Harta petrolului si razboiul cu Irakul

Analizele referitoare la implicatiile iminentului atac armat impotriva Irakului au ca punct esential si miza petrolului, in tot ansamblul de chestiuni ridicate de un atare eveniment. Faptul e normal,

Analizele referitoare la implicatiile iminentului atac armat impotriva Irakului au ca punct esential si miza petrolului, in tot ansamblul de chestiuni ridicate de un atare eveniment. Faptul e normal, intrucat in regiunea Golfului se afla doua treimi din rezervele energetice mondiale, iar dintre statele zonei, Arabia Saudita este pe primul loc pe glob la productie si la export, iar Irakul, pe locul secund la rezerve - 10 la suta din cele mondiale! Aceeasi regiune detine 44,5 la suta din exporturile mondiale de petrol. Pe urma, aceleasi analize releva ca, in definitivarea programelor energetice pe termen mediu si lung, marile puteri ale lumii si, inainte de toate, SUA, care sunt si mari consumatoare, tin seama ca in unele puncte din Golf regimurile politice si populatia sunt antioccidentale si mai ales antiamericane. De altfel, unele din tarile din regiune figureaza pe lista celor vizate de "razboiul impotriva terorismului", declansat de SUA. Ele sunt leaganul retelei teroriste Al-Qaida a lui Osama bin Laden, ca si al cvasitotalitatii miscarilor islamiste radicale. In acelasi context, Irakul si Iranul fac parte, ca si Coreea de Nord, din ceea ce George W. Bush a numit "axa raului". In context, notam ca, la 6 februarie a.c., intr-un discurs pronuntat la un forum economic, presedintele Bush declara: "Adesea trebuie sa importam petrol din tari care nu ne iubesc deloc. Acest fapt ameninta ca securitatea noastra nationala sa depinda din punct de vedere al energiei de tari care nu iubesc America, ceea ce reprezentam si iubim noi". In cazul Irakului si in privinta implicatiilor unui nou razboi, publicatia "Le Monde Diplomatique" nota recent ca, in afara distrugerii capacitatii Bagdadului de a produce orice fel de arma de distrugere in masa (daca exista), obiectivul Washingtonului consta in eliminarea oricarei amenintari ce planeaza asupra productiei sale petroliere si a transportului petrolului in aceasta regiune. Totodata, pentru strategii americani este vorba "de a se asigura ca vastele rezerve petroliere irakiene vor ramane disponibile, adica nu se vor afla sub controlul exclusiv al companiilor petroliere ruse, chineze sau vest-europene". Irakul - locul doi in lume la rezervele de petrol Rezervele de petrol ale Irakului sunt evaluate la 16,6 miliarde tone, locul II pe glob, iar cele de gaze naturale la 3.100 miliarde de metri cubi, repartizate in cinci zacaminte. Alte evaluari folosesc barilul (1 baril = 158,987 litri) ca reper si sustin ca rezervele irakiene sunt de 115 miliarde barili, iar resursele potentiale de peste 220 miliarde barili. De asemenea, costurile de productie sunt printre cele mai mici din lume, facand ca aceasta piata sa fie deosebit de tentanta. Primele sunt repartizate in 84 de zacaminte, existand exploatari in Nord, zona Kirkuk-Mosul, si in Sud, zona Rumaila, Rawdhathain si Az-Zubair. Exista 1.500 puturi care sunt securizate. Tara dispune si de conducte pentru expedierea petrolului spre Marea Mediterana, Marea Rosie si Golf, unele fiind inchise, iar altele active. Astfel, conductele Kirkuk-Haifa (important port din nordul Israelului) si Kirkuk-Banyas (Siria, unde se afla o mare rafinarie) sunt inchise. Din mai 1992 a redevenit activa si e frecvent folosita conducta Fao - Mina al Bakr, lunga de 50 de km, care faciliteaza exportul cu ajutorul supertancurilor petroliere. De asemenea, portul Umm Qasr de la Golf permite depozitarea titeiului si incarcarea lui pe vase. In ce priveste productia anuala a Irakului, statisticile sunt la fel de graitoare: daca in 1989, ea era de 138 milioane tone, imediat dupa Razboiul din Golf (1991), datorita embargoului total impus Bagdadului de ONU, a scazut la 36 milioane tone. Mai concret, in 1990, Irakul era capabil sa pompeze 3,5 milioane barili pe zi (m/b/z). Ulterior, capacitatea a scazut la 2,8 milioane b/z si apoi 2,4 m/b/z, azi, si se diminueaza anual cu 100.000 barili/z. Pentru comparatie - Arabia Saudita extrage 7 milioane b/z. In vremurile de varf ale exploatarii si valorificarii externe a titeiului, moneda nationala - dinarul - era foarte puternica in mod real: de pilda, in 1968, 1 dinar irakian = 3,10 dolari SUA, pentru ca, in 1996, 3.000 dinari = 1 dolar SUA! In prezent, raportul este de circa 2.000 dinari pentru un dolar, dar, evident, nu se stie cat este de real. Dincolo de toate acestea, ar trebui spus ca, in septembrie 2000, cu echivalentul unui dolar se cumparau de la pompa circa 400 (patru sute!) litri de benzina. In 1995, embargoul a fost relaxat cat de cat, instituindu-se de ONU programul "petrol contra hrana". Din suma obtinuta si gestionata de ONU, 70% se retin de Bagdad pentru importuri, 28 la suta sunt destinati despagubirii Kuweitului pentru pagube de razboi si restul echipelor ONU din Irak. La inceput, programul interzicea strict investitiile straine in Irak si-i controla strict importurile. Rusia si China - mari jucatori pe piata irakiana a petrolului Oricum, din 1972, dupa ce petrolul a fost nationalizat, statul era cel care raspundea de el si-l gestiona in functie si de cele stabilite in cadrul Organizatiei Tarilor Exportatoare de Petrol, cartel creat inca din 1963. Pe urma, este de retinut ca, dupa ce embargoul general a fost relaxat prin programul "Petrol contra hrana", Irakul a incheiat contracte cu companii rusesti (intre care Lukoil era la loc de cinste), China National Petroleum Company, TotalFinaElf, dar unele dintre ele intrau in actiune la ridicarea embargoului. Operativ era contractul consortiului rus condus de Lukoil, care exploata cel mai mare zacamant de petrol irakian - West Qurna 2, ale carui rezerve sunt estimate la 7-10 miliarde barili si care trebuia sa produca 600.000 barili pe zi. Or, recent, Bagdadul a reziliat acest contract fabulos, invocand faptul ca Lukoil n-a investit in "dezvoltarea proiectului". Oricum, au ramas pe loc alte firme rusesti, care controleaza circa 25 miliarde barili, iar potrivit ministrului irakian al comertului, din cele 5,7 miliarde dolari, la cat se ridica valoarea contractelor din programul "Petrol contra hrana", 1,5 miliarde dolari revin Rusiei. Dar interesele celor circa 200 companii rusesti in Irak nu se rezuma doar la petrol. Puturile de petrol ar putea fi incendiate de Saddam Acum, in fata iminentului razboi, multi se intreaba ce vor face irakienii cu cele 1.500 de puturi: vor proceda ca in 1991, cand militarii lor au incendiat 730 de puturi din Kuweit inaintea retragerii lor, provocand pierderi masive economiei acestei tari? Atunci, Kuweitului i-au trebuit opt luni si 40 miliarde dolari pentru a stinge incendiile. Acum, in cazul irakian, numarul puturilor e dublu. In fine, dar nu in ultimul rand, sa notam ca in scenariile post-razboi se evoca insistent revenirea in forta in Irak a companiilor petroliere americane si engleze, o prezenta restransa a celor rusesti si absenta totala a celor frantuzesti, chinezesti ori din alte tari.