Cât trebuie să suporte vecinii gălăgia copiilor? O postare despre viața la bloc a stârnit sute de reacții

Un român revoltat că nu are liniște în propria locuință din cauza tropăiturilor și zgomotelor făcute de copiii unui vecin s-a plâns pe o platformă de socializare, cerând sfaturi și păreri despre cum ar trebui să gestioneze situația. Mesajul său a devenit viral.

Mulți români s-au plâns de gălăgia pe care o fac copiii în locuințe. Foto: Magnific.com

Un român a povestit că zgomotele produse de copiii vecinilor îi fac viața la bloc un adevărat calvar. Și-a reclamat vecinii într-un mesaj pe platforma Reddit, care în scurt timp a devenit popular. Sute de oameni i-au răspuns nemulțumirii, fie cu sfaturi, fie cu aprecieri, dar și cu apeluri la înțelegere.

„Am stat așa un an până să zic ceva”

„Un vecin are copii care aleargă prin apartament, sar și fac destul de mult zgomot. Nu vorbim despre zgomotul normal al unei familii sau despre faptul că un copil mai scapă câte o jucărie pe jos, ci despre alergat și tropăit repetat, uneori perioade destul de lungi. Știu că nu pare ceva atât de grav, dar zgomotul e atât de puternic încât îl aud și vecinii de sub mine și televizorul e departe de a masca zgomotul”, a relatat acesta.

Autorul postării spune că locuiește într-un complex de blocuri noi și că a încercat, pentru prima dată, să atragă atenția asupra situației prin intermediul grupului de comunicare al locatarilor. Reacția primită l-a dezamăgit, deoarece crede că respectarea orelor legale de liniște nu ar trebui să fie singura regulă de conviețuire.

„Răspunsul a fost unul foarte bun, că nu este ora de liniște și că sunt copiii. Cel puțin pentru prima asta ar însemna că am putea să ne folosim toți free will (liberul arbitru) pe care îl avem și să facem sport prin casă sau curățenie cu muzica la maxim, că nu e ora de liniște. I-a potolit 5 minute cât să dea mesaj pe grup că a rezolvat și au mai continuat o oră”, a adăugat acesta.

Bărbatul a comparat situația cu regulile pe care le cunoștea din copilărie și s-a întrebat dacă și alți locatari ai blocurilor se confruntă cu asemenea probleme.

„Pe vremea când eram eu mic era complet exclus așa ceva, dar părinții moderni sunt de altă părere, deci cred că sunt destui care au aceeași problemă. Sunt curios dacă există persoane care au pățit același lucru, ce soluții există sau pur și simplu o părere”, a continuat acesta.

Ulterior, el a revenit cu precizări, nemulțumit de reacțiile critice ale unor români.

„Am stat așa un an până să zic ceva, mă bucur că părinții își spun părerea despre acea copilărie frumoasă, dar vine cu costul liniștii vecinilor, aceiași vecini care dacă, Doamne ferește, serbează o zi de naștere sau cheamă niște prieteni pe la ei, imediat fac zgomot”, a completat acesta.

„Copiii au foarte multă energie”

Postarea a stârnit numeroase reacții, iar unii dintre cei care au comentat au considerat că românul ar trebui să manifeste mai multă înțelegere față de familiile cu copii mici.

„Am și eu un copil de 3 ani acum într-o săptămână. Crede-mă că, gentle parenting (educație blândă) sau nu, pe la vârsta asta poți să te pui și-n fund și-n cap, este foarte greu să te înțelegi cu ei. Este vârsta la care testează limitele încontinuu și vârsta la care înțelege că poate să spună nu și să refuze complet să te asculte. Am văzut că sunt mulți extremiști cu «faci copil, mută-te la casă». Mi se pare că s-a ajuns în extrema rău cu ura față de copii, sincer. Nu toată lumea poate sau vrea să stea la casă”, a explicat o mamă.

Ea a adăugat că încearcă permanent să își învețe copilul să nu deranjeze vecinii, dar rezultatele nu apar imediat.

„Eu îi repet de câteva luni, în fiecare zi, să nu mai alerge și să nu mai meargă ca Bigfoot prin casă și mă ascultă, dar, fiind copil de 3 ani, de foarte multe ori nu își dă seama când face asta, are foarte multă energie și nu își poate controla ieșirile. Îmi pare sincer rău de situația în care ești, sunt sigură că este enervant. Încearcă totuși să vorbești cu părinții, poate puteți găsi o soluție împreună”, a continuat aceasta.

Un alt român a amintit că zgomotele provocate de copii nu sunt o problemă apărută odată cu noile generații de părinți.

„Cu rușine recunosc că în anii '80, când eram copil, împreună cu fratele meu, organizam Jocurile Olimpice în casă și țineam TOATE PROBELE – inclusiv înot, săritura cu prăjina – și ce poți numi. Imaginația nu cunoștea limite. Scuze vecinilor de sub noi care au fost în general foarte înțelegători, aveau și ei copii... atunci nu ne gândeam. Când am avut la rândul meu copil, am încercat pe cât posibil să limităm zgomotul, dar chiar și când doar mergea – mergea pe călcâie, cu bubuiturile aferente”, a relatat acesta.

Un părinte susține că a fost nevoit să se mute din cauza conflictelor cu un vecin deranjat de zgomotele copilului său. A povestit că reclamațiile au început când copilul avea doar șapte luni, iar ulterior situația a devenit tot mai tensionată.

„În continuare copilul a mai crescut puțin și a început să alerge, să se joace. Jobul meu cât timp era copilul treaz era să anticipez fiecare următoare mișcare astfel încât să nu facă gălăgie. Nu pot să descriu în cuvinte nivelul de frustrare și de epuizare pe care îl simțeam”, a relatat părintele.

El a adăugat că familia sa s-a mutat când copilul avea doi ani și jumătate, însă consideră că tensiunile dintre vecini pot fi rezolvate prin dialog.

„Pot înțelege deranjul resimțit de cel care a postat, am trăit o viață și înainte de copii. Dacă și dumneavoastră și vecinii sunteți oameni raționali și educați cu respect, eu cred că veți putea găsi niște căi de mijloc prin care copiii să își trăiască copilăria și dumneavoastră să aveți parte de liniște în propria casă”, a transmis acesta.

Un alt tată a povestit că a încercat să prevină asemenea conflicte încă de la nașterea copilului, discutând cu vecinul de la etajul inferior.

„Când a apărut copilul, când m-am văzut cu vecinul de sub mine, i-am zis: «Vecine, scuză-mă anticipat, am și eu un bebe, te rog să nu mă înjuri prea tare dacă l-o mai lua plânsul noaptea, dacă o mai tropăi din când în când, eu o să fac ce pot să fie cât mai puțin zgomot». Mi-a răspuns: «Vecine, stai liniștit, nu e problemă, știu cum e să ai copii, că și al meu a fost mic». Cam asta e situația. Cine nu a avut nu știe cum e, iar cine are ar trebui pe cât posibil să se gândească și la cei din jur”, a comentat acesta.

„Copiii nu au nicio vină, părinții au”

Mulți români au povestit că se confruntă cu probleme asemănătoare și că zgomotele repetate le afectează odihna.

„Am tot încercat să fiu înțelegător, că, na, era copilul mic, dar deja se duce la grădiniță, vorbește, nu mai poți să zici că nu înțelege ce se întâmplă. I-am scris recent vecinului cât de frumos am putut, încercând să-i explic că se aude extraordinar de deranjant la mine și, pe scurt, mi-a dat jet, zicând în linii mari că nu e adevărat. După ce i-am trimis înregistrare, mi-a zis că lui nu i se pare deloc exagerat și să mă duc la poliție sau să-l dau în judecată”, a relatat un alt locatar.

El susține că a început să strângă dovezi și că ia în calcul inclusiv acționarea vecinului în instanță, dacă nu va reuși să rezolve problema pe cale amiabilă.

Un alt român a povestit că zgomotele produse de copilul vecinilor au devenit deosebit de deranjante deoarece lucrează noaptea și are nevoie să doarmă în timpul zilei. El spune că a fost nevoit să recurgă la mai multe soluții pentru a se putea odihni.

„Am exact aceeași problemă. A încercat proprietara mea să vorbească cu ei, dar a primit același răspuns, că e copil și are energie. Nu știu tu, dar eu lucrez noaptea și dorm ziua. Acum, din fericire, este școală și copilul e plecat dimineața când ajung acasă și pot dormi liniștit. Problema acum a rămas în weekenduri și vacanțe”, a povestit acesta.

Bărbatul a explicat că folosește dopuri de urechi, căști și chiar o mască de dormit cu difuzoare încorporate pentru a reduce zgomotul.

„Nu mi se pare normal să iau atâtea măsuri, dar alte variante nu am, nici măcar să mă mut, pentru că îmi place mult zona”, a adăugat acesta.

Un alt părinte a explicat că educarea copiilor fără violență nu înseamnă ca aceștia să fie lăsați să facă tot ce vor.

„Eu nu mi-am bătut copilul de 4 ani și nici nu intenționez să o fac, dar are limite ferme: nu aruncă cu chestii prin casă, nu aleargă, nu sare, nu urlă doar pentru că așa are el chef. A avut faza de tantrumuri (crize de furie și frustrare ale copiilor), dar acolo e altă poveste, nu prea ai ce să le faci și în 4 ani vecinii din jurul nostru nu s-au plâns niciodată”, a explicat acesta.

Altcineva a relatat că a făcut plângeri la poliție, însoțite de înregistrări ale zgomotelor din apartamentul vecinilor.

„Noi am depus plângeri la poliție cu înregistrări de la noi din casă și cât de tare se aude – chestie care i-a potolit un pic. Dacă vrei să urmezi calea asta, salvează mesajele lor de pe grup în care zic ce zic. Și apoi poți să le zici că dacă există ore de liniște nu înseamnă că celelalte sunt de gălăgie”, a recomandat acesta.

Alt român a adăugat că locuitul într-un bloc înseamnă și acceptarea unor zgomote ocazionale.

„Parte din viața la bloc înseamnă să accepți gălăgia făcută de alții când renovează prin apartament, când au musafiri și poate se încing spiritele etc., dar asta nu înseamnă că ești obligat să accepți zilnic gălăgia făcută de cineva”, a explicat acesta.