Dosar „Adevărul"/Bestiile şoselelor, ocrotite de lege

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În fiecare an, peste 2.700 de oameni îşi pierd viaţa în „războiul“ de pe şoselele României, iar alţi 10.000 sunt grav răniţi. Mii de familii sunt îndoliate din cauza unor şoferi care sfidează legea. Chiar dacă au omorât trei, patru sau mai multe persoane într-un accident, şoferii vinovaţi scapă, de cele mai multe ori, fără să facă măcar o zi de puşcărie.

Acest lucru se întâmplă pentru că magistraţii acordă, în general, pedepse cu suspendare în cazul uciderii din culpă, faptă la care se încadrează accidentele rutiere cu victime.

Mai citeşte şi:

România şi Malta, singurele ţări UE cu mai mulţi morţi pe şosele decât în 2001

Ucigaşul de bani gata, care a spulberat cu un BMW o bunicuţă de 82 de ani, a scăpat de puşcărie

La aceasta se adaugă şi faptul că în România amenzile de circulaţie sunt cele mai mici din Uniunea Europeană. Efectul: ţara noastră are cei mai mulţi morţi în accidente rutiere raportaţi la un milion de locuitori.

Poliţia întocmeşte anual peste 900 de dosare penale pentru ucidere din culpă în urma accidentelor rutiere soldate cu morţi. În momentul de faţă, în închisoare se află doar 52 de deţinuţi condamnaţi definitiv pentru ucidere din culpă.

Dintre aceştia, doar o mică parte se află în puşcărie pentru că au luat viaţa unor oameni lovindu-i cu maşina. Spre exemplu, la penitenciarul Jilava, din cinci deţinuţi care-şi execută pedeapsa pentru omor din culpă, doar unul este autorul unui accident rutier.

De altfel, singurul puşcăriaş „celebru" este cetăţeanul britanic Ali Imran, cel care, la 26 august 2006, i-a ucis pe regizorul Cristian Nemescu, inginerul de sunet Andrei Toncu şi taximetristul Dumitru Arustei.

În 2007,  Imran a fost condamnat definitiv la şase ani de închisoare cu executare. Conform codului penal, uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani.

Moartea bântuie şoselele româneşti

În timp ce aproape toţi „criminalii" şoselelor primesc condamnări cu suspendare a pedepsei cu închisoarea, România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană (UE) la capitolul siguranţă rutieră. Avem cele mai multe decese înregistrate în accidente rutiere raportate la un milion de locuitori.

Datele apar într-un raport al Consiliului European de Siguranta a Transporturilor (ETSC). De asemenea, potrivit ETSC, România este ţara în care numărul morţilor pe şosele a fost mai mai mare în 2009 (2.795 de decese), decât în 2001 (2.454).

Deci, un plus de 341 de victime, echivalentul unei creşteri de 14%. În aceeaşi situaţie mai este doar Malta, care a înregistrat însă un plus de numai cinci decese anul trecut, faţă de 2001.

În 2009, pe teritoriile celor 27 de state membre UE au murit 35.000 de oameni. Alţi peste 300.000 au suferit răni grave. Viteza excesivă, conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice şi neglijarea centurii de siguranţă sunt identificate de ETSC drept principalele cauze ale tragediilor.

Planul UE

Anul 2001 nu este luat întâmplător ca reper de către ETSC. Atunci, Uniunea Europeană şi-a propus să reducă numărul de morţi în accidente rutiere cu 50% până în 2010. Mai exact, de la 54.000 la 27.000.

Scopul a fost atins de numai patru ţări: Letonia, Estonia, Spania şi Portugalia. De altfel, în afară de România şi Malta, toate statele membre UE au înregistrat scăderi mai mult sau mai puţin semnificative la capitolul decese în perioada de referinţă (2001 comparativ cu 2009).

De exemplu, vecina Bulgaria se laudă cu o reducere de 15% a tragediilor pe şosele, în timp ce România are un plus de 14%.
La rata mortalităţii stăm, de asemenea, cel mai prost, cu 130 de decese raportate la un milion de locuitori. Ne urmează în „topul negru" Grecia (129) şi Polonia (120). În frunte sunt Suedia (39), Marea Britanie (41) şi Olanda (44).

