Cele mai ciudate clădiri din România: Casa Brück din Timişoara, Casa Sfatului din Braşov - locul execuţiilor medievale

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Casa Bruck, „o felie“ din cea mai frumoasă clădire din Timişoara FOTO Adevărul
Casa Bruck, „o felie“ din cea mai frumoasă clădire din Timişoara FOTO Adevărul

În fiecare oraş al ţării există o bijuterie arhitectonică sau o clădire care atrage toate privirile datorită designului neobişnuit pe care îl are. O parte dintre construcţii sunt declarate monumente istorice şi sunt îngrijite cu mare atenţie, în timp ce altele sunt vestite pentru personajele celebre care le-au trecut pragul de-a lungul vremii.

 Adevarul.ro vă spune istoriile din spatele celor mai ciudate construcţii din ţară.

Sediul Uniunii Arhitecţilor din Bucureşti, în topul celor mai ciudate clădiri din Europa.  Vechiul si noul se combină într-un amestec de cărămidă şi sticlă

Clădirea care adăposteşte Uniunea Arhitecţilor din Bucureşti a devenit un obiectiv turistic reprezentativ pentru Capitală datorită stilului său architectural nonconformist. Clădirea pleacă ca un monument istoric şi se termină cu o construcţie realizată în cel mai modern stil. Clădirea îmbină vechiul şi noul într-un amestec de cărămidă şi sticlă.

La intersecţia dintre străzile Boteanu şi Demetru Dobrescu, se înalţă triumfătoare o clădire  neobişnuită, realizată într-un stil inedit, printr-o combinaţie de nou cu vechi. De la depărtare pare o clădire de birouri de tipul zgârie-nori, nimic neobişnuit în zilele Bucureştiului de astăzi.

Când te apropii mai mult, îţi dai seama că acel imobil deţine un element nemaiîntâlnit la alte clădiri din Bucureşti.  Paralelipipedul din sticlă este ridicat dintr-o ruină cu valoare arhitecturală şi istorică.

Înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, clădirea care adăposteşte în prezent sediul Uniunii Arhitecţilor din Bucureşti păstrează întâmplări istorice care încă nu se cunosc în profunzime.

Casa primului realizator de film românesc, bijuterie arhitectonică a Bărăganului

Clădirea emblematică pentru Bărăgan se află situată pe strada 13 Decembrie şi a fost construită înainte de anul 1880. În prezent, aici are sediul Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Călăraşi. Pe aici au trecut, de-a lungul timpului, trei regi.

Pe complexul cultural a fost montată, în luna mai 2011, o placă ce aminteşte de faptul că aici au poposit trei regi: Regele Mihai, Regele Carol I si Regele Ferdinand.  Acest lucru este întărit de un fragment ce apare în Monografia Liceului ,,Ştirbey-Vodă" din Călăraşi,: „.. În anul 1890 s-a făcut pregătire mare în oraşul Călăraşi şi Judeţul Ialomiţa, Majestatea Sa Regele Carol I venea pentru prima dată în oraşul Călăraşi.

Trecea prin Călăraşi, pentru ca apoi prin satul Dudeşti (azi Feteşti), să treacă la Cernavodă, ca să puie piatra fundamentală a podului de peste Dunăre - în Octomvrie 1890, Majestatea sa a sosit la Călăraşi şi a fost găzduit într-o cameră, aranjată turceşte, a caselor marelui proprietar Marinache Popescu, tatăl lui Leon Popescu, fostul proprietar al Teatrului Liric. În Călăraşi Regele Carol I a stat 2 zile...”.

Casa cu muşcate în cerdac a negustorului Hagi Prodan, clădirea istorică a Ploieştiului

În peisajul urbanistic din Ploieşti, cu blocuri gri, case vechi şi neîngrijite şi imobile noi din sticlă, casa negustorului Hagi Prodan este ca o pauză de respiraţie pentru privire. Cu muşcate în cerdac, este un autentic exemplu de arhitectură veche românească, o casă a bunicilor rătăcită în aglomeraţia urbană. Interiorul este şi mai fascinant.

Înconjurată de clădiri vechi, ajunse aproape o ruină, casa negustorului Ivan Hagi Prodan a avut, spre deosebire de acestea, o soartă cu adevărat fericită. A trecut peste vremuri în picioare, a fost salvată de la ruină şi restaurată în nenumărate rânduri, iar în 1953 a fost declarată monument de arhitectură.

