Demografia, contraargument pentru creșterea vârstei de pensionare
0Înainte de Revoluție, vârsta legală de pensionare era de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile, în condițiile unui stagiu de cotizare de 30 de ani bărbații și 25 de ani, femeile.
Legea mai prevedea că persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puțin 30 de ani (bărbații) și 25 de ani (femeile) pot ieși la pensie și la împlinirea vârstei de 60 de ani (bărbații), respective 55 de ani (femeile). Actul normativ a produs efecte până în 2001. Treptat, vârstele de pensionare au tot crescut până în 2010, când a fost promovată o lege a pensiilor publice prin care vârsta de pensionare se ridica la 65 de ani, pentru bărbați și la 63 de ani pentru femei, în condițiile unui stagiu complet de contribuție de 35 de ani, atât și pentru unii, cât și pentru alții.
Ce ne-am angajat că facem
Prin Planul Național de Redresare și Reziliență, România s-a angajat să egalizeze vârstele de pensionare la 65 de ani atât pentru femei, cât și pentru bărbați, până în 2035, să descurajeze pensionarea anticipată, dar și să încurajeze pensionarea voluntară la 70 de ani, fără a exista vreo obligație pentru aceasta din urmă. În caz contrar, România ar urma să piardă banii europeni.
În contextul unor discuții aprinse în spațiul public pe marginea creșterii vârstei de pensionare, academicianul Vasile Ghețău analizează, într-un text pentru Contributors.ro, unde se află România în context european ținând cont de aceste valori. După 34 de ani, România se află în partea cea mai de jos a clasamentelor europene după nivelul speranței de viață, notează specialistul în demografie. Datele analizate sunt cele aferente anului 2019, înainte de pandemie.
„Poziția României la nivelul speranței de viață este dezolantă, alături de pozițiile Bulgariei, Letoniei, Lituaniei și Ungariei la bărbați și Bulgariei și Ungariei, la femei, departe de nivelul mediu al UE-27, fără a mai vorbi de valorile din țările care se află deasupra valorilor medii. Țările ex-comuniste domină grupa țărilor cu valori mici”, notează specialistul.
Speranța de viață la 65 de ani a unui român este de 15 ani, în medie, și de 18 ani, la femei, media europeană fiind de 18 ani. Țări precum Norvegia, Islanda, Italia, Irlanda au o vârstă de pensionare de 67 de ani, dar și o speranță de viață de 20 de ani după pensionare la bărbați și între 22 și 24 de ani, la femei.
În România, între 2013 și 2020, speranța de viață a stagnat, la bărbați, și a avut un progres minor la femei, pentru ca în pandemie să cunoască un regres de 3,6 ani la femei și 3,8 ani la bărbați. Față de ceilalți europeni, români au o speranță de viață sănătoasă de 59 de ani și o mortalitate prin boli cardiovasculare aproape dublă față de media europeană Totodată, România are și o participare slabă la activitatea economică, în condițiile unui șomaj scăzut, fapt care determină performanța economică a țării.
”Decrețeii”, presiune maximă pe un sistem debil
Perspectiva ieșirii la pensie a „decrețeilor” – generațiile născute între 1967 și 1969 – va crea o presiune și mai puternică pe un sistem debil și neperformant.
Soluțiile, spune sociologul Barbu Mateescu, nu pot fi decât politice: „Până la urmă vorbim despre o decizie politică. Pur și simplu România nu încasează pe sistemul actual de fiscalizare, cu modul în care funcționează instituțiile care se ocupă de colectare, nu poate să asigure necesarul de fonduri pentru plata pensiilor. Niciodată România nu a colectat mai mult de 30% din PIB. Bugetul de pensii este pe deficit și pentru a acoperi ce lipsește statul român se împrumută. Și atunci, ori mărești taxele și impozitele, ori mărești vârsta de pensie”.
Nu există însă capitalul politic, politicienii nu au curaj să spună că vom păstra vârsta de pensionare unde este, dar mărim taxele și impozitele, astfel încât să avem mai mulți bani la bugetul de pensii ca să le putem susține, adaugă sociologul. „Pur și simplu este nevoie de bani, iar ca politician, trebuie să decizi cine va suferi. De unde faci rost de acei bani”, conchide Barbu Mateescu.
Se încarcă comentariile...
