Cel mai rău ar fi să se afle că România a minţit
0Interviu în exclusivitate cu baroana Sarah Ludford, purtătoare de cuvânt pe probleme de justiţie a Grupului Liberal-Democrat, membră a Comisiei de Justiţie, Afaceri Interne şi Libertăţi
Interviu în exclusivitate cu baroana Sarah Ludford, purtătoare de cuvânt pe probleme de justiţie a Grupului Liberal-Democrat, membră a Comisiei de Justiţie, Afaceri Interne şi Libertăţi Civile din Parlamentul European
- Cum apreciaţi informaţiile apărute în cotidianul elveţian "Sonntags Blick" despre anchetarea a 23 de cetăţeni irakieni şi afgani pe teritoriul României la baza Kogălniceanu?
- Dacă documentul se dovedeşte a fi real, va fi prima dovadă că guvernele europene membre sau candidate la UE au minţit când au spus că nu sunt complice. Nu sunt în poziţia de a spune dacă documentul este adevărat sau nu, dar Dick Marty, cu care lucrez îndeaproape, va cere Elveţiei să verifice veridicitatea acestui document. La Parlamentul European vom forma o Comisie temporară pentru anchetarea cazului, probabil chiar joi vom afla componenţa ei şi vom lucra împreună cu Dick Marty şi cu comisarul pentru Justiţie şi Afaceri Interne Franco Fratinni.
- Puteţi să ne spuneţi care ar putea fi consecinţele pentru aderarea României la UE în ianuarie 2007, dacă aceste informaţii se dovedesc adevărate?
- Eu nu vreau să pun în lumina reflectoarelor în mod particular România. Pentru că de fapt este vorba, pe ansamblu, de una dintre cele mai proaste cooperări între statele europene din câte ştiu eu, şi nu există nici o scuză pentru statele euopene sau candidate care ar fi cooperat la răpire şi tortură. UE trebuie să-şi asume o parte din responsabilitate, pentru că de la atacurile la 11 septembrie în SUA şi de când a apărut Guantanamo Bay nu a existat nici un protest sau demonstraţie din partea noastră în SUA. Chiar dacă a fost vorba de persoane cu rezidenţă europeană, deţinute la Guantanamo fără nici o dovadă sau chiar acuzaţii. Iar acest lucru este inacceptabil. Dacă SUA au fost capabile să influenţeze anumite state să accepte închisori secrete ale CIA pe teritoriul lor, eu cred că este vorba şi de un eşec la nivel european în promovarea şi apărarea drepturilor omului.
România ştie, oricum, că are un drum lung de parcurs şi că are multe de făcut pentru aderarea la UE. Pe de o parte, ar fi oribil să se dovedească că au existat închisori secrete ale CIA pe teritoriul României, dar pe de alta trebuie să punem în balanţă şi faptul că România şi celelalte state din sud-estul Europei sunt mult mai vulnerabile. La fel s-a întâmplat şi în cazul Curţii Penale Internaţionale. Americanii au făcut presiuni în România şi alte state din Balcani să nu predea soldaţii americanii CPI în cazul în care aceştia ar fi fost acuzaţi, ameninţând cu tăierea ajutorului militar. Atunci ar fi trebuit să intervină UE şi să spună: "OK, dacă americanii taie ajutorul militar, venim noi să vă ajutăm", dar nu au făcut-o. UE nu a ajutat aceste state. Ar fi trebuit să fim capabili să protejăm mai mult aceste state. Nu am avut nici măcar o singură reacţie solidă, fermă la nivel european să spunem americanilor: "Plecaţi de aici". Ar fi trebuit s-o facem în cazul CPI, în cazul Guantanamo şi ar trebui s-o facem în cazul închisorilor CIA. Asta nu înseamnă că sunt antiamericană, că nu cunosc adevărata valoare a relaţiei transatlantice. Înseamnă că nu sunt de acord cu această administraţie americană, care nu preţuieşte suficient drepturile omului şi dreptul internaţional. Despre România, cred că cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să nege acuzaţiile în mod repetat şi pe urmă să aflăm că a minţit.
În acest caz probabil că se va vota amânarea aderării, deoarece vom crede că România nu a renunţat la vechile obiceiuri staliniste, dovedind lipsă de respect în privinţa drepturilor omului şi lipsă de transparenţă.