Astăzi Muzeul„Casă de târgoveţ din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea“ este considerată clădirea istorică a Ploieştiului deoarece, la scurt timp după Primul Război Mondial, în ea a fost înfiinţat primul muzeu din Ploieşti, numit „Muzeul Prahovei“. Casa este exemplu de arhitectură veche românească, împletită cu elemente de arhitectură orientală, la interior.

Construcţia datează din jurul anului 1785 şi are exact tipicul tipul locuinţei ţărăneşti, din zona de deal, cu parter înalt şi demisol, unde se găseau două pivniţe şi camera slujitorilor, cu două accese separate din curte. Parterul are o prispă largă şi un foişor, unde, exact ca în trecut, muşcatele roşii înfloresc şi acum în oale de lut şi de unde te aştepţi oricând să iasă o bunică din poveste, mirosind a mere din grădină şi a pâine proaspăt scoasă din cuptor.

Casa Sfatului este cea mai vizitată clădire din Braşov. În trecut, a fost locul execuţiilor medievale

Cea mai vizitată şi mai controversată clădire din Braşov se află în Piaţa Sfatului şi adăposteşe acum Muzeul Judeţean de Istorie. Puţin ştiu, însă, că în această clădire a funcţionat în secolul al XVI-lea o cameră de tortură şi execuţie.

Începutul unei construcţii pe locul Casei Sfatului este atestat în documente în data de 23 decembrie 1420, când s-a semnat un acord între Breasla Blănarilor şi Adunarea Districtului Ţării Bârsei. Conducerii oraşului i s-a îngăduit atunci să constuiască deasupra magazinului de desfacere al blănarilor o cameră pentru „acordarea dreptăţii" şi pentru şedinţele sfatului orăşenesc.

„Construcţia a fost completată şi de aceea, se pot observa astăzi stiluri diferite de arhitectură. În partea de jos se observă stilul gotic, iar la etaj stilul renascentist şi baroc. În secolul al XVI-lea turnul era străjuit de patru turnuleţe, semn că oraşul avea dreptul de a pronunţa sentinţe capitale, «Jus Gladi»", a explicat Radu Ştefănescu, directorul Muzeului Judeţean de Istorie.

În timp, Casei Sfatului i s-au adăugat noi încăperi, iar turnul a fost prevăzut cu un ceas cu cadrane pe toate cele patru laturi. Din turnul ei, trompeţii anunţau evenimentele importante ale urbei, tradiţie care astăzi a fost reluată. Turiştii pot vedea trompeţii în fiecare zi la ora 18.00, iar în weekend şi de la ora 12.00.

Cele mai frumoase clădiri ale Sibiului

Muzeul de Istorie, casa cu ocol din satul Măgura, aflată în Muzeul Astra, biserica de pe strada Guşteriţei sau Liceul Carol I de pe strada Pedagogilor, dar şi două case particulare sunt considerate de specialişti printre cele mai frumoase clădiri ale Sibiului.

Casa Altemberger, actualul complex al Muzeului de Istorie, se mai numea şi primăria veche, fiind  locuinţa judeţui vregal Thomas Altemberger, primar al oraşului între 1470 şi 1491.

„Este atestată cam între 1472-1491 şi la început a cuprins actualul turn al complexului, care este unul din puţinele turnuri-locuinţă de epocă gotică rămase în oraşul nostru. A fost locuinţa acestui Altemberger, primar al Sibiului, după care lucrul ăsta s-a legat de o veche poartă de intrare în oraş, care parţial s-a demolat între actualul liceu Brukenthal şi turnul de poartă rămas.

Apoi, în timp, lucrurile s-au completat până la construcţia de astăzi care porneşte de la centura a treia de fortificaţii şi se închide în splendida curte de astăzi. Au fost recent, în secolul XX, două restaurări, între 1967 şi 1970 şi 1971 şi 1974, când ansamblul a căpătat faţa de astăzi”, explică arhitectul sibian Dorin Boilă.

Deosebit de frumoasă este şi casa cu ocol închis din satul Măgura, zona Bran, aflată în Muzeul Astra.

Micul palat din inima Severinului

Una dintre cele mai frumoase clădiri de patrimoniu, aşezată în centrul municipiului Drobeta Turnu-Severin, este  Muzeul de Artă "Gheorghe Anghel".

