Dan Voiculescu plătea cazarea securiştilor de la Dunărea

Cei de la SIE şi Procuratură, care au pus la îndoială faptul că firma Crescent ar fi plătit nişte exporturi derulate în 1989, sunt consideraţi "cretini "

Dan Voiculescu, cel care a condus reprezentanţa firmei Crescent, a fost adeseori acuzat că s-ar fi înfruptat din conturile "Averii Diavolului". O comisie canadiană cerea, chiar în 1990, arestarea sa. Voiculescu însă neagă tot şi cere premierului Tăriceanu să continue cercetările privind conturile lui Ceauşescu. Liderul PC nu uită să amintească că el este cel care a cerut anul acesta desecretizarea arhivei ICE Dunărea. Un interviu în exclusivitate pentru Adevărul, cu cel acuzat într-un raport al Procuraturii şi SIE, din 2000, că ar fi încasat bani din mai multe exporturi.
Relaţia cu Dunărea
- Haideţi să lămurim relaţia dvs. cu ICE Dunărea…
- Eu am avut cu Dunărea o relaţie comercială, aşa cum am avut cu 14 întreprinderi de comerţ exterior.
- Cum aţi lucrat la acea vreme cu ICE Dunărea?
- E impropriu spus, Crescent lucra cu Dunărea, Crescent lucra şi cu Chimica, şi cu Metalexportimport, Danubiana, Autodacia, am exportat şi tractoare în Egipt. Cu Terra nu cred că am lucrat. Lucram şi cu Dunărea, nu doar cu Dunărea. Noi cumpăram marfa de la toată lumea.
- În "88, Crescent făcea 60 la sută din exportul României…
- Nu, nu chiar atât.
- Ne refeream la exportul prin Dunărea. Dar cam cât?
- Ca valoare? Vreo sută de milioane de dolari, probabil. Nu reprezenta nici 10 la sută din exportul Dunării. Noi eram cumpărătorul, Dunărea - exportatorul, sau, dacă făceam noi exportul, el era importatorul.
- Cum ajungeai la o firmă străină, de genul Crescent?
- Toate reprezentanţele străine funcţionau prin Oficiul Argus, structură integrată în Camera de Comerţ şi Industrie a României. Firma General Electric, de exemplu, nu putea să vină în România să facă angajări pe cont propriu, deoarece, dacă lucrai cu ei de capul tău, a doua zi erai arestat. Obligaţia era să intervină Oficiul Argus şi să te recomande firmei respective. Mecanismul funcţiona ca şi în cazul impresariatului artistic. Pe mine, de exemplu, se luau 4.000 de dolari pe lună, şi eu primeam salariu 8.000 de lei. La 2 lei dolarul, era cel mai bun curs. Oficiul Argus nu lucra cu Dunărea. Oficiul Argus lucra cu toate reprezentanţele firmelor străine din România.
În delegaţia ICE Dunărea
- Există nişte note de protocol în care apăreţi ca membru al delegaţiei ICE Dunărea. Asta are numărul 1065 din 22 aprilie 1989…
- Aşa, şi care e problema? Notele de protocol se făceau când veneau străinii la protocol. Calitatea de membru al delegaţiei? Am plecat cu ei, am venit cu ei în avion. De regulă, le plăteam lor şi hotelul, că aveau diurnă mică… Şi celor de la Dunărea, credeţi că ei aveau barem mai mare? Ei aveau barem, de exemplu, 40 de dolari şi camera era 80 de dolari. Le plăteam diferenţa, asta era, eu n-aveam barem de decontare la Crescent. Cum plecaţi voi acum cu nu ştiu cine şi vă plăteşte hotelul. Ce, asta înseamnă că v-a mituit? Nu era nimic anormal, dar de aici provine ideea că făceam parte din delegaţie. De exemplu, mergeam în Egipt să vindem ciment. Şi din delegaţie făceau parte: şeful serviciului ciment de la Dunărea, eu, de la Crescent, şi şeful serviciului tablă sau chimie…
Crescent, firma Securităţii, o aberaţie
- Despre Crescent, fostul ministru al comerţului exterior, Cornel Burtică, a declarat în Adevărul, recent, că "a devenit în timp sută la sută a Securităţii".
- Domnul Burtică vorbeşte fără nicio bază.
Îmi pare rău că vorbeşte aşa, eu am avut o părere foarte bună despre el. Crescent nu a fost niciodată firmă mixtă. Firma Crescent a fost întotdeauna sută la sută firmă străină. Reprezentanţa din Bucureşti era reprezentanţă, nici măcar nu era firmă. Cât despre declaraţia că a devenit a Securităţii, este o aberaţie.
- Fostul şef de la Crescent John Edgington a declarat în 1989 că firma Crescent era a lui Ceauşescu.
- Haideţi să vă spun eu povestea lui Edgington. El era un dandy, un englez foarte frumuşel. Fusese adus de patron şi pus în faţă ca şi proprietar. Avea şi o calitate sau defect, luaţi-o cum vreţi - era înnebunit după femei şi, la noi fiind fete foarte frumoase, băiatul aproape că se mutase la Bucureşti. Omul avea o nevastă foarte geloasă care începuse să intre la idei, dar mai multe amante. şi, de câte ori se ducea acasă, îi spunea că l-a ţinut Ceauşescu la masă până dimineaţă. Când, de fapt, stătea la femei. Normal că, după Revoluţie şi chiar înainte de revoluţie, nevastă-sa prinsese necaz pe Crescent şi, a zis că e firma lui Ceauşescu. Firmă care, chipurile, i-a viciat bărbatul. El, minţind-o pe nevastă-sa, trebuia să o spună oriunde, că altfel nu se mai pupau minciunile.

Lămuriri
Comerţul exterior,între PCR şi Securitate
- Ce părere aveţi despre schema "Averii Diavolului" pe care am prezentat-o?
- Am trăit acele vremuri şi am fost în miezul acestor probleme, de aceea vreau să fac câteva precizări în calitate de om care a participat la facerea lucrului respectiv. În primul rând, vreau să fac o corectură la schema publicată în Adevărul (n. red. - schema "Averii Diavolului"). Această societate, Carpaţi, nu are ce să caute aici. Schema adevărată era în felul următor: existau "n" întreprinderi de comerţ exterior. Ele depindeau toate de ministere. Ministerul Industrei Lemnului, de exemplu, avea Tehnoforestexport. Când s-a transformat în Ministerul Materialelor de Construcţii, a mai apărut o întreprindere de comerţ exterior, care se chema Vitrocim, unde am lucrat eu. Asta se ocupa de lemn, mobilă, cherestea, şi ailaltă de ciment, faianţă, cărămizi etc. La Ministerul Construcţiilor de Maşini exista Maşini Importexport, la fel şi în cazul altor întreprinderi. La Metalurgie era Metalimportexport şi aşa mai departe. În afară de întreprinderile de comerţ exterior afiliate ministerelor au apărut o serie de întreprinderi de comerţ exterior de stat dedicate. Ce înseamnă dedicate, cum era Terra. Ce făcea Terra: făcea bartere, ea nu avea marfă. Lua marfă de la alte întreprinderi: de la metalurgie, din domeniul industriei lemnului, cam din toate domeniile industriale, şi făcea comerţ cu de toate.

"Băieţii cu ochi albaştri" şi ICE Dunărea
- Terra făcea şi trafic de armament….
- Făcea bartere, trafic de armament, făcea alte operaţiuni decât întreprinderile de comerţ exterior ale ministerelor cu fond de marfă. Toată bătaia era pe fondul de marfă. Ăsta e cuvântul-cheie: Fondul de marfă. Ca să exporţi, ai nevoie de marfă. După Terra, în anii "80 a început nebunia răposatului cu datoria externă. România să fie independentă, să stea pe picioarele ei, să nu aibă nici o datorie externă la nimeni. E de analizat şi acum dacă a fost bine sau rău, cred că soluţia mediană este cea mai potrivită, că noi plăteam două miliarde de dolari dobânzi pe an. Era o sumă mare. Ceauşescu a înţeles, probabil cineva i-a explicat, şi a zis: "Hai să nu mai plătim dobânzi, plătim datoria". Şi au venit "băieţii deştepţi", adică Partidul Comunist din România, PCR, şi au zis: "Şefu', vă adunăm noi banii, dar avem nevoie să facem întreprinderea de comerţ exterior Carpaţi". Când au auzit băieţii cu ochi albaştri, au zis: "Şefu', ăştia habar n-au, noi vă adunăm banii. Daţi departamentului Securităţii voie să facă întreprinderea de comerţ exterior Dunărea". Şi Ceauşescu a zis: "Da, băieţi, adunaţi banii". Aceste firme reprezentau aparatul de comerţ exterior al României. Tot aparatul ăsta, care era al statului, venea în relaţie cu piaţa externă. Mii de firme care lucrau cu România. Unele dintre ele aveau în Bucureşti reprezentanţe, ca şi Crescent. Aceste reprezentanţe erau de două tipuri: de contact - care aveau un om, doi oameni, o secretară - şi mai erau câteva reprezentanţe lucrative, care nu se limitau doar la partea de protocol. Una dintre acestea, puternice, era Crescent, care a pornit cu doi oameni, în 1982, şi a ajuns la 22 sau 28 de oameni în 1989. Eu eram şeful. Noi ce făceam: umblam prin fabrici să căutăm marfă pentru export. Tot secretul era fondul de marfă. Care apuca, apuca, care nu, nu.
Canadienii au interpretat că ceva nu e în regulă
- În 1990 apare o recomandare a detectivilor canadieni angajaţi de statul român să caute "banii lui Ceauşescu": "Arestaţi-l pe Dan Voiculescu"… De unde argumentul ăsta al lor?
- Vă explic imediat. Reprezentanţa asta din Bucureşti a lui Crescent avea un comportament atipic faţă de restul reprezentanţelor. Era mare şi ca număr de oameni, şi ca volum. Pornind de la nişte prezumţii - inclusiv cea că au existat conturile lui Ceauşescu, eu cred că nu au existat - canadienii ar fi zis: ceva nu e în regulă cu firma asta. Ei se blocaseră, nu aflaseră şi asta era ultima lor speranţă disperată - arestaţi-l pe Voiculescu, că poate scoatem ceva.
- Aşa aţi interpretat dvs?
- Altfel cum? Că, în mod normal, pentru chestia asta, "arestaţi-l pe Voiculescu", trebuia să am un proces cu ei…
Facturile pentru exporturile din 1989 nu mai există
- Noi am intrat în posesia unui raport din anul 2000 despre "Averea Diavolului" şi ICE Dunărea. La un moment dat, ei spun de mai multe nave care transportau încărcături cu diferite mărfuri în străinătate…
- Pe care le-am plătit.
- Ei nu prea sunt de aceeaşi părere. Uitaţi o listă cu trei nave…
- Vă dau eu una cu mai multe… (n.r. - scoate lista şi explică vapor cu vapor ce contract a fost, cu cine, cum s-a făcut plata)
- Dar nişte copii după ordinele de plată nu aveţi?
- Luaţi-le de la BRCE, eu vă dau şi numărul, şi data…
- Atunci, cum vă explicaţi că în acel raport se spune altceva…
- Cretini! Aşa îmi explic. Cretini!
- Vă referiţi la o comisie de anchetă formată din procurori de la Parchetul General şi ofiţeri de la Serviciul de Informaţii Externe.
- Toţi cretini. Nişte oameni nepricepuţi, rău intenţionaţi sau proşti. Uitaţi aici documentele.
- E şi nava Felix…
- Da, uite şi nava Felix… Eu le am pe toate, unde zic ei că le-am furat eu banii?
Comisioanele neplătite,
un litigiu comercial
- Dar ei spun într-un raport că plata nu a mai ajuns la Bucureşti, ci în alte părţi.
- Publicaţi-l, şi eu merg cu ei în justiţie, în puşcărie, până-n pânzele albe.
- Mai este în raport o notă despre dl. Teodoru de la Crescent, nişte ofiţeri de la ICE Dunărea şi nişte comisioane. Ei se plângeau că nu ar fi primit banii de la Crescent.
- Se poate.
- Am înţeles că nici această problemă nu s-a lămurit, în sensul că nu s-a plătit….
- Şi ce legătură are asta cu Securitatea? Se poate. Adică, sunt probleme comerciale, sunt litigii comerciale, ei spuneau că am să le dau…
- Cât era comisionul?
- Nu mai ţin minte, au trecut 30 de ani.
Contractele Crescent
nu mai sunt
- Nu mai păstraţi contractele în arhivă?
- 30 de ani! Păi, nu păstrează ăştia 30 de ani spionii acoperiţi, păstrez eu contractele?
- Atunci de ce aţi păstrat documentele pe care ni le-aţi adus cu privire la nave?
- Asta pentru că a apărut că eu am furat banii şi am rugat contabilitatea să îmi scoată repede actele, să îmi spună când s-au plătit vapoarele astea.
- Totuşi, în perioada comunistă era destul de greu să vii aici, să faci afaceri, dacă nu aveai un sprijin de la organele… Nu neapărat de la Securitate. De la partid, de la Ceauşescu… Sunteţi de acord?
- Cum să spun… era mai uşor dacă aveai. Nu că era greu. Pentru că erau mărfuri vandabile, foarte căutate, şi le puteai lua dacă aveai nişte relaţii. Şi erau mărfuri pe care te rugau ei să ţi le vândă, cum erau tractoarele.
- Dar dvs. luaţi ciment, luaţi uree…
- Dar luam şi tractoare. Luam şi Dacii.
- Aţi cerut desecretizarea arhivei Dunărea...
- Da, am cerut-o şi oficial solicit Guvernului Tăriceanu finalizarea anchetei, au existat sau nu conturile lui Ceauşescu? Haideţi să mergem până la capăt! Pentru că, la ora actuală în istoria recentă a României este o pată neagră: conturile lui Ceauşescu, "Averea Diavolului". Sigur, e spectaculos, se vinde bine... dar datoria noastră faţă de istorie este să spunem: au existat sau nu au existat aceste conturi.
Personal, chiar aş vrea să se lămurească, pentru că toate realizările mele sunt pe muncă, nu pe furt. Am pornit de la 60.000 de dolari, capitalul lui GRIVCO, cu tipografie second-hand luată cu 80.000 de dolari, prin care a apărut "Jurnalul Naţional", cu Antena 1….
- Noi continuăm cercetările… dar de ce spuneaţi că nu credeţi că există conturile astea?
- Din motivul că Ceauşescu era un om care nu credea că va ajunge în situaţia de a fugi din ţară şi de a avea nevoie de bani ca să trăiască.
- Dar mulţi au spus că aceste conturi există şi din aceste conturi a împrumutat pe cineva să plătească datoria externă a României în 1981 (n. red. - afirmaţia aparţine fostului ministru al comerţului exterior, Cornel Burtică, şi a fost făcută într-un interviu apărut vineri în Adevărul)
- Cel care a spus asta trebuia să spună şi numărul contului sau unde e. Că aşa… Părerea mea este că Nicolae Ceauşescu nu a avut conturi personale. Au existat conturile Securităţii, ale Partidului Comunist, ale Gospodăriei de Partid, ale oricui vreţi, dar nu ale lui Nicolae Ceauşescu, personal. Conturile Securităţii: dacă au fost în România, sunt la BRCE, dacă au fost în străinătate - cine a preluat Securitatea în "89? Ministerul Apărării. Ei au preluat şi conturile.
- Apropo, dl Burtică a spus în interviu că tot comerţul exterior era plin de Securitate…
- Aici are dreptate. De fapt, era controlat de Securitate. Poate pe la protocol sau în alte departamente băgau securişti, dar lucrătorii din comerţul exterior, profesioniştii, nu erau securişti. Nici nu aveau cum, pentru că erau membri de partid. Iar membrii de partid nu puteau fi securişti.
Seful Dunărea, un om foarte plăcut
- Domnule Voiculescu, mai multe surse ne-au indicat că aveaţi întâlniri cu şeful CIE, generalul Aristotel Stamatoiu, cu şeful de la Dunărea, generalul Amohnoaie, şi adjuncţii acestuia, între care mai des cu Bădiţă, dar şi cu cei doi Rotaru. Care erau subiectele de discuţie?
- Nu l-am văzut în viaţa mea pe Stamatoiu. Iar în ce-l priveşte pe generalul Amohnoaie, cât timp lucra la Dunărea, ne-am întâlnit de câteva ori la întâlniri de protocol, de altfel el fiind un om foarte plăcut. Subiectele ţineau exclusiv de afaceri.
- Alte informaţii indică că filiala din Austria a Crescent era implicată în operaţiuni concepute şi desfăşurate sub directa coordonare a CIE. Iar la Bucureşti maşinile cu număr de firmă străină ale Crescent ar fi fost utilizate curent în operaţiuni ale CIE...
- Amândouă afirmaţiile sunt nişte aberaţii.