Dinamica accidentelor rutiere în UE

image

România, cele mai mici amenzi

Directorul Poliţiei Rutiere, comisarul-şef Lucian Diniţă, identifică mai multe cauze pentru rata mare a mortalităţii pe şoselele din România: „Infrastructura este proastă, şoselele sunt de multe ori un pericol pentru şoferi. Mai este lipsa de educaţie a participanţilor la trafic şi dispreţul lor faţă de reguli şi legislaţie. Iar acestea din urmă sunt consecinţa amenzilor foarte mici".

Acum 15 ani, în Franţa mureau peste 9.000 de oameni pe an în accidente rutiere. Înăsprirea sancţiunilor şi o campanie de educaţie şi prevenire susţinută au făcut ca numărul morţilor de pe şoselele franceze să scadă, în 2009, până la 4.200 de persoane. Investiţiile anuale sunt însă de 3-4 milioane de euro.

Spre comparaţie, Franţa pedepseşte nepunerea centurii de siguranţă cu 135 de euro, Belgia şi Germania cu 50 de euro, iar Marea Britanie cu 600 de euro! În România, amenda este de numai 28 de euro. În multe dintre ţările Uniunii Europene, viteza excesivă este pedepsită drastic.

În Franţa, amenda porneşte de la 135 de euro dacă viteza legală este depăşită cu 20 până la 49 km/h şi ajunge la 1.500, dacă eşti prins circulând cu mai mult de 50km/h peste limita legală. În ambele situaţii, îţi va fi interzis să mai conduci vreme de trei ani.

La noi, amenda este de maximum 285 de euro plus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de trei luni, în cazul depăşirii limitei legale cu peste 50 km/h.



Liceanul care a ucis şase oameni

La 7 iulie 2009, pe şoseaua care leagă Timişoara de Reşiţa, a avut loc cea mai mare tragedie rutieră din Timiş din ultimii opt ani. Liceanul reşiţean Claudiu Hauptmann (18 ani la data accidentului) a provocat un accident în urma căruia au murit şase oameni. Patru dintre ei se aflau într-un Daewoo Espero care a fost lovit de Peugeotul condus de Hauptmann cu peste 160 de km/h.

Două fete de 18 ani, dintre care una era chiar iubita lui Claudiu, şi-au găsit sfârşitul în maşina tânărului. Acesta a ieşit şi el şifonat din accident, dar după aproximativ două luni a fost externat, iar acum îşi savurează libertatea.

image

Claudiu Hauptman, autorul accidentului

image

Ancheta carnajului a durat 11 luni, după care procurorul l-a trimis pe Hauptmann în judecată pentru ucidere din culpă în formă agravantă şi pentru vătămare corporală, întrucât Cristian Budaci, prietenul vitezomanului, fusese rănit şi a avut nevoie de 120 de zile de îngrijiri medicale.

Pe toată perioada anchetei, Hauptmann nu a părut deloc afectat de carnajul pe care l-a provocat. Fotoreporterii „Adevărul de Seară" din Reşiţa l-au surprins pe Hauptmann ieşind vesel de la sala de forţă. În iarnă, Hauptmann a susţinut probele orale la Bacalaureat, iar acum se pregăteşte să susţină şi probele scrise. 

Băiatu' tatii

În momentul accidentului, părinţii lui Claudiu Hauptmann, oameni de afaceri în Reşiţa, erau plecaţi în Tenerife. În acest timp, beizadeaua, prietenul lui şi cele două fete au mers la cumpărături în mallul din Timişoara. La întoarcere s-a produs accidentul.

Tatăl vitezomanului, Doru Hauptmann, îşi apără odrasla până în pânzele albe. Chiar dacă acul kilometrajului de la maşina condusă de Hauptmann s-a oprit cu mult peste viteza legală şi anchetatorii au stabilit că liceanul a provocat accidentul, seniorul încearcă să găsească tot felul de tertipuri pentru a-şi proteja fiul.

Doru Hauptmann insinuează că reacţiile şoferului din celălalt autoturism implicat în accident ar fi putut fi mult mai încete după o zi de muncă în construcţii.

„S-a întrebat oare cineva în ce condiţii au lucrat oamenii ăia la pod? Cunoaşte oare cineva ce înseamnă să lucrezi în construcţii în acele condiţii de temperatură? Eu am patru pagini de întrebări pe care nu ştiu dacă şi le-a pus cineva sau dacă voi primi răspuns la ele", le-a declarat Doru Hauptmann reporterilor „Adevărul" din Reşiţa.

Rudele victimelor cer daune morale

Adelina Ardelean (dreapta) şi Delia Roşianu  şi-au pierdut viaţa în maşina condusă de Claudiu Hauptmann

image

În urmă cu o săptămână a avut loc şi primul termen din procesul carnajului din Banat. Acesta a fost însă amânat la cererea lui Hauptmann care a solicitat timp pentru angajarea unui avocat. „Este un tertip, o încercare a ucigaşului de a trage de timp, de a amâna judecata", a protestat avocatul Carmen Obârşanu, care reprezintă una dintre familiile victimelor.

În autoturismul Espero în care au murit patru oameni era şi Ovidiu Jurchiţa, în urma căruia a rămas orfan un copil în vârstă de doi ani. Soţia lui Jurchiţa, cere daune morale de 230.000 de euro. Stela Pârvulescu şi Maria Florea şi-au pierdut şi ele soţii în accident şi cer împreună vitezomanului 500.000 de euro. „Un tânăr teribilist ne-a distrus familia. Trebuie să plătească pentru ce a făcut", a spus Stela Pârvulescu, care a plâns în sala de judecată.

Părinţii lui Ştefan Borlovan (27 de ani), o altă victimă din Espero, cer daune de 340.000 de euro. Singurii care nu au nicio pretenţie de la liceanul vitezoman sunt părinţii Adelinei Ardelean, iubita lui Hauptmann, moartă în accident. Tatăl celeilalte fete, Delia Roşianu, nu poate să treacă peste ce i-a făcut beizadeaua şi cere 300.000 de euro. Cristian Budaci, prietenul lui Hauptmann, rănit în accident, cere daune de 100.000 de euro.

Viteză excesivă

Carnajul din Banat a avut loc anul trecut în 7 iulie, pe şoseaua care leagă Reşiţa de Timişoara. Peugeotul condus de liceanul Claudiu Hauptmann cu 160 de kilometri pe oră, pe o ploaie torenţială, a intrat pe contrasens şi a lovit în plin un Espero care circula regulamentar din sens opus. La momentul accidentului, Hauptmann avea permisul de două luni, fiind deja amendat de poliţie pentru că gonea cu 76 de kilometri pe oră prin localitate.

Carmen Păunescu, nicio zi de închisoare

Resturile maşinii în care şi-au pierdut viaţa părinţii şi sora Silviei Burlan, în accidentul provocat de Carmen Păunescu  Foto: Mediafax

image

La şase ani de când Carmen, soţia poetului Adrian Păunescu, a omorât o familie într-un accident de circulaţie, apropiaţii victimelor sunt nemulţumiţi că aceasta este liberă. Silvia Burlan, acum în vârstă de 22 de ani, este singura persoană care a supravieţuit teribilului accident rutier din iulie 2004.

Tânăra s-a căsătorit între timp şi s-a înscris la Facultatea de Sociologie din cadrul Universităţii din Craiova, însă nu a uitat ce s-a întâmplat în urmă cu şase ani. Silvia nu vrea să discute despre relaţia ei cu Carmen Păunescu. O face însă soacra ei, Iulia Vişan.

„Niciodată nu poate trece peste pierderea părinţilor. Oricât de mulţi bani şi prieteni ai avea, oricâte daruri ai primi, nimic nu compensează o asemenea durere. Silvia e ca fata mea şi ştiu cel mai bine cum stau lucrurile. Nu sunt prietene şi nu se vizitează, aşa cum se vorbeşte. Poate Silvia se mai duce pe la dânsa, la Bucureşti, când are drum pe acolo, dar niciodată nu se văd special, decât dacă au un scop anume. Chiar dacă zâmbeşte şi pare că s-a împăcat cu ideea că nu mai are părinţi, nimeni nu ştie ce e în sufletul ei. Are o rană ce nu se va vindeca niciodată", a spus Iulia Vişan.

Soacra Silviei recunoaşte că soţia poetului îi plăteşte taxa la facultate norei sale, i-a cumpărat o maşină, în locul celei pe care a distrus-o, un apartament în Bucureşti, i-a făcut un dar de nuntă de vreo 2.000 de lei, îi dă bani pentru pomeni şi, din când în când, câte o sumă pentru cheltuielile cotidiene. Noua familie a Silviei spune că tragedia suferită a schimbat-o foarte mult pe fată.