Impozanta clădire cu o arhitectură aparte a fost construită de familia Sabetay, una dintre cele mai bogate şi mai renumite de pe aceste meleaguri. Prin raptul comunist din 1948, proprietarii au fost deposedaţi de micul palat, ce devenea atunci pentru câţiva ani sediul Securităţii. Pe unul dintre pereţii imobilului se află o placă de marmură ce aminteşte trecătorilor de suferinţele îndurate aici de cei ce erau catalogaţi ca "duşmani ai poporului".

După 1971, clădirea a intrat în proprietatea gospodăriei PCR, fiind amenajată ca reşedinţă a cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu, iar din 1990 ea a intrat în patrimoniul Ministerului Culturii. Prin Hotărârea nr. 115 din 7 februarie 1990 privind aplicarea Decretului-lege nr.30/1990 în legătură cu trecerea patrimoniului partidului comunist român în proprietatea statului, imobilul în cauză este preluat de noile autorităţi.

Odată cu apariţia legilor proprietăţii, Elena Carol din Ploieşti, în calitate de urmaş al foştilor proprietari, a formulat în perioada 1990-2004 două notificări ce vizau micul palat, în baza cărora a primit despăgubire în bani, renunţând la revendicarea în natură. În momentul de faţă proprietarul imobilului este Consiliul Judeţean Mehedinţi.

Palatul Szántay atrage privirile şi după o sută de ani

Una dintre clădirile impunătoare din municipiu Arad este şi ceea a arhitectului arădean, de renume european, Szántay Lajos.

„Edificiul atrage si impune prin acurateţea reliefurilor din tencuială, a deschiderilor construite, a ornamentului metalic al grilelor porţilor pietonale, a balustradelor balcoanelor, precum şi prin eleganţa poziţilor atlanţilor si cariatidelor ce susţin balcoanele de colţ a celui de-al doilea etaj, în timp ce la interior, la fel de spectaculoase sunt frumoasele vitralii florale a deschiderilor din casa treptelor precum şi balustrada din fier forjat a scărilor”, spune Codrin Jung, arhitect.

Clădirile-gemene, o parte din Paris pe străzile Clujului

Una dintre atracţiile turistice ale Clujului este ansamblul arhitectural, unic în Transilvania, format din două clădiri identice, dispuse de o parte şi de alta a străzii Iuliu Maniu. Legenda spune că “palatele în oglindă” au fost construite astfel de un nobil pentru ca cele două fiice moştenitoare ale sale să nu se supere.

Realitatea în legătură cu clădirile în oglindă de pe strada Iuliu Maniu este lipsită de romantism. Palatele nu au fost construite identic pentru două fiice răsfăţate, ci au fost realizate conform unui stil urbanistc la modă în 1900.  

“Aşa era stilul atunci 1900. Este vorba despre stilul haussmannian, care prevedea că străzile să fie <<în oglindă>>, adică imobilele să fie identice de o parte şi de alta a străzii. Ceea ce e interesant este că imobilele au fost construite de Statusul romano-catolic pe terenul primit de la municipalitate ca o compensaţie pentru faptul că au fost demolate clădirile din jurul Bisericii Sfântul Mihail, pe care le închiria  pentru magazine sau cârciumi. Pe la 1900, 1901, când se pregătea piaţa pentru amplasarea statuii lui Matia Corvin aceste clădiri au fost demolate pentru a se pune în evidenţă frumuseţea Bisericii. În compensaţie, Statusul a primit terenurile de pe strada Iuliu Maniu”, a precizat Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. 

Tudor Sălăgean a  mai precizat că astfel de străzi în oglindă există în toată Europa, printre cele mai celebre fiind cele din Paris. Georges-Eugène, Baron Haussmann (  1809 –  1891) a fost un urbanist francez,  al cărui nume este asociat cu reconstrucţia Parisului. 

Hotelul în care ar fi poposit personajul principal din Dracula, uitat de autorităţi şi ignorat de locatari

Chiar în inima municipiului Bistriţa zace o casă veche, unde până în 1948 a funcţionat un luxos hotel. Povestea sa este cu atât mai interesantă, cu cât aceasta apare în romanul „Dracula“. Autorităţile au semnalizat clădirea printr-o plăcuţă şi cam atât, iar locatarii încearcă să fugă de „dărâmături” în ciuda valorii istorice a imobilului.

