Împrietenirea

Sebastian Lăzăroiu Sociolog

televizat putem să criticăm pe cineva de la putere sau din opoziţie, dar asta nu înseamnă neapărat că acel cineva nu este un partener de nădejde pentru anumite acţiuni subterane. De multe ori, jurnaliştii nu se mai străduiesc să vadă dincolo de această paradă putere-opoziţie, pentru că spectacolul în sine se vinde bine.
Aşadar, în acest moment, care sunt posibilităţile de alianţe din care fiecare actor ar putea trage cel mai mare beneficiu? PNL este partidul cel mai conservator din actuala guvernare, şi este firesc să fie aşa, pentru că PNL are principalele pârghii - postul de premier, câteva ministere-cheie şi un guvern "din umbră" format din puzderia de agenţii guvernamentale. Care este interesul PNL în restructurare? Minor, desigur. Dacă restructurarea înseamnă anihiliarea guvernului din umbră şi micşorarea numărului de posturi pentru clientelă, atunci pentru PNL restructurarea înseamnă o pierdere, şi nu un câştig de putere. Cine ar putea ajuta PNL să menţină actuala formulă şi de ce ar face-o? UDMR şi PC nu sunt nici ele prea fericite să intre în malaxorul re-organizării guvernamentale. Pentru că, în general, un asemenea dispozitiv funcţionează pe principiul "cutiei negre" - ştii ce intră, dar nu mai ştii ce iese. Oricum, UDMR şi PC şi-au negociat la sânge posturile în decembrie 2004, dar era un context mai bun, pentru că Alianţa D.A. era nerăbdătoare să formeze cabinetul.De ce PD este cel mai interesat în actuala restructurare a guvernului? Într-un fel era normal. În orice ierarhie, probabil că numărul doi este cel mai frustrat şi cel mai recalcitrant. şi PD este numărul doi, conform rezultatului oficial al ultimului scrutin parlamentar. PD este într-o situaţie ingrată. Preşedintele ţării provine din acest partid, deci are jumătate din jumătatea puterii. PD este favoritul sondajelor de opinie (deci numărul unu), dar starea din sondaje nu poate fi transpusă în realitate decât prin alegeri anticipate. Situaţia este într-adevăr frustrantă, dar şi plină de perspective pentru democraţi. Au mai multe opţiuni de joc şi asta îi face mai puternici decât ceilalţi parteneri de coaliţie. Dacă este refuzată restructurarea sau dacă ea va fi transformată de parteneri în cosmetizare, atunci PD poate ameninţa fie cu un vot pentru o moţiune de cenzură (dacă va mai fi depusă de PSD), fie cu retragerea de la guvernare. Ameninţarea cu votul de neîncredere a fost deja prefaţată de moţiunea simplă pe sănătate (scor strâns, orice e posibil), iar retragerea de la guvernare îşi arată colţii prin renunţarea la postul de vicepremier. Teama de moţiune este mai puternică decât pare în rândul liberalilor. PSD nu se mai arată atât de prietenos, cu Geoană în frunte, care îşi joacă acum cartea menţinerii funcţiei. PRM pare a fi veriga slabă, dar este uşor de întors într-o parte sau alta, pentru că arată a partid stătut de opoziţie, dispus să accepte oferta cea mai mare. UDMR şi PC nu au un interes în restructurarea guvernului, dar, în perspectiva unei moţiuni de cenzură, s-ar gândi de două ori cum să-şi salveze pielea.Pe scurt, deşi PNL pare a avea mai mulţi aliaţi, PD are mai multe opţiuni. Alianţele sunt conjuncturale şi efemere. De altfel, liderii se şi feresc să le facă explicite. Tăriceanu ar putea să accepte în final o diminuare a puterii (prin restructurare), dacă cealaltă opţiune ar fi pierderea ei. Depinde cât de credibile vor fi ameninţările PD. Deocamdată, PSD nu a făcut decât o critică a ultimelor 500 de zile de guvernare. O să vedem dacă ea se va instituţionaliza în parlament. Dar dacă va fi aşa, atunci PNL înţelege că trebuie să cedeze ceva. Jocul democraţilor pare inteligent. Exasperaţi de nuca tare de la Palatul Victoria, ei au reuşit să aşeze lucrurile pe un drum cu doar două ieşiri pentru liberalii lui Tăriceanu: pierderea totală a puterii sau cedarea unei părţi din putere. Alegerea este destul de uşoară. Întrebarea este dacă democraţii vor reuşi să joace până la capăt.