Covasna, staţiunea celor 1000 de izvoare

Staţiunea Covasna se află la 60 de km de Braşov, denumită şi staţiunea celor 1.000 de izvoare de sănătate, datorită abundenţei, varietăţii şi valorii deosebite a factorilor naturali de

Staţiunea Covasna se află la 60 de km de Braşov, denumită şi staţiunea celor 1.000 de izvoare de sănătate, datorită abundenţei, varietăţii şi valorii deosebite a factorilor naturali de cură.
Oraşul Covasna, care este brăzdat de izvoare de ape minerale, îţi oferă o sumedenie de posibilităţi de tratament, pentru petrecerea concediului, dar şi a timpului liber. Situată la o altitudine de 600 metri, în zona de îmbinare a Munţilor Carpaţi, acest loc beneficiază din plin de bogăţia factorilor naturali: apa minerală carbogazoasă, mofete naturale, precum şi de climatul bogat în aeroioni negativi, existenţi datorită pădurilor de brazi. Covasna are o tradiţie în tratarea bolilor cardiovasculare, de altfel aici se află şi Spitalul de Cardiologie. În oferta de cazare este inclus şi programul de cură, sub directa îndrumare a cadrelor medicale de aici, unde se fac o serie de analize de rutină înainte de a începe tratamentele adecvate. Izvoarele şi tratamentele sunt atât de diversificate, încât, odată ajuns în staţiune, este bine să te laşi pe mâna specialiştilor. Bazele de tratament există în cadrul hotelurilor Căprioara, Covasna, iar la sfârşitul sejurului examenele medicale se repetă, se eliberează un buletin medical în care se specifică diagnosticul şi tratamentul balnear efectuat. În timpul tratamentului, turistul beneficiază de regim dietetic în funcţie de afecţiunea de bază.

Simbolul oraşului, Balta Dracului, o erupţie de noroi şi gaze (oxizi de carbon şi sulf), a fost folosit la început pentru tratament. Monument al naturii, izvor de apă minerală şi gaz mofetic, martor al activităţii postvulcanice cu numeroase erupţii în trecut, a fost baie terapeutică, iar numele este cunoscut din 1782. A fost deschis pentru public în anul 1881, sub denumirea de Instituţia de băi Balta Dracului, oraşul intrând astfel în rândul staţiunilor balneoclimaterice. În secolul al XIX-lea s-au produs mai multe erupţii: în 1837, 1857, 1864 şi 1885, cea mai mare fiind în anul 1837. Ultima mare erupţie s-a produs în 1984. Noroiul a început să colcăie din ce în ce mai tare, gazul a erupt cu mare putere. Zona s-a umplut de un miros puternic, oamenii care locuiau în apropiere s-au refugiat la rudele lor din alte cartiere. În câteva zile, erupţia s-a potolit, totul a revenit la normal. Vulcanul Balta Dracului este azi complet inofensiv.

Un alt obiectiv turistic este Valea Zânelor, unde, ca o curiozitate, Ceauşescu avea o vilă de protocol luxoasă, el petrecând aici doar o singură noapte, în luna august a anului 1986, imediat după accidentul nuclear de la Cernobâl. Tot aici se află şi un camping cu 115 locuri de cazare, unde vin grupuri organizate, aici se organizează tabere pentru şcolari. În ultimul timp, aici vin orfani, ale căror vacanţe sunt sponzorizate de străini.

Un alt obiectiv turistic la care ajungi doar vara este Comandău, un loc uitat parcă de Dumnezeu, drum forestier, unde, din când în când, găseşti câte un cioban sau apicultor.

Atracţia Europei, de la Siklo - în paragină
La nici 30 de minute se află "Planul înclinat", la o altitudine de 1.113m, iar în mijlocul acesteia, la 1.068m, se află o instalaţie foarte ingenioasă, construită înainte de 1899, care asigura transportul unor materiale fără a se folosi vreun motor şi care leagă Covasna de comuna Comandău. În vederea recuperării "mocăniţei", este necesară repararea întregii linii. Aceasta nu funcţionează, refacerea va cere, cu siguranţă, mai mult timp pentru că reprezintă o atracţie datorită unicităţii, ineditului, cât şi vechimii sale. Principiul de funcţionare este simplu: vagonetul încărcat porneşte de pe deal spre vale datorită gravitaţiei, trăgând celălalt vagonet, legat de primul cu un cablu de oţel. Frânarea era dirijată din staţia de sus a liniei. Pasagerii ajunşi la staţia superioară s-au îmbarcat în trenuleţul care îi aştepta şi şi-au continuat drumul. Ultima cursă pe linia îngustă a avut loc în anul 1999, iar în 2002 a fost înfiinţată, pentru salvarea ei, Fundaţia "Sikl