Cristina Fernandez, noul preşedinte al Argentinei

Senatoarea Cristina Fernandez de Kirchner, soţia preşedintelui în exerciţiu al Argentinei, Nestor Kirchner, a reuşit duminică să parcurgă ultima treaptă a unei ascensiuni politice demarate

Senatoarea Cristina Fernandez de Kirchner, soţia preşedintelui în exerciţiu al Argentinei, Nestor Kirchner, a reuşit duminică să parcurgă ultima treaptă a unei ascensiuni politice demarate în anii '70 în perioada studenţiei, devenind, la vârsa de 54 de ani, prima femeie aleasă şef al statului, în urma scrutinului desfăşurat duminică, relatează Reuters.

Oratoare talentată şi de o aleasă eleganţă, actuala ''Primă Doamnă'' a Argentinei a câştigat alegerile prezidenţiale chiar din primul tur - cu 43,5 la sută din voturile exprimate şi cu un avantaj de peste 20 de procente asupra celui de-al doilea candidat cel mai votat, Elisa Carrió, reprezentând Coalición Cívica (de centru-stânga) - şi îi va succeda oficial în fruntea statului latinoamerican soţului ei la 10 decembrie, ceremonia în cursul căreia va avea loc acest transfer democrat de putere între cei doi parteneri de cuplu, una foarte rară, urmând să aibă loc la Casa Rosada, sediul preşedinţiei din Buenos Aires.

Alegerea Cristinei Fernandez ca preşedinte al Argentinei nu este însă o victorie prin procură, notează Reuters, care reaminteşte în continuare că ea nu este o novice pe scena politică, fiind parlamentară din anul 1989, şi, amănunt semnificativ, principalul consilier al soţului ei, Nestor Kirchner, în cei patru ani de mandat al acestuia.

Argentinienii o numesc pur şi simplu ''Cristina'', figurând astfel chiar şi pe afişele electorale, şi o compară cu Hillary Clinton, şi aceasta senatoare, fostă ''Primă Doamnă '' a SUA. Dar, deşi recunoaşte unele existenţa unor similitudini între ea şi Hillary Clinton - între care şi profesia de avocat - Cristina Fernandez de Kirchner previne că aceasta nu reprezintă modelul său. 'Hillary a putut să aibă o poziţie pe plan naţional pentru că soţul său (Bill Clinton) era preşedinte. Ea nu avea o carieră politică înainte de aceasta. Nu acesta este cazul meu'', declara ''Prima Doamnă'' a Argentinei în vara acestui an.

'Cristina' este adesea comparată şi cu Eva Peron, populara soţie a defunctului preşedinte argentinian Juan Peron, decedată cu un an înainte de naşterea sa, în anul 1953. Spre deosebire de ''Evita'', Cristina Fernandez de Kirchner s-a ferit totuşi să joace rolul de ''mamă a poporului'', preferând să se concentreze asupra relaţiilor internaţionale mai degrabă decât să sărute copii argentinieni vizitând cartierele sărace.

'Eu nu sunt moştenitoarea nimănui, nici a Evei, nici a lui Kirchner. Eu mi-am cucerit toate succesele şi îmi asum toate eşecurile', afirma ea în iulie anul acesta la Madrid, la scurt timp după intrarea în campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale din octombrie.

În cursul acestei campanii electorale, desfăşurate sub lozinca 'El cambio recien comienza' (''Schimbarea nu face decât să înceapă''), Cristina Fernandez nu a dezvăluit propuneri concrete pentru viitoarea sa preşedinţie şi, în rarele interviuri acordate presei, s-a limitat să reproducă discursul pe teme economice al soţului său, în care accentul cade pe echilibru bugetar, controlul preţurilor în raport cu rata inflaţiei, întărirea monedei naţionale - peso. Aceasta pentru că la victoria sa electorală au contribuit în mare măsură succesele în plan economic din timpul mandatului de preşedinte al lui Nestor Kirchner, Argentina cunoscând în prezent cel de-al cincilea an consecutiv de creştere economică, rata înregistrată fiind în jur de 8%.

Când vorbeşte despre angajamentul său politic, Cristina Fernandez face totdeauna trimitere la trecutul ei de tânără studentă militantă. Era studentă la Facultatea de Drept din La Plata, unde studia în anii 1970, când proaspăt aleasa preşedintă a Argentinei a făcut primii paşi în politică şi în acest mediu l-a întâlnit pe Nestor Kirchner, cu care s-a căsătorit în anul 1975, amândoi fiind militanţi în mişcarea de tineret peronistă.

'Am intrat în politică atunci când era practic imposibil să ai o opinie diferită, pentru că acest lucru era interzis'', declara ea recent.