 „Este foarte matură, nici nu ai zice ca are 22 de ani. Toate problemele pe care le-a suferit au făcut-o să gândească mai profund", a adăugat Ilie Vişan, socrul Silviei.

„Să stea la puşcărie 30 de ani!"

Rudele familiei Burlan nu sunt de acord cu sentinţa dată de judecătorii din Vâlcea prin care Carmen Păunescu a fost absolvită de pedeapsa cu închisoarea.  Ilie Burlan, unchiul lui Marin Burlan, (ucis în accident), este şi acum revoltat de modul în care dosarul a fost judecat. Bătrânul, în vârstă de 77 de ani, este convins că doar Dumnezeu va face dreptate.

„Eu dacă fur o găină, mă arestează, că, de', nu am bani. Dacă aş lovi un om, aş fi imediat aruncat în puşcărie. Dacă aş băga cuţitul în cineva, mi-ar da închisoare pe viaţă. Dar cel care bagă în pământ trei oameni, o familie, de ce să nu sufere deloc? De ce să-şi ducă liniştit traiul în continuare? Unde s-a mai văzut aşa ceva?", se întreabă revoltat bătrânul, care spune că nenorocirea de acum şase ani l-a marcat.

Silvia Burlan, supravieţuitoarea accidentului, împreună cu Carmen Păunescu, în 2005  Foto: Agerpres

image

„Ţineam la Marin ca la fiul meu. Moartea lui m-a distrus. Eu am zis, dar degeaba am zis: doamna Carmen să primească închisoare câte zece ani pentru fiecare suflet băgat în mormânt. Adică să stea la puşcărie 30 de ani! Atât merită oricine care face lucrul pe care l-a făcut ea", a adăugat Ilie Burlan.

„Acuzaţiile oamenilor poate că nu sunt date în cunoştinţă de cauză. Eu ştiu că în faţa fetei şi a conştiinţei mele sunt împăcată", ne-a declarat Carmen Păunescu.

Vecinii spun că nu o văd pe soţia poetului venind prin Valea Mare. „Ştiu că a fost la câteva pomeni, mai de mult, dar acum chiar nu am mai zărit-o pe-aici",  ne-a spus Lenuţa Mincu, o vecină a familiei Burlan. 

Sentinţă

În 2005, Carmen Păunescu a fost condamnată de Judecătoria Vâlcea, la doi ani de închisoare cu suspendare. Soţia senatorului Adrian Paunescu a înfiat-o pe Silvia Burlan în 2006.

Accidentul

La 31 iulie 2004, Carmen, soţia senatorului Adrian Păunescu, conducea o maşină de teren către Craiova. În automobil se afla şi fiica ei, Ana-Maria. În timp ce soţia poetului încerca să depăşească o coloană de maşini, jeepul ei a lovit frontal un autoturism Dacia Nova care circula regulamentar.

În accident au fost ucişi pe loc Marin Burlan (46 de ani) şi soţia sa, Ileana (43 de ani). Fata cea mare, Laura (18 ani), a decedat câteva ore mai târziu, la Spitalul Judeţean din Craiova. Silvia, care la acea vreme avea 16 ani, a fost singura supravieţuitoare.

Gabriela Popescu,Bogdan Marica

Pedepse prea uşoare pentru criminalii şoselelor

Virgil Vochină crede că legea este prea blândă în România

image

În România, cei care se fac vinovaţi de producerea accidentelor rutiere grave scapă, în majoritatea cazurilor, nepedepsiţi sau cu pedepse simbolice, deşi distrug familii întregi.

„Inexplicabila interpretare superficială a legii şi a consecinţelor accidentelor rutiere, pentru fiecare caz în parte, a dus la pedepse uşoare pentru vinovaţii tragediilor de pe şosele. Dacă s-ar face o similitudine între un accident rutier şi o altă infracţiune, cum e cea de omor, pedeapsa ar fi mai drastică. Nu contează că un om este omorât cu un cuţit sau cu o maşină, finalitatea este aceeaşi. Nu cred că se poate face o departajare corectă între un om omorât în accident rutier, exceptând câteva cazuri, şi o crimă. Acum, vinovaţii de accidente iau pedepse cu suspendare. România a luat tot ce este mai blând din legislaţia europeană. Consecinţele se reflectă în numărul mare de oameni care-şi pierd viaţa pe drumurile din România", ne-a declarat Virgil Vochină, preşedintele Asociaţiei Victimelor Accidentelor de Circulaţie.

