Criterii aspre de evaluare a universităţilor

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) a elaborat un sistem de măsurare a calităţii educaţiei oferite de universităţi, sistem ce constituie o

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) a elaborat un sistem de măsurare a calităţii educaţiei oferite de universităţi, sistem ce constituie o premieră în România. Metodologia va fi aplicată în anul universitar curent şi va înlocui vechiul sistem de evaluare în vederea autorizării şi acreditării.
În plus, ea va fi utilizată pentru acreditarea instituţiilor organizatoare de studii universitare de masterat (IOSUM) şi de doctorat (IOSUD). Acelaşi sistem va fi aplicat experimental în anul universitar 2006-2007, pentru măsurarea, în premieră în România, a calităţii educaţiei în universităţile acreditate. Instituţiile de învăţământ superior acreditate sunt invitate să se ofere voluntare pentru pilotarea sistemului, iar rezultatele vor fi sintetizate într-un raport al ARACIS privind starea calităţii în învăţământul superior. Acest raport va fi întocmit până la data de 30 septembrie 2007 şi va sta la baza formulării unor propuneri privind "relaţia optimă dintre starea calităţii şi finanţarea din fonduri publice". Propunerile vor fi înaintate Ministerului Educaţiei şi Cercetării până la data de 30 septembrie 2007. În urma pilotării, sistemul va fi îmbunătăţit şi urmează a fi aplicat periodic pentru evaluarea calităţii academice. Fiecare universitate va fi supusă evaluării cel puţin o dată la cinci ani.
Admiterea pe bază de examen creşte cota facultăţii
Unul dintre standardele ARACIS se referă la practicile de admitere a studenţilor. Dacă admiterea se face numai pe baza diplomei de bacalaureat sau a altor rezultate din anii de studiu anteriori, facultatea atinge indicatorul minim de performanţă. Totuşi, pentru a atinge o cotă mai bună a calităţii este nevoie să se ajungă ca ponderea cea mai mare în sistemul de admitere să o aibă examenul de admitere. Un alt standard se referă la "structura şi prezentarea programelor de studiu". Universităţile primesc puncte pentru cooperarea între facultăţi, pentru facilitarea mobilităţii studenţilor în interiorul universităţii, prin transfer de credite de studiu, şi pentru reînnoirea permanentă a conţinutului programelor de studiu.
Cel puţin jumătate din absolvenţi trebuie să fie angajaţi în doi ani
Un alt standard se referă la "valorificarea calificării universitare obţinute de absolvent". Indicatorul minim de performanţă, pentru acreditare, este ca cel puţin 50% din absolvenţi să se angajeze pe piaţa muncii în termen de doi ani de la absolvire. Pentru a primi puncte în plus la calitatea educaţiei, acest procent trebuie să tindă către o valoare mai mare de 70%. De asemenea, pentru acreditare, cel puţin 20% din absolvenţii ultimelor două promoţii ale studiilor de licenţă trebuie să fie admişi la studii de masterat. În schimb, pentru ca facultatea să fie cotată peste standardul minim, ar trebui să atingă un indicator de referinţă care cere ca cel puţin 50% din absolvenţii ultimelor două promoţii să devină masteranzi.
jumătate din studenţi, mulţumiţi
Unul dintre standarde măsoară "nivelul de satisfacţie al studenţilor în raport cu dezvoltarea profesională şi personală asigurată de universitate". Standardul minim pentru acreditarea unui program de studiu sau a unei instituţii este ca mai mult de jumătate din studenţi să aprecieze pozitiv mediul de învăţare oferit de universitate. Pentru a acumula puncte de calitate, este necesar ca un procent de peste 75% din studenţi să se declare mulţumiţi. Legat de buget, o condiţie de acreditare este aceea ca taxele şcolare ale studenţilor să fie calculate în concordanţă cu costurile medii de şcolarizare din învăţământul public, finanţat de la buget.
Examenele nu se vor mai da numai cu titularul cursului
În privinţa evaluării şi a notării studenţilor, unul dintre standardele minime de acreditare prevede ca, la examinarea studenţilor, să participe, pe lângă titularul cursului, cel puţin încă un cadru didactic de aceeaşi specialitate. Participarea unui examinator din afara instituţiei nu este obligatorie pentru acreditare, dar va aduce universităţii puncte la calitate.
Cercetarea trebuie să aibă cel puţin relevanţă naţională
Universităţile sunt apreciate pozitiv dacă cercetarea este relevantă în plan naţional, însă un nivel superior este atins atunci când realizarea cercetării se raportează la un cadru european sau global. Un alt standard de referinţă îl reprezintă "crearea unui climat academic centrat pe cercetare". Este punctat numărul granturilor obţinute, articolele publicate şi transferul ştiinţific. În privinţa valorificării cercetării, standardul minim de acreditare este ca "fiecare cadru didactic şi cercetător să aibă anual cel puţin o publicaţie sau o realizare didactică sau ştiinţifică". De asemenea, o instituţie va fi acredită numai dacă participă, prin mass-media, la diseminarea rezultatelor cercetării.

Universităţile, nevoite să reconsidere relaţia student-profesor
Un alt aspect care va fi evaluat se referă la metodele de învăţare. Standardul minim de acreditare prevede ca relaţia dintre student şi profesor să fie una "de parteneriat", care să depăşească responsabilitatea tradiţională a cadrului didactic, aceea de a transmite informaţii. O condiţie de acreditare este ca profesorii să folosească, în procesul de predare, tehnologii moderne precum: e-mail, pagina web personală pentru tematică, bibliografie şi dialog cu studenţii. Indicatorii de referinţă prevăd însă mai mult decât atât. Universitatea acumulează puncte dacă profesorii au, pe lângă competenţele de instruire-predare, şi competenţe de consiliere, monitorizare şi facilitare a procesului de învăţare. Aplicarea tehnologiei informaţiei şi a computerului în procesul de predare-învăţare aduce şi ea o bilă albă. Un nivel superior de calitate este atins atunci când instituţia realizează mai mult decât simplul transfer de cunoaştere de la cadrul didactic la student şi stimulează studentul să fie creativ. Orientarea în carieră a studenţilor este un alt standard. Condiţia minimă de acreditare este ca profesorii să aibă ore de permanenţă la dispoziţia studenţilor şi să personalizeze îndrumarea în carieră, la cererea studentului. Pentru acumularea de puncte peste standardul minim, o universitate trebuie să aibă, la nivelul fiecărei facultăţi, o structură pentru orientarea studenţilor în alegerea cursurilor opţionale şi a carierei.