CBGB ultimul concert

După 33 de ani de "existenţă" în New York, pereţii negri şi plini de postere ai clubului CBGB au fost închişi. Însă, ca un sfârşit frumos, CBGB a avut-o cap de afiş pe poeta rock Patty

După 33 de ani de "existenţă" în New York, pereţii negri şi plini de postere ai clubului CBGB au fost închişi. Însă, ca un sfârşit frumos, CBGB a avut-o cap de afiş pe poeta rock Patty Smith chiar înainte ca localul să fie evacuat de către noii proprietari, Bowery Residents Committee. Clubul se va închide pe data de 31 octombrie. Sute de fani ai muzicii au luat cu asalt clubul weekendul trecut, în timp ce reporterii mişunau prin faţa intrării principale. Atmosfera în interior era sobră şi înceţoşată, aşa cum a fost întotdeauna localul care se credea a fi locul naşterii muzicii punk. În timpul concertului, Patty declara că localul nu reprezenta un altar, ci doar simpla realitate. Smith nu a arătat semne de nostalgie, însă a declarat la o conferinţă dinaintea spectacolului că CBGB este o stare de spirit şi că 33 este şi vârsta pe care o avea Iisus. Basistul de la Red Hot Chili Peppers, Flea, a surprins spectatorii când s-a alăturat trupei lui Patty în cea de-a doua parte a show-ului. La 12 noaptea fix, basistului i s-a cântat şi un călduros şi zgomotos "La mulţi ani" din partea tuturor celor prezenţi, el împlinind 44 de ani. În timpul concertului, toţi şi-au adus aminte de vremurile bune şi de cât de multe s-au schimbat în lume. Postul de radio Sirius Satellite a transmis show-ul live, iar toată mulţimea prezentă a venit cu aparate foto digitale pentru a înregistra evenimentul. Bineînţeles, Patty a adus în încăpere spiritul anilor '60-70. Ea a cântat coveruri "My Generation" ale trupei Who şi "Gimme Shelter" ale Rolling Stones, ducând paralele către CBGB. Clubul fondat de Hilly Kristal, în anul 1973, a sprijinit o mulţime de trupe precum The Ramones, Blondie, The Talking Heads şi Television. Deşi zilele sale de glorie au apus de mult, clubul va rămâne un simbol permanent în scena muzicală a Manhattanului. Smith a încheiat seara cu un poem în care erau enumeraţi muzicienii care au avut legătură cu localul, dar care au decedat. (Carmen Mocanu)