În imobilul construit în 1880-1884, situat chiar în inima centrului istoric al municipiului, a funcţionat unul dintre puţinele hoteluri din Bistriţa. 
S-a numit pe rând „Regele Ungariei”, „Coroana Regală” sau „Coroana de Aur” şi mai apoi „Hotelul Hoffman” şi a fost unul dintre cele mai apreciate din municipiu, potrivit istoricilor.

Acesta şi-a pierdut funcţiunea de hotel după 1948, când a fost transformat în sediul unei societăţi comerciale, iar mai apoi în cel mai mare magazin de stofe din municipiu. Ulterior, spaţiul a fost partajat şi vândut bistriţenilor interesaţi.

Fostul Palat Administrativ din Piatra Neamţ, clădirea care a găzduit într-un secol zeci de instituţii

Clădirea în care funcţionează Muzeul de Istorie şi Arheologie tocmai a depăşit 100 de ani de la înfiinţare. Mai bine de jumătate de secol, construcţia, reprezentativă pentru urbea de sub Pietricica, a adăpostit instituţiile importante ale statului.

Clădirea impresionantă din zona centrală a municipiului Piatra Neamţ a fost ridicată la început de secol XX, din nevoia autorităţilor de a avea un sediu în care să funcţioneze un palat administrativ care să găzduiască toate instituţiile statului.
 
„Monumentalitatea este caracteristica de bază a construcţiei, plecată de la cula oltenească, dar şi impusă de axul de simetrie propus de influenţele eclectice. Se poate sesiza clar stilul masiv, de cetate. Palatul este construit în stil neo-românesc, cu frontoane rotunde, cornişe întrerupte, mansarde cu lucarne, decoraţie bogată, acoperiş impunător. Iese în evidenţă intrarea principală îndreptată spre piaţă, susţinută de arcadă în plin centru, cu uşi masive”, descrie construcţia arhitectul Adina Panaitescu.

Turnul nostru - construcţia revitalizată şi abandonată în mijlocul buruienilor din Gara Iaşi

Un grup de tineri voluntari din Iaşi a reuşit să câştige un concurs de idei organizat de o mare companie multinaţională cu un proiect care a vizat renovarea unei construcţii "murdare" - turnul de apă situat în depoul gării Iaşi.

Proiectul tinerilor ieşeni, conduşi de Adriana Furnică Gheorghiescu, o arhitectă în vârstă de 33 de ani, şi-a propus să transforme într-un simbol modern al Iaşiului unul dintre zecile de monumente ale neputinţei din oraş, clădiri pe lângă care mii de oameni trec în fiecare zi, dar care nu sunt reabilitate niciodată. 

Este vorba despre turnul de apă din depoul Gării Iaşi, o clădire sumbră pe lângă mii de ieşenii treceau zinic fără să-l observe. Clădirea este situată în apropierea pasaralei pietonale care face legătura între cartierul Alexandru cel Bun şi Gara Iaşi. Este una dintre zonele cele mai sinistre din Iaşi, iar tinerii arhitecţi şi-au propus să le ofere ieşenilor care trec pasarela un motiv de veselie. 

Casa Brück -  o felie din cea mai frumoasă clădire din Timişoara

Casa Brück, construit în stilul Secession şi Art Nouveu, între 1910-1911, după planurile arhitectului minune Székely László, a fost renovat în totalitate.

Timişoara se poate lăuda cu numeroase edificii istorice de o frumuseţe rară. Din nefericire, veritabilele monumente arhitecturale nu pot fi scoase în evidenţă din cauză stării deplorabile în care au fost lăsate din lipsa de fonduri şi de grijă. Există însă şi câteva exemple pozitive în care proprietarii au investit în clădire pentru a le readuce strălucirea de altă dată. Este exemplul unei clădiri din Piaţa Unirii, care a găzduit mereu o farmacie.  

Ani de zile, faţada clădirii s-a aflat într-o stare de degradare avansatăi. Omul de afaceri italian Gianluca Testa a decis să investeasă pentru renovarea clădirii, fără să aştepte ajutorul primăriei, ori banii de la Guvernul German, prin programul GTZ sau sprijinul altor societăţii care renovează câte o clădire istorică.

La acest material au participat Mădălina Mihalache, Ioana Stănilă, Dana Mihai, Simona Suciu, Ramona Găină,  Corina Macavei, Untaru Claudia, Remus Florescu, Bianca Sara, Florina Jbanca şi Cezar Pădurariu. 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite