Cu ghilotina politica peste cuvinte

George Pruteanu scrie pe computer. Vine cu el in Senat. Este mic cat o servieta diplomat si usor, astfel ca senatorul il poate duce sub brat. il pune pe pupitru si il deschide, apoi se concentreaza

George Pruteanu scrie pe computer. Vine cu el in Senat. Este mic cat o servieta diplomat si usor, astfel ca senatorul il poate duce sub brat. il pune pe pupitru si il deschide, apoi se concentreaza intens asupra ecranului pe care rasar, ca din bezna, mai multe simboluri cu denumiri ciudate. Deschide un fisier si noteaza ceva. Vecinii, deja plictisiti la gandul unei noi sedinte in plen, trag cu coada ochiului. Pruteanu nu-i baga in seama si isi misca degetele cu iuteala peste litere, ca un maestru al tastaturii. in mod evident, are un ascendent asupra lor si il umileste pe Ilie Platica Vidovici, care se asaza in fata computerului doar ca sa joace Sextris. Pe aceasta bijuterie a tehnicii si-a conceput senatorul pesedist opera vietii lui, triumful carierei sale politice incepute in vara lui 1996, pe trotuarul din fata Universitatii, unde strangea semnaturi ca sa candideze independent. Legea privind protectia limbii romane: un instrument de control asupra cuvintelor, un sir de dogme care ne spun cum sa scriem romaneste si care interzic folosirea oficiala a imprumuturilor lexicale. Totul trebuie tradus in cuvinte sau expresii inteligibile, chiar daca, in romana, nu exista nici macar un echivalent relativ. Prin aplicarea legii, chiar unealta de lucru a lui Pruteanu isi va pierde identitatea etimologica. Computerul pe care scrie se numeste lap-top (din engleza "lap" care inseamna "poala" si "top" care inseamna "varf", "sus"), iar bila pe care o invarteste cu degetul mare spre a intra in programe poarta denumirea de "mouse", adica "soarece", dupa fantezia inventatorului. Senatorul nu se va putea duce la magazin sa ceara un soarece, fiindca vanzatorul se va holba la el, apoi se va strica de ras. Dar, normal, el nu s-a impiedicat in accesorii intraductibile. Este treaba lingvistilor sa le rezolve si astfel de cuvinte spurcate si fara noima sa nu mai apara in textele de interes public. George Pruteanu nu se lupta numai cu "soarecele", ci si cu hamburger-ul, fast-food-ul, shop-ul, show-ul, week-end-ul, super-market-ul, lobby-ul, o multime de neologisme intrate in limba romana in mod natural, o data cu democratia si economia de piata. Ele denumesc produse si idei care, inainte de 1990, nu se aflau in circuit. Multe dintre ele poarta caracteristici proprii, caci hamburger-ul nu seamana nici la dimensiuni, nici la gust cu o chiftea sau o parjoala, iar zilele nelucratoare de la sfarsitul saptamanii au devenit abia de cativa ani ceea ce occidentalii inteleg prin week-end. Constienta de propriile ei lacune, limba romana le-a asimilat firesc si nu mai zgarie auzul nimanui. Opunandu-se imprumuturilor, mijlocul cel mai simplu de imbogatire a unei limbi, senatorul Pruteanu dovedeste un purism la fel de stupid ca cel de acum doua secole, cand se incerca scoaterea din limba a cuvintelor de origine slava si inlocuirea lor cu unele de origine latina. Latinistii ardeleni aveau macar scuza unui nationalism patimas, care nu-l defineste insa pe senatorul PSD, calauzit in politica de populism si oportunitati. Legea privind protectia limbii romane duhneste a populism de la o posta. Autorul ei vaneaza voturile nationalistilor extremisti, iar aplauzele cu care a fost intampinata de PRM i se vor fi parut incurajatoare. PSD, care numai de patriotism ardent nu poate fi suspectat dupa modul in care incurajeaza coruptia, a votat-o din considerente electorale. Altfel, Legea lui Pruteanu este inutila si fara nici o logica. Este ridicol sa-si imagineze cineva ca ar putea lasa o ghilotina peste cuvinte, ca un act normativ ar putea tine sub control un organism la fel de fluid ca apa. Oricat s-ar stradui parlamentul, tinerii tot vor continua sa vorbeasca cu soft, si hit, si mail, fiindca sunt cuvinte cu cariera mondiala, prin care stabilesc legaturi cu prieteni din lumea intreaga. Alte imprumuturi vor intra in uz, cele sosite in ultimul deceniu fiind numai avangarda. Limba romana face propria ei selectie si le retine doar pe acelea care ii lipsesc sau i se potrivesc. Este de asemenea absurd sa-si inchipuie cineva ca, in era multiculturalitatii, a Internetului, a globalizarii, o limba de circulatie redusa poate fi protejata printr-o lege izolationista. Intensele schimburi intre state si indivizi conduc tocmai la accentuarea procesului de imbogatire a limbii, in ultima instanta, la modernizarea ei. Numai un nationalist marginit ar putea crede ca limbii romane i se pot trasa granite. Aberanta lege a senatorului Pruteanu ii va pune in dificultate pe comercianti, care vor fi nevoiti sa umble la numele firmelor si sa traduca denumirile unor produse de import. Cat despre senatorii si deputatii care au votat-o, multi dintre ei se impleticesc pana si in saraca limba de lemn. Conform prevederilor legale, ei vor trebui sa-si prezinte declaratiile si interpelarile - texte de interes public - dupa normele ortografice, ortoepice si de punctuatie ale Academiei Romane. Un efort care le va toci si ultimii neuroni.