Analiză Crimă și pedeapsă. Dar de la ce vârstă? Cazul șocant din Cenei redeschide discuția despre răspunderea penală a copiilor
0Tragedia din Timiș a adus în prim-plan un subiect extrem de sensibil: în România, copiii sub 14 ani nu pot răspunde penal indiferent de gravitatea faptelor săvârșite. Peste 250.000 de oameni au semnat o petiție prin care cer modificarea legii și scăderea vârstei responsabilității penale la 10 ani, în cazul infracțiunilor de omor sau omor calificat. Petiția a stârnit o dezbatere amplă în societate. Am analizat situația din perspective diferite: a psihologului, a expertului criminolog, dar și a unui fost judecător.
Ce prevede Codul Penal din România și ce se întâmplă în alte țări
Crimă. E un cuvânt greu indiferent de vârsta celui care comite fapta. Ce se întâmplă însă când un copil e autorul și când e vorba de premeditare? Mintea umană poate cu greu să accepte așa ceva. Dar practica judiciară arată că astfel de cazuri nu sunt, din păcate, doar scenarii de film, precum în cazul serialului Adolescence.
În România nu există date privind numărul infracțiunilor comise de copiii sub 14 ani. Și asta pentru că nu există niciun fel de pedeapsă pentru minorii care nu au împlinit această vârstă, indiferent de faptă.
Potrivit Codului Penal din România, minorii pot răspunde penal pentru o infracțiune doar după ce au împlinit vârsta buletinului. Și aici lucrurile sunt nuanțate. În cazul adolescenților cu vârste între 14 și 16 ani este nevoie și de o expertiză medico-legală psihiatrică pentru stabilirea discernământului. După 16 ani, expertiza nu mai este obligatorie. Totodată, minorii care răspund penal nu pot face închisoare, dar se pot lua alte măsuri privative de libertate.
Majoritatea covârșitoare a statelor din Europa au o legislație asemănătoare cu cea din România și stabilesc că vârsta răspunderii penale este de 14 ani. Doar câteva exemple din această categorie sunt Germania, Italia, Spania, Austria, Letonia și Lituania.
Cea mai mică vârstă a răspunderii penale este în Elveția, Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord: 10 ani. În Scoția, cealaltă țară care face parte din Regatul Unit, vârsta a crescut în 2021 la 12 ani. Tot de 12 ani este și în Țările de Jos.
La polul opus, în Cehia, Suedia și Danemarca vârsta răspunderii penale a fost stabilită ca 15 ani.
Petiția inițiată în România
Uciderea lui Mario, adolescentul de 15 ani din Cenei, a stârnit revoltă în societate, iar numeroase voci solicită schimbarea legislației. Cele mai multe semnături le-a adunat o petiție prin care se cere coborârea pragului răspunderii penale la 10 ani, pentru infracțiunile de omor sau omor calificat, atunci când fapta este săvârșită cu intenție; premeditată; comisă de un minor cu discernământ, stabilit prin expertiză medico-legală psihiatrică. După aceste inițiative civice, ministrul Justiției a anunțat că s-a constituit un grup de lucru care să analizeze ,,oportunitatea modificării condițiilor răspunderii penale".
Criminologul Dan Antonescu: Este necesar să ne aliniem cu realitatea socială
Exportul criminolog Dan Antonescu, care a fost și șef al Serviciului Omoruri în cadrul Poliției Capitalei, crede că inclusiv minorii sub 14 ani ar trebui să răspundă penal pentru faptele lor, dacă este vorba de premeditare. Iar pedepsele să fie pe măsura faptelor.
,,Da, se impune o astfel de modificare. Sunt foarte multe cazurile în care minori care s-au informat și au planificat o astfel de faptă au trecut la comiterea ei fără a sta pe gânduri în ceea ce privește rezultatul faptelor lor. Aici, într-adevăr, ar trebui făcută o expertiză medico-legală psihiatrică pentru a stabili gradul de discernământ, gradul de conștientizare a ceea ce fac și, pe cale de consecință, să primească pedeapsa, dacă au acționat ca niște autori majori ai unei infracțiuni. Pentru că legislația actuală prevede niște micșorări ale pedepsei în cazul infractorilor minori. (...) Ar fi utilă schimbarea Codului Penal, dar să nu uităm că sunt tratate pe care România le-a semnat. Tratate referitoare la drepturile copilului, la drepturile minorului. Sunt o mulțime de aspecte care îngreunează acest demers. Dar este necesar să se ne aliniem nu neapărat cu legislația europeană, ci cu realitatea socială, pentru că în acest moment copiii au acces la multă informație".
