Descoperire epocală. Dovezi noi arată că strămoșul europenilor a trăit acum 2 milioane de ani chiar pe teritoriul României
0Cercetările recente aduc noi dovezi dintr-un sit arheologic din România privind prezența timpurie a homininilor în Europa, sugerând că aceștia au ajuns pe continent mult mai devreme decât se credea anterior. Descoperirile confirmă, astfel, că în Vâlcea se află cel mai vechi sit fosilifer din Europa.
Paleoantropologii americani și români au descoperit oase de 1,95 milioane de ani, marcate cu tăieturi ce par a fi fost lăsate de primii hominini folosind unelte de piatră, în situl Grăunceanu din Bugiulești - Tetoiu. Descoperirea aduce o nouă lumină asupra momentului și amplorii răspândirii homininilor în Eurasia.
Noile dovezi par să confirme, în sfârșit, și controversata poveste a „Pescarului de pe Lacul Getic” legată de acest sit arheologic și implicit descoperirile făcute de istoricul C.S. Nicolăescu–Plopşor privind strămoșul europenilor. După Revoluție, s-a crezut că acestea au fost doar o propagandă comunistă, din cauză că o mare parte din rezultatele cercetărilor, începute acum mai bine de o jumătate de secol în situl Grăunceanu, au dispărut în mod misterios după 1989.
Totuși, în ultimul deceniu și jumătate, cercetători americani și români au realizat noi studii în zonă, iar „Adevărul” a dezvăluit o serie de detalii (și AICI, dar și AICI) din acestea.
Noile dovezi confirmă și faptul că în Tetoiu - Vâlcea se află nu doar cel mai mare sit fosilifer din Europa de Est, ci și cel mai vechi de pe întregul continent, mai vechi chiar și decât cel din Georgia, cu cel puțin 200.000 de ani.
Descoperirea, publicată în Nature Communications, aruncă o lumină nouă asupra momentului și amplorii răspândirii homininilor în Eurasia.
Cel mai vechi sit fosilifer din Europa, în Vâlcea. Descoperiri despre strămoșul europenilor
Cercetările conduse de dr. Sabrina Curran, profesor asociat de antropologie la Universitatea Ohio, aduc noi dovezi ale activității timpurii a homininilor în Europa, sugerând că aceștia au fost prezenți pe continent mult mai devreme decât se credea anterior.
Echipa de cercetători, coordonată și de dr. Alexandru Petculescu, co-investigator principal și cercetător la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” din cadrul Academiei Române, și de dr. Claire E. Terhune, conferențiar universitar în Departamentul de Antropologie al Universității din Arkansas, a descoperit mai multe oase cu semne de tăieturi, ce par a fi fost lăsate de homininii timpurii folosind unelte de piatră.
Aceste urme de tăiere, datând de aproximativ 1,95 milioane de ani, constituie unele dintre cele mai vechi dovezi ale utilizării uneltelor și procesării cărnii în Eurasia. Echipa a folosit datarea de înaltă rezoluție pentru a determina vârsta activității umane din situl Grăunceanu.
Cele mai vechi fosile reale de hominini din Eurasia, strămoșul europenilor, cunoscute până acum, proveneau din situl Dmanisi din Georgia, descoperite încă din 1991. „Dovezile actuale privind cea mai timpurie apariție a homininilor în afara Africii provin de la situl din Georgia, datată între 1,85 și 1,77 milioane de ani. Ansamblul de la Dmanisi include numeroase rămășițe de hominini, unelte de piatră și dovezi ale modului în care homininii modificau rămășițele animale, fiind găsite inclusiv urme de măcelărie”, au explicat dr. Sabrina Curran și colegii săi, paleoantropologi la Universitatea Ohio.
Strict legat de cercetările din România, de pe Valea Oltețului, coordonatoarea acestora a mai menționat: „Descoperirea acestor semne de tăiere este semnificativă, deoarece extinde cronologia activității homininilor în Eurasia. Deși au fost găsite dovezi ale utilizării uneltelor de piatră în alte părți ale lumii, prezența acestor semne pe oase oferă o privire rară și valoroasă asupra comportamentului strămoșilor noștri timpurii”.
Fosilele din România preced cu 200.000 de ani cele mai vechi dovezi europene
Curran și echipa sa de cercetători se bazează pe zeci de ani de săpături anterioare în România, unde au fost făcute descoperiri semnificative de fosile în anii 1960 și 1980. Oasele, păstrate de Institutul de Speologie „Emil Racoviță” și Muzeul Olteniei, au fost în mare parte trecute cu vederea până la reexaminările recente realizate de Curran și echipa sa internațională.
„Inițial nu ne așteptam să găsim multe. Însă, în timpul unei verificări de rutină a colecțiilor, am descoperit mai multe oase marcate cu tăieturi. Acest lucru a dus la investigații suplimentare în colaborare cu dr. Briana Pobiner de la Institutul Smithsonian (una dintre cele mai mari și influente instituții culturale și științifice din lume - n.red.) și dr. Michael Pante de la Universitatea de Stat din Colorado, ceea ce a condus la descoperirea altor semne distincte pe diferite oase, sugerând activități deliberate”, a mai spus Curran.
Descoperirea din România este considerată deosebit de remarcabilă, deoarece precede cu aproximativ 200.000 de ani binecunoscutul sit Dmanisi din Georgia, considerat anterior cea mai timpurie dovadă a activității homininilor în afacerea Africii. Astfel, noua descoperire plasează România ca o locație crucială pentru înțelegerea răspândirii și comportamentelor strămoșilor umani timpurii.
„Situl Grăunceanu reprezintă un moment esențial în înțelegerea preistoriei umane”
Descoperirile sunt susținute de date biostratigrafice și tehnici de datare U-Pb de înaltă rezoluție, care au stabilit vârsta sitului românesc cu o precizie remarcabilă.
În plus, dr. Virgil Drăgușin și echipa sa au utilizat analiza izotopilor pentru a reconstrui condițiile de mediu în care trăiau acești hominini - strămoșul europenilor. Rezultatele sugerează că regiunea a experimentat fluctuații sezoniere de temperatură, similare cu cele de astăzi, dar cu precipitații mai ridicate.
Potrivit dr. Sabrina Curran, această descoperire are implicații importante pentru înțelegerea evoluției umane, indicând că homininii timpurii aveau deja o prezență extinsă în Eurasia, cu mult înainte de apariția altor situri binecunoscute din Europa.
„Situl Grăunceanu reprezintă un moment esențial în înțelegerea preistoriei umane. El demonstrează că homininii timpurii au început să exploreze și să locuiască în medii diverse din Eurasia, ceea ce le-a permis o adaptabilitate esențială pentru supraviețuirea și răspândirea lor ulterioară”, a menționat dr. Sabrina Curran.
Descoperirile din România, prezentate Asociației Americane a Antropologilor
Pe lângă oasele marcate de tăiere, în sit au fost descoperite de-a lungul timpului și fosile dintr-o varietate de specii care existau pe teritoriul României în perioada respectivă, oferind informații valoroase despre mediul în care trăiau acești hominini timpurii - strămoșul europenilor.
Situl din Oltenia, care adăpostea o biodiversitate remarcabilă, a furnizat fosile de pisici cu dinți de sabie, girafe și chiar o specie dispărută de pangolin. Aceste descoperiri evidențiază diversitatea extraordinară a faunei din Pleistocenul timpuriu.
„Dovezile din România sugerează că homininii timpurii erau mult mai adaptabili decât am crezut anterior. Acești strămoși umani erau capabili să supraviețuiască și să prospere în medii diverse”, a adăugat Curran.
În afară de publicarea articolului în Nature Communications, Curran și echipa sa vor prezenta concluziile și în cadrul conferinței Asociației Americane a Antropologilor Biologici (AABA), care va avea loc în martie 2025.
„Istoria evoluției umane este mult mai complexă și mai detaliată decât ne-am fi putut imagina și abia începem să descoperim numeroasele capitole ale acestei povești”, a mai spus Curran.
Se încarcă comentariile...
