Europa second-hand

"Tarile de mana a doua, ca Franta, n-ar trebui sa aiba drept de veto". "Sunt deosebit de dezgustat de crasa ingratitudine a Frantei, Germaniei si Belgiei". Sunt cuvinte rostite in aceasta saptamana de

"Tarile de mana a doua, ca Franta, n-ar trebui sa aiba drept de veto". "Sunt deosebit de dezgustat de crasa ingratitudine a Frantei, Germaniei si Belgiei". Sunt cuvinte rostite in aceasta saptamana de catre inalti responsabili americani sub cupola Capitoliului din Washington, la adresa unor aliati cu care Statele Unite au invins in razboiul rece, salvand lumea civilizata de ciuma rosie. Disputa in legatura cu atacarea Irakului risca sa rupa acum ceea ce nu au reusit comunistii mai bine de o jumatate de secol: unitatea Occidentului. Cum s-a ajuns oare aici? Ce interese economice sau politice atat de importante s-ar putea incrucisa in puturile petroliere ale Irakului, incat sa se ajunga la o asemenea criza? Fiecare in parte din aceste interese poate provoca dispute, dar in nici un caz rupturi politice. In cazul de fata, asistam insa la o inlantuire de elemente nefavorabile, tipica catastrofelor aeriene sau recentului dezastru al navetei Columbia. Astfel, din punct de vedere economic, sunt cunoscute interesele companiilor petroliere, in special franceze, in Irak. Exista si temeri ca o administratie cvasiamericana ar favoriza in primul rand companiile din Statele Unite in dauna celor europene. Asemenea lucruri se pot insa negocia fara sa se ajunga la fracturi diplomatice. Din nefericire, interesele economice s-au impletit cu o conjunctura politica cu totul speciala. Pe 22 ianuarie, la 40 de ani de la aniversarea Tratatului de la Elysee, Franta si Germania au hotarat sa inceapa un proces de unificare in cadrul Uniunii Europene. Un pas cu adevarat istoric, de neimaginat cu numai un deceniu in urma. Presedintele Chirac si cancelarul Schroeder au hotarat in fata guvernelor si parlamentelor reunite la Paris si apoi la Berlin sa adopte o pozitie pacifista fata de Irak. Aceasta decizie politica se dorea o contrapondere in fata Statelor Unite, intr-un moment in care se semna, practic, certificatul de nastere a ceea ce s-ar putea numi Statele Unite ale Europei. America a reactionat nefavorabil la acest demers. Cateva state europene mari, intre care Italia si Spania, s-au simtit poate frustrate de faptul ca demersul franco-german nu le-a inclus. Dand peste nas axei Paris-Berlin, Londra a provocat publicarea unei scrisori de sprijin pentru America din partea a opt state europene. Cinci din Vest - Marea Britanie, Italia, Danemarca, Spania si Portugalia - si trei din Est - Polonia, Cehia si Ungaria. Faptul a inflamat atat relatiile intereuropene, cat si cele transatlantice. Prezentarea de catre Colin Powell a dovezilor impotriva lui Saddam in fata Consiliului de Securitate, o incercare a presedintelui Bush de a intinde mana francezilor si germanilor, nu a mai avut nici un succes. Ca urmare, cand SUA au cerut NATO protejarea Turciei in cazul unui razboi cu Irakul, Franta, Germania si Belgia si-au folosit dreptul de veto, blocand astfel Alianta, care a asigurat securitatea lumii occidentale incepand din 1949. Astazi, inspectorii ONU vor prezenta Consiliului de Securitate dovezile impotriva Irakului. Este putin probabil sa se ajunga la o pozitie comuna interoccidentala. Ca urmare, este foarte probabil ca SUA si Marea Britanie se vor considera indreptatite sa-l atace pe Saddam in baza Rezolutiei 1441 adoptata de anul trecut. Alaturi de ele se vor alinia zeci de state ale lumii. SUA isi cauta aliati pana si in jungla africana. Presedintele Americii l-a sunat si pe presedintele Angolei, dotat special cu telefon pentru acest apel, pentru a-i solicita sprijinul in campania din Irak. La randul lor, Chirac si Schroeder si l-au luat ca aliat pe Putin impotriva lui Bush. S-a ajuns astfel la situatia incredibila in care Rusia devine factor de echilibru in relatiile profunde interoccidentale. In acelasi timp, nemultumirea franco-germana impotriva tarilor din Est proamericane a devenit manifesta. Poloniei i s-ar fi amintit prin canale diplomatice imensul sprijin primit dupa '89 din partea Europei, si in special a Germaniei, fara de care tara s-ar fi prabusit economic si politic. I s-a reamintit si faptul ca va intra in Uniunea Europeana "cu pile", stadiul pregatirii ei nefiind compatibil in mod real cu standardele UE. In situatii asemanatoare sunt si Ungaria, si Cehia. De altfel, pentru toate cele 10 candidate est-europene, Franta si Germania au fost principali sponsori si motor al aducerii lor in lumea civilizata. Lucrurile par acum sa se schimbe. Uniunea Europeana a convocat, luni, un summit extraordinar la Bruxelles pentru analizarea relatiilor cu America. Initial, au fost invitate si candidatele din Est, inclusiv Romania. Franta si Germania au hotarat insa ca ele sa fie invitate doar in ziua a doua a summit-ului pentru a li se comunica in plic concluziile. O trimitere subtila la faptul ca e vorba de europeni de mana a doua care musca mana care i-a hranit... SUA, impreuna cu Marea Britanie il vor ataca pe Saddam. Nu vor fi singure. Vor avea de partea lor si Italia, si Danemarca, si Olanda, si Spania. Dar si Mexicul, si Argentina, la fel ca si Angola sau Mozambicul, sau Polonia si Romania. Dupa cum arata lucrurile, nu doar Saddam va fi infrant, ci si nucleul dur al Uniunii Europene: Franta si Germania. Cele care au dorit cel mai mult extinderea Uniunii Europene, tocmai pentru ca Statele Unite sa fie contrabalansate de o alta superputere, de aceasta data nu una a raului, ci una care impartaseste aceleasi valori. Din confruntarea Americii cu Franta si Germania ar putea iesi invinsa Europa. Costurile acestei infrangeri nu numai ca pot fi mai mari decat victoria impotriva lui Saddam, dar vor trebui suportate de toti europenii, inclusiv de Romania.