Cu privire la pragul actual de răspundere penală, stabilit la 14 ani, expertul criminolog spune:
,,Prin conștientizare acestei informații, acolo unde nu există educația și frâna psihologică, acești copii sunt cumva încurajați să comită fapte, știind că ei nu pot fi sancționați de legislația penală. De fapt, de nicio legislație. Singurii care ar putea fi afectați sunt părinții, dar asta din punctul de vedere al dreptului civil".
Până unde poate merge răspunderea părinților
Ar trebui părinții să răspundă și penal pentru faptele copiilor? Dan Antonescu spune că nu:
,,De multe ori minorul are o gândire mult mai amplă, mult mai pragmatică și cu altă valoare decât cea a părintelui. Pentru că acest copil are acces la informație, are acces la tot soiul de date care îl pot îndruma către mediul infracțional. Să nu uităm că sunt mulți dintre ei afectați de consumul de droguri, de consumul de alcool, dar și de consumul de informații din zona nereglementată a internetului, acolo unde de multe ori sunt descrise astfel de fapte cu nenumărate amănunte pe care acel tânăr nu are capacitatea să le treacă printr-un filtru asigurat de vârstă și le ia ca atare și le aplică".
În schimb, acesta e de părere că părinților nu ar trebui să li se mai ceară permisiunea pentru realizarea expertizei medico-legale psihiatrice.
,,Exemplu de acum câteva zile: un astfel de copil nu a putut fi expertizat medico-legal din punct de vedere psihiatric pentru că părintele a refuzat acest lucru. Ori în momentul în care tu ai de-a face cu un om care a comis, a planificat sau a fost complice la o astfel de faptă și îi dai dreptul părintelui - care e normal să aibă o poziție de partizanat cu propriul copil - este anormal să iei în calcul o astfel de variantă. Copilul respectiv, tânărul respectiv, trebuie să răspundă pentru faptele lui dacă se dovedește - și acest lucru trebuie dovedit printr-o astfel de expertiză - că a acționat conștient și și-a însușit rezultatul acțiunii lui infracționale", crede Dan Antonescu.
Care adaugă și că expertiza medico-legală trebuie să presupună o analiză foarte complexă:
,,Pentru că sunt momente de conștientizare a gravității faptei, dar și momente de bravură, de influență a anturajului. Și aici nu mai putem vorbi de o experiență de viață care să poată să acționeze acea frână psihologică. Este un mecanism extrem de laborios, extrem de complicat, prin care trebuie să demonstreze faptul că acel copil a conștientizat până în cele mai mici amănunte gravitatea și rezultatul faptei lui".
Cât de mult contează limita de vârstă? Perspectiva psihologului
Psihologul Mihai Copăceanu vine cu o altă perspectivă. Nu crede că scăderea limitei de vârstă în cazul răspunderii penale este soluția pentru reducerea criminalității în rândul copiilor. Și vine cu un studiu care să-i susțină ipoteza.
,,Unul dintre cele mai recente studii de criminologie, realizat de cercetătorii din Danemarca (2025) și care a inclus peste 162.000 de persoane, a avut ca obiectiv clar să analizeze dacă scăderea vârstei răspunderii penale ar reduce criminalitatea. Rezultatele sunt clare: nu există dovezi că reducerea vârstei minime de răspundere penală ar reduce riscul comiterii infracțiunilor de către adolescenți de 14 ani. Mai mult, studiul a constatat o creștere semnificativă a infracțiunilor raportate în perioada analizată".
În plus, spune psihologul regulile internaționale ale Națiunilor Unite și recomandările UNICEF nu susțin nici ele scăderea vârstei răspunderii penale.
