De ce nu alegeri anticipate în 2007? (Dacă...)

Adrian Cioroianusenator de Timiş, euroobservatorAcest text pleacă de la ipoteza - plauzibilă, deşi nu cu totul certă pentru moment - că ianuarie 2007 va consfinţi aderarea României şi

Adrian Cioroianu
senator de Timiş, euroobservator
Acest text pleacă de la ipoteza - plauzibilă, deşi nu cu totul certă pentru moment - că ianuarie 2007 va consfinţi aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Atât pentru moralul celor două popoare, cât şi - s-o recunoaştem - pentru partidele aflate la putere în cele două ţări, ideal ar fi ca acest lucru să se petreacă în ianuarie viitor. Amânarea nu ar aduce nici o rezolvare întârzierilor de la Bucureşti şi Sofia şi nici nu ar conferi o mai mare stabilitate Europei celor 25; în cazul în care totuşi s-ar produce, amânarea noastră ar fi mai curând un mesaj de prudenţă pentru Turcia, Croaţia şi câteva capitale din Balcanii de Vest.
Peste patru luni, la mijlocul lui mai a.c., vom afla opinia Comisiei europene şi a Parlamentului de la Strasbourg.În cazul în care "data noastră" va fi 1 ianuarie 2007, nu ar fi deloc nepotrivit să ne gîndim, serios, la alegeri anticipate în acel an. Iată câteva argumente în sprijinul ideii:1) În primul rând, trebuie să înţelegem cu toţii (şi să explicăm şi celor care întârzie s-o facă): 2007 este începutul procesului, nu finalul său. Mulţi, la noi, vorbesc despre 2007 ca fiind "pohta ce-am pohtit" (cum spunea, în alt context, Mihai Viteazul), capătul unui drum istoric etc. Dar aderarea României la UE abia deschide seria "examenelor" noastre - nu o închide! Abia după aderare va trebui să arătăm că ne putem ridica (măcar!) la media de competitivitate, eficienţă, transparenţă şi onestitate a ţărilor din UE. Odată cu aderarea, România va câştiga o bătălie, dar nu şi războiul - acesta din urmă putând dura decenii! Organizarea de alegeri, pentru statuarea unui raport de forţe pentru acest nou început de drum, ar fi în avantajul stabilităţii ţării pentru următorii ani.2) Apoi, s-o spunem clar: aderarea va fi un eveniment istoric - dar el nu va fi perceput astfel de toţi românii. Mulţi oameni de bună calitate repetă că 1 ianuarie 2007 va fi comparabil cu 1 decembrie 1918 ş.a.m.d. De acord, dar dacă tot vorbim de istorie, să nu uităm lecţiile ei: la puţine zile după Marea Unire, în Bucureşti, forţele de ordine înfruntau o mare manifestaţie, iar pe pavajul de lângă Palatul Telefoanelor de azi rămâneau victime. Să nu ne îmbătăm cu legende: după 1 decembrie 1918 nu a fost un chef şi o voie bună în toată ţara; probleme ale vieţii de zi cu zi, pentru mulţi români au existat înainte şi după acea dată - şi aşa va fi şi în cazul aderării la UE!3) Chiar şi istorică fiind, aderarea la UE nu va aduce câştiguri imediate pentru acei români care (din necunoaştere sau entuziasm) îşi închipuie că UE va aduce în termen scurt salarii mai mari şi o viaţă mai dulce! Să nu înlocuim mirajul paternalist al statului cu o nouă minciună, "europaternalismul"! Într-un an sau doi după 2007, aceşti oameni vor fi dezamăgiţi şi la viitoarele alegeri la termen, din 2008 (parlamentare) şi 2009 (prezidenţiale), existând riscul ca ei să intre instinctiv în coloanele în creştere ale euroscepticilor (fiţi convinşi că vor apărea şi la noi!) şi să cadă în plasa unui discurs populist (fie de gen PRM, fie de tip Becali sau alţii la fel). Organizarea de alegeri în mai 2007, de exemplu, va oferi viitorului guvern patru ani de muncă şi şansa unui început cu toate motoarele turate.4) În ochii partenerilor europeni, anticipate în România, în faza imediat postaderare, nu pun nici o problemă. Acest lucru mi-a fost confirmat de mulţi parlamentari sau funcţionari europeni. Potrivit lor, gestionarea postaderării este la fel de importantă ca şi paşii ce duc acolo - iar cererea votului populaţiei pentru configurarea echipei ce va conduce această gestionare e cu totul de înţeles.5) În fine, actorii politici interni: în teorie, toate forţele politice majore de la noi ar trebui să-şi dorească anticipate în 2007! Din perspectiva Cotroceniului, ele ar cădea fix la mijlocul mandatului prezidenţial. PSD-ul spune că populaţia deja s-a săturat de Alianţă, PRM-ul spune că sondajele o ridică la cer, Alianţa poate spera într-un câştig de imagine şi de credibilitate în primele luni postaderare. Poate UDMR şi PC să fie mai reticente - dar eu văd partea plină a paharului: ca parteneri la guvernare, ambele partide vor culege, pe termen scurt, un beneficiu de imagine; în plus, anticipatele ar obliga PC să se decidă, une fois pour toutes, în ce barcă merge, iar UDMR poate profita de relativa acalmie a concurenţilor din UCM.Dar, dincolo de teorie, există un detaliu. Chiar dacă, să spunem, conducerile partidelor ar accepta anticipate în 2007 (fac precizarea că am făcut recent această propunere şi în Biroul Permanent al PNL), ar fi de acord şi parlamentarii de azi? Aceasta e întrebarea, de fapt. Un răspuns pozitiv al lor chiar că ar constitui o premieră istorică!