"Eu te-am facut, eu te omor"?

Din care rai a fost rupta bataia crancena aplicata de propriul tata baietelului aceluia din Sanicolau Mare? De la 12 la 14 ani, monstrul care i-a dat un nume lega pustiul cu lanturi la capatul carora

Din care rai a fost rupta bataia crancena aplicata de propriul tata baietelului aceluia din Sanicolau Mare? De la 12 la 14 ani, monstrul care i-a dat un nume lega pustiul cu lanturi la capatul carora ancorase - unde o fi gasit-o? - o sina de tren. Pentru ca se incapatana sa ceara de mancare, o fetita din Craiova a fost omorata de parinti cu lovituri de bocanc. In Prahova, un copilas de patru ani a fost sistematic stalcit in bataie de cea care i-a dat viata. Micutul a paralizat. In Mures, un tata si-a spanzurat cei patru copii de grinda casei; al cincilea a scapat cu viata, pentru ca era la bunici. Un bebelus a fost ucis in bataie de parinti, pentru ca plangea, apoi aruncat ca un lemn in soba. Un focsanean si-a casapit parintii si fratele, din simplul motiv ca nu-i agreau prietena. Acestor orori li se adauga altele: crime intre soti, parinti calcati in picioare de copii, violuri, incesturi. Acestea toate sunt parte a cosmarului romanesc din ultimii 13 ani. Nu exista asa-numita violenta domestica si pe vremea dictaturii? Statistic vorbind, nu la aceste proportii. Poate ca si imaginatia criminalilor era mai putin morbida. Lucrurile ramaneau insa sub obroc, prea putin sau deloc mediatizate. Tranzitia a ridicat cortina si ne-a improscat cu sange. Psihosociologii pun escaladarea violentei in familie din ultimii ani pe seama alcoolismului, a saraciei, a lipsei de educatie, a modelelor oferite pe banda rulanta de filmele importate la kil din mahalalele lumii civilizate. Toate explicatiile sunt valabile; dar mai incap si altele in fata imaginilor care iti ridica parul maciuca. Faptul ca, peste harta saraciei, in Romania se suprapune perfect harta violentei nu explica lucrurile pana la capat. Saracia nu este nicaieri un mediu de cultura din care creste microbul violentei, ci de foarte multe ori un factor favorizant. O lege pentru prevenirea si combaterea violentei in familie este, fie si in ceasul al doisprezecelea, binevenita. Chiar daca - cum se intampla cu majoritatea actelor normative impuse de o Europa care doreste sa ne civilizeze inainte de a ne strange la sanu-i generos - va fi, cel putin din start, o forma fara fond. Rigorile unor relatii intrafamiliale impecabile, care impun o civilitate aproape uscata, o anume raceala judecand dupa gustul nostru neaos, vor fi greu de digerat de o societate cu mentalitati tribale, in care domina un soi de sentiment al impunizarii dictat de primitivismul nonsalant "fac ce vreau in casa mea". E vorba si de un sentiment romanesc al proprietatii, care tine mai degraba de ranjet decat de implinirea senina: "Eu te-am facut, eu te omor". In spatele zicalei firoscos-sugubete "femeia nebatuta e ca moara neferecata" s-au petrecut si se petrec drame. Astfel de mentalitati trebuie reformate acum, macar de dragul Europei. Cum se pot schimba mentalitatile? Prin educatie - insa cere timp, costa si, deocamdata nu ne putem permite, sau cu biciul - prin lege. Astazi merge spre promulgare Legea pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. Exista in dezbatere un proiect al Legii privind drepturile copilului. Daca aceste doua legi se vor intalni si se vor completa, avem sanse serioase sa intram in randul lumii. Cea dintai infiinteaza o institutie demult necesara, Agentia Nationala pentru Protectia Familiei, punand-o in subordinea Ministerului Sanatatii. Cea de-a doua va reforma o institutie deja existenta, aflata in parohia Secretariatului General al Guvernului. Proiectul Legii privind drepturile copilului pune in discutie, pentru prima oara in Romania, interesul superior al copilului. Unde este acesta cel mai frecvent prejudiciat? In familie. Pe langa reglementari care in patriarhatul nostru unora le vor fi parand ridicole (insulta si calomnia intre soti, bunaoara, ori celebrul articol 191 referitor la "prestarea unei munci contra vointei" etc., de parca locul femeii n-ar fi la cratita), Legea pentru prevenirea si combaterea violentei in familie repune in drepturi o instanta care functioneaza nu numai in Occident, dar functiona si la noi intre razboaie: consiliul de familie. Acesta din urma e convocat ori de cate ori asistentul familial o solicita si, inainte ca agresorul sa fie trimis la puscarie, la balamuc sau sa i se interzica pur si simplu sa se mai apropie la o raza de kilometri de victime - i se mai da o sansa. Toate bune, frumoase si europene, depinde insa cat vor fi de convinsi sa le aplice aceia care sunt indrituiti legal sa o faca, daca ne gandim ca, uneori, si pentru "organe" bataia e rupta din rai.