Conclavul a inceput deliberarile pentru alegerea Papei

Noul Suveran Pontif trebuie sa fie ales cu doua treimi din voturile exprimate

Astazi incepe la Vatican prima sesiune a Conclavului de alegere a noului Papa. Procedura de alegere presupune desfasurarea a patru tururi de scrutin zilnice, doua dimineata si doua spre sfarsitul zilei, pe parcursul a trei zile. in cazul in care dupa douasprezece scrutinuri nu va fi ales un succesor, cardinalii vor putea reflecta asupra candidaturilor propuse timp de o zi, interval denumit oficial "pauza de reflectie". Procedurile permit deblocarea Conclavului in cazul in care nici unul dintre candidati nu intruneste cele doua treimi necesare. Dupa 34 de tururi fara rezultat, cardinalii pot trece la modificarea regulilor prin instituirea majoritatii simple ca modalitate de alegere a noului Pontif. Esecul sau reusita votului este anuntata prin culoarea fumului care iese prin cosul Capelei Sixtine, locul unde se desfasoara deliberarile. Atunci cand rezultatul votului este indecis, buletinele de vot ce urmeaza a fi arse vor fi tratate cu o substanta chimica pentru a degaja un fum negru. Daca doua treimi din electori s-au oprit asupra unei candidaturi, fumul va fi alb. Pentru prima data, Vaticanul va anunta alegerea noului Papa si prin bataile clopotelor Basilicii Sfantul Petru pentru a evita confuziile create in trecut de culoarea incerta a fumului. Conclavurile din secolul XX, incepand cu cel din 1903, cand a fost ales Pius al X-lea, nu au durat mai mult de patru zile. Cel mai scurt a fost cel care l-a desemnat pe Papa Pius al XII-lea, papa germanofil, ales in 24 de ore, la al treilea tur de scrutin, la 2 martie 1939. Cel mai lung conclav a durat patru zile si a necesitat 14 tururi de scrutin pentru a-l alege pe Papa Pius al XI-lea, la 6 februarie 1922.

Cine va fi noul Papa?
Potrivit informatiilor vehiculate in mediile vaticane, doi prelati ar urma sa-si dispute primul tur de scrutin. Germanul Joseph Ratzinger, presedintele Comisiei pentru Doctrina Credintei, fostul Sfant Oficiu, supranumit "marele inchizitor", si italianul Carlo Maria Martini, episcop de Milano pana in 2002. Personalitatea celor doi candidati reflecta fidel spiritul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea care a pus modernitatea in slujba unor scopuri conservatoare. Joseph Ratzinger este adeptul unei organizari centraliste a Bisericii sustinand mentinerea rolului primordial al Papei si al Curiei Romane. Contestat de clericii americani care sustin ca noul Papa nu poate proveni din tari in care nimeni nu merge la Biserica, asa cum sunt Franta si Germania, Joseph Ratzinger reprezinta, totusi, garantia suprema ca schimbarile din Biserica se vor petrece sub deplinul control al ierarhiilor superioare. Mai mult decat atat, cea mai mare parte a fondurilor care finanteaza Vaticanul provin de la credinciosii romano-catolici din Germania. Carlo Maria Martini, numit cardinal de Ioan Paul al II-lea in 1983, are marele avantaj de a fi italian, dar si marele dezavantaj de a sustine descentralizarea organizarii Bisericii si acordarea unor prerogative mai largi episcopatelor. Cunoscut in mediile catolice ca lider al reformatorilor, Martini a propus in 1999 organizarea unui conciliu "Vatican III", dar initiativa sa nu a fost sustinuta de Consistoriu. Motivul invocat a fost ca Biserica mai are inca multe teme de dezvoltat dintre cele propuse de "Vatican II" si organizarea unor discutii atat de ample nu este inca necesara. Numarul candidaturilor nu se epuizeaza aici. Dionigi Tettamanzi, arhiepiscop de Milano, Angelo Scola, patriarhul Venetiei, si chiar reprezentantul Curiei, Giovanni Battista Re, vor avea toate sansele. Internationalizarea Bisericii promovata de Ioan Paul al II-lea face ca alegerea unui papa neitalian sa nu fie o posibilitate exclusa. America Latina are sansa sa prin Claudio Hummes, arhiepiscopul de Sao Paulo, iezuitul argentinian de origine italiana, Jose Maria Bergoglio sau reprezentantul Hondurasului, Oscar Andres Rodriguez Maradiaga. Avortul, casatoriile intre persoanele de acelasi sex si folosirea contraceptivelor sunt trei dintre marile probleme sociale asupra carora Vaticanul va fi fortat sa se pronunte din nou, reconfirmand vechile enciclice sau modificandu-si pozitia. Daca in ceea ce priveste primele doua este greu de crezut ca vom asista la schimbari, tolerarea tacita a sexului protejat poate fi o masura pentru a diminua din forta acuzatiilor care fac din Biserica unul dintre principalii "vinovati" pentru raspandirea HIV in Africa si Asia. in ceea ce priveste rolul femeii in Biserica, succesorul lui Ioan Paul al II-lea se pare ca va continua sa mearga pe drumul deschis de acesta. Chiar daca a respins cu toata forta hirotonirea femeilor, Karol Wojtila a fost preocupat de sporirea ponderii acestora in serviciul religios si misionariat.

Dialogul intercrestin, o alta directie de urmat
Apropierea de bisericile greco- ortodoxe, desi inceputa prin contactele cu Patriarhatul de Constantinopol si vizita la Bucuresti a Papei in 1999, nu a fost inca finalizata. Relatiile cu Biserica Ortodoxa Rusa sunt mai reci decat oricand, dupa ce Vaticanul si-a intensificat activitatile misionare in Estul Rusiei, iar Alexei al II-lea a aratat ca orice reluare a dialogului este legata de incetarea oricaror activitati de prozelitism. Nici Biserica Romano-Catolica nu este scutita de evolutii contradictorii. Despre Ioan Paul al II lea, spaniolul Juan Jose Tamayo, secretarul Asociatiei Teologilor - Ioan al XXIII-lea, spune ca "a reusit sa umple stadioanele, dar a golit bisericile, lasand Biserica Romano-Catolica divizata". in Vest, de la noul Papa se asteapta o apropiere mai mare de problemele oamenilor de rand si o prezenta mai atenuata a dogmelor bisericesti in viata de zi cu zi. Spectaculos si controversat, pontificatul lui Ioan Paul al II-lea a generat asteptari contradictorii in randul credinciosilor romano- catolici, crestinilor si adeptilor altor confesiuni. Poate ca sarcina cea mai grea a viitorului suveran va fi aceea de a valorifica mostenirea lasata, asimiland ceea ce poate intari Vaticanul si eliminand ceea ce poate potenta curentul contes-tatar.

Principalii 12 candidati pentru scaunul apostolic
* Carlo Maria Martini, 78 de ani, fost arhiepiscop de Milano, considerat de multi ani unul dintre cei mai importantI candidati, cu mare experienta in dialogul ecumenic, favorabil accederii femeilor in ierarhia bisericii
* Ennio Antonelli, 68 de ani, arhiepiscop de Florenta, unul dintre cei mai populari clerici italieni, un mare iubitor de arta
* Godfried Danneels, 71 de ani, arhiepiscop de Bruxelles, popular in randul cardinalilor care prefera o mai mica subordonare fata de Vatican
* Joseph Ratzinger, 78 de ani, din Germania. Decanul colegiului Cardinalilor. Se vorbeste despre el ca despre un candidat de tranzitie, pentru un pontificat scurt, un interimat dupa Papa Ioan Paul al II-lea
* Giovanni Batista Re, 71 de ani, Prefectul Congregatiei Episcopale, specializat in drept canonic
* Angelo Scola, 63 de ani, patriarhul Venetiei. Popular printre cardinalii care doresc o continuare italiana a pontificatului lui Ioan Paul al II-lea
* Dionigi Tettamanzi, 71 de ani, arhiepiscop de Milano, teolog cu multe lucrari publicate, adept al unei doctrine stricte si avocat al saracilor
* Jorge Mario Bergoglio, 68 de ani, arhiepiscop de Buenos Aires, preot iezuit
* Claudio Hummes, 70 de ani, arhiepiscop de Sao Paulo, preot franciscan
* Oscar Andres Rodriguez Maradiaga, 62 de ani, arhiepiscop de Tegucigalpa, lider al bisericii din America Latina
* Jaime Lucas Ortega Y Alamino, 68 de ani, arhiepiscop de St. Cristobal, care manifesta un mare interes pentru problemele tinerilor
* Francis Arinze, 72 de ani, din Nigeria. Expert in relatii interconfesionale.

Organizatiile din umbra incearca sa influenteze votul
Opus Dei, organizatia a carei ascensiune a avut loc in timpul pontificatului defunctului papa, ar fi prima pe aceasta lista. Unii cardinali o privesc insa cu neincredere, considerand-o prea influenta. Sant' Egidio, aflata, de asemenea, in centrul unei retele influente, ce actioneaza cu precadere in lumea a treia. Formata deopotriva din laici si prelati, organizatia s-a implicat activ in actiuni diplomatice actionand mai ales acolo unde Vaticanul nu putea sau nu voia sa intervina direct. Reprezentantii Sant' Egidio au reusit sa puna capat razboiului civil din Mozambic si sa aduca la aceeasi masa a tratativelor diversele factiuni algeriene. Organizatia conservatoare Legionarii lui Christos, dispunand de importante mijloace financiare si de legaturi in anturajul presedintelui Bush, la Roma grupul e legat direct de cardinalul Sodano, fostul secretar al Papei Ioan-Paul al II-lea.