Educație la grămadă în satele României. Peste 100.000 de elevi au parte de învățământ de mântuială în clase simultane
0Peste 100.000 de elevi români învață ca în evul mediu, în sistem simultan. Adică elevi de patru nivele diferite, învață în aceeași clasă, cu același profesor. În doar 50 de minute dascălul trebuie să predea patru lecții diferite, în același timp. Evident, nu se poate vorbi de o calitate a educației.
Suntem în anul 2025 și sistemul educațional s-a schimbat considerabil față de acum trei decenii. Multe școli s-au modernizat, profesorii folosesc echipamente de ultimă generație, iar o bună parte a unităților de învățământ, chiar și din mediul rural, sunt total pregătite pentru o nouă generație digitalizată. Până și toaletele din fundul curții au început să dispară. Asta este partea plină a paharului, dacă este să fim optimiști.
Coexistă însă și o altă față a sistemului educațional, una întunecată, desprinsă parcă din evul mediu. Este vorba despre învățământul simultan care se mai practică, încă, pe scară largă în multe zone din România, dar cu precădere în cele mai sărace. Acest sistem poate fi explicat, pe scurt, în felul următor: elevi pe patru niveluri educaționale diferite, vârste diferite, materii diferite, aceeași clasă, același profesor, doar 50 de minute. Inclusiv șefii din educație dar și directorii de școli sau profesorii recunosc că acei copii nu au parte de o educație adecvată și riscă să îngroașe rândurile celor care nu reușesc să obțină nici măcar nota 5 la Evaluarea Națională. O bună parte dintre aceștia renunță la școală.
„Copilul de clasa a III a învață cu acela de clasa I. Stau împreună în bancă”
Botoșaniul este unul dintre județele în care mai funcționează acest sistem. Toate în mediul rural. În momentul de față sunt peste 3000 de elevi care învață în clase cu învățământ simultan. Multe școli de acest fel sunt în zone defavorizate, cu populație săracă. Cel mai bun exemplu este școala primară din cătunul Șupitca, comuna Coșula. Este o zonă cu abandon școlar sporit și multe familii nevoiașe. Sunt situații în care elevi din patru clase învață în aceeași sală, cu același învățător. Părinții sunt nemulțumiți și spun că în felul ăsta copiii lor nu învață carte.
„Copilul de clasa a III a învață cu acela de clasa I. Stau împreună în bancă. Nu este normal. Le este greu și la învățători dar mai ales la copii. Nu învață mai nimic. La clasa a VIII a nici nu mai merge la școală, că oricum nu ia Capacitatea. Ce facem cu ei?”, spune o mama unul elev din Șupitca.
O altă mamă care-și aștepta copilul în fața școlii, o clădire mică, modulară, realizată cu bani de la Banca Mondială, spune aproape același lucru. „Nu apucă să priceapă mai nimic acolo. Gândiți-vă că este mic copilul meu, la pregătitoare și el abia învață să scrie și să socotească. Învățătoarea stă și cu ceilalți mai mari. Ăsta mic se uită ca mâța-n calendar. Nu este vina învățătoarei, că trebuie să le arate la toți, dar nu este normal”, spune femeia.
„Într-adevăr, nu este un învățământ performant”
Directorul școlii din Coșula, de care aparține ca structură Șupitca, recunoaște că este o problemă serioasă și că an de an încearcă să reducă aceste clase.
„Începând cu acest an școlar am redus o clasă de simultan și încercăm să eliminăm simultanele cu trei-patru clase. Nu este eficient, copiii nu reușesc să învețe așa, nici învățătorul nu poate să parcurgă toată materia, tot planul cadru. Este greu să explici într-o singură oră, la patru clase diferite. Și cea mai gravă situație este la clasa pregătitoare acolo unde trebuie să te ocupi sporit de copii fiindcă sunt la început de drum”, spune Marius Cornaci, directorul de la Coșula. De aceeași părere este și inspectorul școlar general Bogadn Suruciuc de la ISJ Botoșani.
„Într-adevăr nu este un învățământ performant dar fiecare zonă geografică și unitate de învățământ are specificul ei. Noi încercăm să reducem pe cât posibil acest învățămnânt simultan prin aducerea elevilor la școlile de centru. Vrem ca în următorii ani, acest sistem să dispară.”, precizează Bogdan Suruciuc.
Sursa problemei: depopularea satelor
Motivul principal al apariției claselor simultane, cel puțin la Botoșani, este depopularea satelor. Plecarea tinerilor la muncă în străinătate, mulți mutați cu întreaga familie, dar și îmbătrânirea populației a făcut ca școlile să devină pustii. Nu mai sunt suficienți elevi, de același nivel, care să formeze o clasă. Adică, sunt 10 de clasa a patra, șase de a treia, trei de clasa a doua și doi de clasa I. Toți vor face parte din aceeași clasă. Nu poate fi angajat un învățător doar pentru 10 elevi. Numărul minim pentru ca o clasă să funcționeze este de 15 elevi.
„Nu mai sunt deloc elevi în sate. Nu mai poți forma o clasă întreagă, de același nivel. Și atunci obligatoriu apar clasele simultane. Și la simultan este foarte greu. Gândiți-vă că am 50 de minute și eu trebuie să explic la trei clase diferite, materii diferite. Sunt care nu pricep, nici nu ai timp să le explici. Și ne mirăm după aceea de rezultate la a VIII a. Dacă ei nu au bazele”, precizează o învățătoare din mediul rural, dar care preferă să-și păstreze anonimatul.
Lipsa transportului și ambițiile unor părinți complică situația
Există însă soluția transferării copiilor la școlile, mai mari, din centrul comunei, unde pot învăța cu elevi de același nivel. Dar în unele comune, nu există mijloace de transport suficiente pentru a aduce copiii din cătune la școala din centru. Iar pe jos, distanța este prea mare. „Ne lovim de lipsa transportului. Sunt zone unde nu avem microbuze și distanțele sunt lungi, de acasă, la școală. Trebuie să vedem unde mai este nevoie de aceste mijloace de transport școlar pentru a fi suplimentate, în felul acesta să dispară acest sistem simultan.”, adaugă Bogdan Suruciuc.
În cătunele unde transportul elevilor la școală nu ar fi o problemă, apar necazurile cu părinții. Aceștia nu vor în ruptul capului ca elevii să fie duși în altă parte, iar școala din satul lor să fie desfințată. O situație asemănătoare a avut loc în urmă cu doi ani, la grădinița din Joldești, comuna Vorona. Deși clădirea era într-o stare avansată de degradare iar copiii puțini, părinții se opuneau transferării acestora la o unitate de învățământ situată la cel mult un kilometru depărtate. Sunt părinți care spun că și unele învățătoare se tem să nu-și piardă norma didactică prin desfințarea claselor. „Eu le înțeleg că poate își pierd postul. Acum este greu de bani, de serviciu. Dar prima dată mă gândesc la copilul meu.”, spune o săteancă.
Se încarcă comentariile...
