu toate acestea, localnicii se laudă că vinul provenit din regiunea Commandaria este unul dintre cele mai bune vinuri din lume, apreciat încă din secolul al XII-lea. Legendele spun că, în timpul cruciadei, regele Richard Inimă de Leu, în trecere prin Commandaria, a gustat vinul de aici şi apoi ar fi afirmat despre acesta că "este vinul regilor şi regele vinului".

Unii spun că acest vin se produce încă de acum trei milenii! În zilele noastre, vinul de Commandaria este obţinut din două tipuri de struguri: Xynisteri şi Mavro. Pentru a obţine parfumul inconfundabil al acestui vin, strugurii sunt lăsaţi o perioadă mai lungă în vie până sunt culeşi, pentru a le creşte concentraţia de zahăr.

Apoi, sunt aşezaţi la soare încă o perioadă de timp, înainte ca savoarea lor să fie extrasă. Rezultatul este unul dintre cele mai bune vinuri din lume, protejat de legea din Cipru şi recunoscut de Uniunea Europeană, Statele Unite şi Canada ca produs unic în lume.