,,Vârsta de 14 ani este bine fundamentată și justificată. Reducerea vârstei nu reprezintă o măsură preventivă, deoarece răspunderea penală intervine după comiterea faptei. Psihologic vorbind, modificarea vârstei nu va descuraja infracționalitatea, nici măcar în cazurile grave. Autorii – adulți sau minori – cu o gândire infracțională consolidată, nu țin cont de consecințele faptelor lor, le neagă sau le minimizează și nu se lasă influențați de răspunderea penală. Teoretic, infractorii cunosc legea, știu care sunt pedepsele posibile și riscurile asociate, și cu toate acestea nu se opresc să comită infracțiuni".
,,În România problema nu este vârsta, ci modul în care gestionăm infracționalitatea juvenilă"
Potrivit psihologului, în loc să schimbe vârsta răspunderii penale, România ar trebui să gestioneze altfel infracționalitatea în rândul copiilor și adolescenților.
,,Adevărata problemă este lipsa măsurilor adecvate pentru autorii de fapte grave care nu răspund penal. Nu pot fi lăsați liberi fără restricții. Statul are obligația de a adopta măsuri eficiente, pentru a proteja societatea și pentru ca autorii să nu rămână în libertate luni sau ani până la împlinirea vârstei răspunderii penale. De aceea, reacția cetățenilor – sutele de mii de semnături și revolta comunității – este perfect justificată", spune Mihai Copăceanu.
Pe termen lung, psihologul vorbește despre prevenție:
,,Soluția reală constă în adoptarea unui pachet complex de măsuri – legislative, sociale, psihologice și economice – care să reducă semnificativ infracționalitatea minorilor, fie că faptele sunt comise la 17 sau la 13 ani. Prevenția reală înseamnă identificarea persoanelor/minorilor cu factori de risc înainte de comiterea infracțiunilor, în comunități, școli sau orașe, și intervenția complexă, coordonată și eficientă pentru a diminua riscul infracțional.
Cazul din Timiș demonstrează clar: dacă am fi avut o strategie națională și una locală, coerent implementate, acești copii care astăzi au comis acte criminale ar fi putut fi identificați din timp, iar tragedia nu s-ar fi produs. Aceasta este prevenția reală, nu schimbarea simplistă a vârstei răspunderii penale".
Perspectiva unui fost judecător
Fostul judecător Cristi Danileț crede că răspunderea penală ar trebui stabilită în funcție de nivelul de discernământ, nu de vârstă. Acesta a făcut referire și la reglementare.
,,Eu zic că e greșit ca Parlamentul să decidă. Există zone de non-Drept - în domeniul psihologiei, religiei sau relațiilor intime statul nu are voie să legifereze. Este ilogic ca Parlamentul să stabilească că un copil de 13 ani care e perfect conștient de crima comisă să nu răspundă totuși, prezumând că nu are discernământ, atât timp cât psihiatrul poate spune contrariul. Cu alte cuvinte, echitabil ar fi ca un minor să răspundă penal pentru faptele sale grave dacă psihiatrul, nu Parlamentul, stabilește că are discernământ", a scris fostul judecător pe Facebook.
Cristi Danileț a precizat însă și: ,,Orice modificare de acum încolo de scădere a vârstei raspunderii nu va produce incidență în cazul de la Timis. Se ia în considerare vârsta la data comiterii crimei și legea mai favorabilă".
În 2025, fostul magistrat a publicat și un studiu pe tema răspunderii minorilor. Concluzia suna astfel:
,,Stabilirea unei vârste mai mici pentru răspunderea penală pornește adesea din reacții emoționale la fapte grave comise de minori. Dar legea nu se poate scrie sub imperiul fricii. Ea trebuie să exprime rațiunea, nu emoția. A fixa prin lege o limită biologică, chiar menținând expertiza discernământului, înseamnă a perpetua ficțiunea că maturitatea morală se măsoară în ani. Responsabilitatea nu se naște din cifre, ci din înțelegerea reală a consecințelor. Justiția juvenilă nu este o simplă ramură a dreptului penal, ci o formă de pedagogie morală. (...) Adevărata reformă trebuie să pornească de la principiul că discernământul, și numai el, este temeiul legitim al răspunderii penale a minorului".
Se încarcă comentariile...