Educaţia, singura şansă

Vochină a adăugat că singura şansă de scădere a mortalităţii pe şoselele din România este educaţia.

„Guvernanţii ne-au lăsat baltă. Ei dau vina pe criză atunci când vine vorba de infrastructură şi educaţie rutieră. Criza economică nu se vede însă şi pe şosele, pentru că românii preferă să renunţe la multe lucruri, dar nu la maşină, iar moartea nu alege. Ea nu are culoare politică şi, de cele mai multe ori, plătesc oameni nevinovaţi. Dacă nu facem ceva pentru a stopa acest măcel, o să ne specializăm în numărat morţii pe străzi", a mai spus preşedintele Asociaţiei Victimelor Accidentelor de Circulaţie.

Valeria Cupă

Ucigaşul cu Ferrari, fără remuşcări

La 19 august 2008, Ferrari-ul condus de Adrian Cocoană a ucis un tânăr care se afla pe trotuar   Foto: Adevărul

image

O altă beizadea care a provocat durere fără să aibă remuşcări este Adrian Cocoană, alias ucigaşul cu Ferrari. La 19 august 2008, Lucian Reja a fost omorât pe Calea Aradului din Timişoara după ce Cocoană a pierdut controlul bolidului, a lovit un taxi şi a aterizat pe trotuar.

Prima fază a procesului nu este gata nici acum, Cocoană şi avocaţii lui reuşind să amâne termenele de judecare a proceselor. Lucian Reja, tânărul ucis în accident, era inginer la Alcaltel, fiind mai tot timpul plecat din ţară. În momentul producerii accidentului, venise acasă pentru o scurtă perioadă de timp.

Lucian Reja a murit ca un erou, împingând-o pe tânăra care se afla cu el în acel moment. Fata a scăpat, dar Luci, cum îi spuneau prietenii, nu a mai apucat să fugă din calea ucigaşului cu Ferrari. Adrian Cocoană a fugit imediat de la locul accidentului şi s-a predat după 24 de ore, fiind şi arestat preventiv.

După câteva luni de stat în arest, apărătorii lui Cocoană au reuşit să mute procesul la Craiova, iar judecătorul Bogdan Dumitrescu l-a eliberat pe Cocoană.

„Era într-o vineri seara la 22.00 când am primit telefon că a fost eliberat. Nu înţeleg nici acum de ce a fost nevoie să se judece la acea oră de urgenţă", a spus Aurelia Grămescu, mama tânărului ucis de Ferrari. Ca o ironie a sorţii, judecătorul care l-a eliberat pe Adrian Cocoană este arestat într-un dosar de corupţie.

Ucigaşul - în lux, familiile, în suferinţă

Scăpat din arest, Adrian Cocoană a trecut repede peste evenimentul care a şocat opinia publică. După ce a rămas fără permis, ucigaşul cu Ferrari s-a refugiat pe apă şi se plimba cu barca pe Bega.

Adrian Cocoană, după accident, la o plimbare cu şalupa

image

Cocoană a fost eliberat din arest, cu condiţia de a nu părăsi localitatea. La scurt timp, a cerut şi obţinut de la judecătorii craioveni permisiunea de a părăsi ţara. „Am nevoie să îmi susţin lucrarea de doctorat şi să merg la diferite târguri cu firmele de imobiliare", şi-a motivat Cocoană cererea.

În tot acest timp, Mircea Preduţ, şoferul taxiului pe care Cocoană l-a lovit înainte de a ajunge pe trotuar, a fost la un pas de a fi acuzat că accidentul s-a produs din cauza lui. De asemenea, maşina lui Preduţ a fost blocată la poliţie pentru expertize, iar leasing-ul trebuia plătit lună de lună.

Mama celui ucis încearcă să ierte

Drama cea mai mare o trăieşte însă mama tânărului ucis de Cocoană, Aurelia Grămescu.

„Creştineşte înţeleg că Adrian Cocoană nu a plecat de acasă cu gândul să îmi omoare fiul. Lupt cu mine însămi să îl pot ierta pentru faptă, dar atitudinea şi aroganţa lui de după nu pot să le iert. El trebuie să plătească în faţa legii. Va trebui să fie pedepsit penal, moral, profesional şi social", a spus mama lui Reja. Avocatul Aureliei Grămescu cere daune morale de un milion de euro.

