Familie, te urăsc

Mai mult ca sigur: pentru cei veniţi, an de an, să caşte gura la defilarea vedetelor, pentru masa credincioasă cocoţată din zori de zi pe scăriţele special cumpărate, familia numărul unu a

Mai mult ca sigur: pentru cei veniţi, an de an, să caşte gura la defilarea vedetelor, pentru masa credincioasă cocoţată din zori de zi pe scăriţele special cumpărate, familia numărul unu a Cannes-ului din acest an înseamnă Angelina Jolie, Brad Pitt şi copiii lor, inclusiv gemenii aflaţi încă în burta mamei.

Spectatorilor, festivalul le-a rezervat întâlniri mai puţin spectaculoase, cu eroi din gura cărora aştepţi, din clipă în clipă, să zboare faimosul adagio literar "Familie, te urăsc". Ca un făcut, mai toate istoriile văzute până acum aduc pe ecran părinţi, fii, fiice, fraţi, surori pentru care gesturile tandreţei, ale comunicării au fost uitate. Bunica din Leonera a argentinianului Pablo Trapero, autorul unuia dintre filmele cel mai bine cotate.

Părinţii şi băiatul din "Cele trei maimuţe" sunt uniţi prin secretul minciunii, al crimei puse sub o lupă măritoare, în stilul ce i-a dus notorietate şi premii (inclusiv la Cannes) cineastului turc Nuri Bilge Ceylan, tot mai mult iubitor de elipse narative.

Hexagonul fără Palme d'Or

Francezul Arnaud Desplechin (fost oaspete al nostru acum nu mulţi ani) nu lasă nimic pe seama eventualei capacităţi imaginative de a umple golurile. Timp de două ore şi jumătate, familia strânsă cu prilejul sărbătorii în jurul unei mame bolnave de cancer nu încetează să se sfâşie, să-şi plătească poliţe, având drept consolare filosofia: "Căutăm cunoaşterea, dar rămânem nişte neştiutori". Cinematograful hexagonal joacă o carte pe această saga cu gust de venin şi miros de spital. De mai bine de două decenii, Palme d'Or nu a mai rămas acasă.