În necăutarea încă unui Oscar

către critici sau votanţi ai Academiei, este ultimul lucru care îl preocupă în aceste momente. " Sunt mândru de faptul că filmul este o experienţă emoţională" mărturiseşte Eastwood.

către critici sau votanţi ai Academiei, este ultimul lucru care îl preocupă în aceste momente. " Sunt mândru de faptul că filmul este o experienţă emoţională" mărturiseşte Eastwood. "Câţiva dintre
oamenii militari
cărora l-am arătat pelicula au răspuns emoţional la aceasta… Am vorbit cu un general zilele trecute, care a zis că nu vrea să spună prea multe despre film. El doar a mărturisit
Sunt unul dintre cei norocoşi
". Eastwood a fost de mult interesat să spună povestea Iwo Jima. Când a vrut iniţial să cumpere drepturile pentru "Flags of Our Fathers, un best-seller scris de James Bradley (al cărui tată "Doc Bradley"a luptat atunci), a descoperit că Steven Spielberg l-a întrecut deja. După ce a treminat "Mystic River" şi "Million dollar Baby", Eastwood avea de gând să ia o pauză, când a "dat" peste Spielberg la premiile Academiei, în 2004.
Cu o strângere a mâinilor, cei doi au stabilit să colaboreze la film. Cu Eastwood ca director şi Spielberg ca producător, "Flags" a urmărit povestea a şase soldaţi (Ryan Phillippe, Barry Pepper, Jesse Bradford, Adam Beach, Joseph Cross şi Benjamin Walker) care sunt fotografiaţi de jurnalistul Joe Rosenthal în timp puneau un steag pe muntele Suribachi. Imaginea a ajutat la schimbarea rezultatelor în război, a făcut din aceşti şase oameni mari eroi, iar fotografia a ajuns una dintre cele mai cunoscute din întreaga lume. Bugetul filmului a fost de 90 milioane de dolari, dar se ştie că "Flags nu este un film despre un război obişnuit.
Eastwood nu numai că a i-a urmărit pe soldaţi până pe Iwo, dar a şi observat vieţile celor trei ostaşi supravieţuitori după ce s-au întors în SUA. Odată întoşi, aceştia au început o campanie împotriva războiului în timpul unui road show organizat de "eroi". Chemaţi în săli de concerte sau pe stadioane de baseball pentru a reface scena ridicării steagului, Bradley (Phillippe), Ira Hayes (Beach) and Rene Gagnon (Bradford) se răzgândesc imediat. Mai ales fiindcă ceilalţi trei colegi de arme ai lor au murit în timpul bătăliei. Din cei trei supravieţuitori ai războiului, numai Doc Bradley a reuşit să ducă o viaţă de succes după întoarcerea în ţară. Dar aceasta a fost răsturnată de coşmarurile pe care le avea din pricina amicului său, Iggy (Jamie Bell), care fusese torturat până la moarte. Întors acasă, Bradley vorbea foarte rar despre război şi nici măcar nu a menţionat familiei faptul că primise "Navy Cross", a doua medalie foarte importantă în marină. "Îmi place faptul că aceşti oameni nu sunt confortabili cu
faima
, notează Eastwood. Am discutat cu mulţi veterani din această companie şi cei care au fost în primele linii au fost cei mai reţinuţi cu privire la activităţile lor.
Este cert că dacă auzi pe cineva cum se laudă despre toate experienţele din timpul bătăliei, ei au fost probabil undeva prin ultimul eşalon". Foarte mulţi actori cunoscuţi au umplut biroul agentului de casting, Phyllis Huffman, sperând să fie "recrutaţi" pentru "Flags". Însă Clint Eastwood a fost ferm convins că doreşte să vadă interpretarea actorilor mai puţini cunoscuţi şi sub 20 de ani. "Când eram copil, mă uitam la multe filme de război şi majoritatea aveau ca portrete ale soldaţilor, actori de 30-40 de ani. Este atât de neverosimil, observă Eastwood. "Majoritatea bărbaţilor care au murit la Iwo erau de fapt adolescenţi şi tineri de până în 20 de ani. Am simţit că este imortant de subliniat acest lucru".
În cele din urmă, Eastwood şi-a relaxat echipa de casting, incluzându-l pe Phillippe, 32 de ani, Pepper, 36 de ani, şi pe Beach, 33 de ani. Pentru producător a fost o adevărată provocare să găsească un american nativ, ca Beach, care să joace rolul lui Ira Hayes. Hayes, care a fost şi imortalizat într-o piesă a lui Johnny Cash şi Bob Dylan, nu a reuşit să treacă peste ororile războiului. A devenit un alcoolic la întoarcerea în ţară şi tot restul vieţii a fost băgat şi scos de la închisoare. Acesta a murit în 1955 din pricina expunerii. "Ira este un erou clasic de război şi trebuie respectat", afirmă Beach. "El a fost în trei dintre cele mai sângeroase bătălii din Pacificul de Sud şi a supravieţuit." Tot ceea ce vrea este să fie înapoi pe câmpul de luptă, împreună cu prietenii săi, cu care să lupte cot la cot. Nu poate suporta faptul că el este în siguranţă, în timp ce prietenii şi fraţii săi încă mai luptă în război".
Cunoscut pentru faptul că termină de filmat foarte rapid
Când a venit timpul să selecteze o zonă pentru a copia Iwo Jima, Eastwood a încercat să negocieze cu japonezii pentru a folosi chiar insula Iwo (care acum este un altar pentru soldaţii căzuţi). Când s-a dovedit că este o idee imposibilă, directorul de film a considerat ca Hawaii este locul perfect, însă s-a reorientat spre plajele negre ale Islandei. "Dacă am fi mers în Hawaii, ar fi fost ca o vacanţă", a declarat Phillippe. "În Islanda ne-am simţit distanţaţi şi izolaţi şi eram şi pe teren străin". Secvenţele de bătălie au fost realizate cu maxim de profesionalism. Eastwood nu le spunea întotdeauna actorilor unde erau amplasate bombele şi unde vor exploda. Actorii nu au fost nicio clipă în pericol, însă au fost mereu luaţi prin surprindere. Eastwood este cunoscut pentru faptul că termină de filmat foarte rapid şi cu foarte puţine resurse. El face un efort suplimentar pentru a păstra modul de a juca cât mai natural şi dinamic, în acest fel el renunţă la timpul foarte lung alocat repetiţiilor. Însă, în momentul în care a fost rejucată scena steagului, şi Eastwood s-a emoţiont. "Înainte să jucăm scena steagului, noi şase ne-am strâns şi am studiat fotografia pentru a fi siguri că o vom transpune corect", afirmă Phillippe. "Este cea mai reprodusă fotografie din istorie şi a trebuit să fim siguri că va ieşi perfect". "Când am filmat-o pentru prima oară, Clint a venit la noi a zis
Sunt mândru de voi. A fost foarte cool
". Eastwood a lucrat îndeaproape cu cineastul Tom Stern, pentru a face designul filmului aşa cum trebuie. Sunt anumite scene care au foarte puţine culori, de parcă filmul ar fi fost făcut în alb-negru. "Războiul nu este un eveniment spectaculos", mărturiseşte Eastwood. "Nu am vrut să îi dau strălucirea aceea color din "Vrăjtorul din Oz". Sunt sigur că atunci când oamenii îşi aduc aminte de acele vremuri, nu îşi amintesc bătăliile în culori vii".
Eastwood, obsedat de Iwo Jima
În timp ce filma "Flags", Eastwood a devenit din ce în ce mai obsedat de Iwo Jima. Dorinţa lui de a cunoşte l-a îndreptat către o carte scrisă de un general japonez, Tadamichi Kuribayashi. În Kuribayashi, Eastwood a recunoscut atât un geniu militar, cât şi un om de familie. Directorul de film a decis că liderului japonez i se cuvine propriul film. Pelicula de 20 milioane de dolari "Letters From Iwo Jima", care îl are în rolul principal pe Ken Watanabe, va spune povestea bătăliei din perspectiva lui Kuribayashi şi a soldaţilor acestuia. "Kuribayashi este un personaj fascinant", spune Clint Eastwood. "A fost un om sensibil care a fost de părere că este o mare greşeală să începi un război cu America. În cercetările făcute de noi, am aflat că foarte mulţi tineri japonezi trăiau aceleaşi sentimente ca şi cei americani. Cu alte cuvinte, nici ei nu doreau să fie în război, la fel cum nu doreau nici copiii americani". (Interviu realizat de Amy Longdorf; traducere de Carmen Mocanu)