Daniel Dancea

Colonelul Bernevig, reabilitat

Cristian Bernevig, în 2001, la Curtea Supremă

image

În seara de Crăciun a anului 1997, colonelul Cristian Bernevig, pe atunci şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei, se afla în misiune, pe drumul de la Bucureşti la Predeal. Era la bordul unui autoturism Volkswagen, iar la volan, şoferul său Tudor Bîrzoi.

Pe la jumătatea drumului, pentru că şoferul a acuzat dureri ale articulaţiilor, cei doi au făcut schimb de locuri, Bernevig trecând la volan.

Colonelul se grăbea, aşa că a intrat în localitatea prahoveană Bărcăneşti cu 140 km/h. La un moment dat, într-o curbă, Cristian Bernevig a pierdut controlul volanului şi a acroşat frontal un Cielo, în care se afla o familie cu doi copii.

Impactul a fost nimicitor: cei patru membri ai familiei Ionescu aflaţi în Cielo au murit, la fel şi şoferul colonelului, Tudor Bîrzoi.

A urmat o anchetă îndelungată. Bernevig a fost acuzat de ucidere din culpă, iar în martie 1999, Curtea Militară de Apel l-a condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare.

Procurorii au făcut recurs, iar dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiţie. În martie 2001, judecătorii de la Înalta Curte îl condamnă definitiv pe Bernevig la trei ani de închisoare, de data aceasta cu executare.

Totodată, colonelul şi Ministerul Apărării Naţionale au fost obligaţi să plătească rudelor celor ucişi în accident suma totală de 250 de milioane de lei vechi drept despăgubiri morale. Banii au ajuns la Viorel Fecioru, o rudă apropiată a familiei Ionescu, şi la Maria Bîrzoi, soţia şoferului lui Cristian Bernevig.

Legea iertării

Deşi condamnat în martie 2001, Cristian Bernevig a ajuns după gratii abia la 3 aprilie 2002.

În septembrie 2002, sub regimul preşedintelui Ion Iliescu, Senatul României a adoptat Legea graţierii nr. 543. Peste 3.000 de puşcăriaşi au fost eliberaţi. Printre ei şi fostul colonel de Armată, Cristian Bernevig.

Răzvan Priţulescu

Ucigaşi în libertate

Anamaria Straus - femeie de afaceri

La 27 martie 2008, Tatiana Duplei, o studentă în vârstă de 20 de ani din Chişinău, a fost ucisă pe o trecere de pietoni de pe Şoseaua Kiseleff din Bucureşti. A fost lovită în plin de un autoturism Audi A8, la volanul căruia se afla femeia de afaceri Anamaria Straus, de 40 de ani.

Acuzată de ucidere din culpă, Anamaria Straus a fost condamnată definitiv la începutul acestui an la doi ani de închisoare cu suspendare.

Boxerul Ionuţ Gheorghe, medaliat olimpic

În octombrie 2006, pugilistul Ionuţ Gheorghe (foto), 25 de ani  - medaliat cu bronz la Olimpiada din Atena 2004 - a produs un accident în care au murit doi oameni. În apropiere de localitatea constănţeană Ovidiu, boxerul a pierdut controlul BMW-ului său şi a intrat pe contrasens, izbind violent o Dacie care circula regulamentar. Ocupanţii Daciei, o femeie şi fiica ei - au decedat la spital.

În februarie 2010, Curtea de Apel Constanţa l-a condamnat definitiv pe Ionuţ Gheorghe la trei ani de închisoare cu suspendare.

Darius Ţânţaş - beizadea

La 6 septembrie 2008, Darius Ţânţaş - fiul cunoscutului om de afaceri din Satu Mare Vasile Ţântaş - a lovit cu peste 200 km/h o altă maşină, pe DN 19, în localitatea Ciuperceni. În urma impactului, un tânăr de 28 de ani şi-a pierdut viaţa.  Ţântaş jr era beat şi avea permisul suspendat.

Cercetat penal pentru trei infracţiuni, beizadeaua a plecat în Germania şi s-a întors la o lună după emiterea mandatului de arestare în lipsă. În luna mai a acestui an a fost condamnat la trei ani de închisoare. Cu suspendare. 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite