Canalul Bastroe - prapastia dintre doua lumi

Evenimentele din 11 septembrie si razboaiele din Afganistan si Irak au concentrat atentia asupra liniei de demarcatie dintre lumea crestina si cea musulmana. Lumea a uitat astfel de focarele de

Evenimentele din 11 septembrie si razboaiele din Afganistan si Irak au concentrat atentia asupra liniei de demarcatie dintre lumea crestina si cea musulmana. Lumea a uitat astfel de focarele de conflict din Europa - Kosovo sau Transnistria - si de atitudinea unor state care, desi nu sunt Afganistanul sau Irakul, raman totusi o problema pentru comunitatea internationala - de exemplu, Ucraina si Belarusul. Astfel, in timp ce diferentele dintre Estul si Vestul Europei incep sa se stearga in ritm rapid, diferentele dintre noul Occident si noul spatiu rusesc se estompeaza cu mult mai multa greutate. Ucraina sapa in estuarul Bastroe, din bucata sa de Delta facuta cadou de Stalin, un canal care poate sa mutileze fauna si flora in toata Delta Dunarii. Explicatia oficiala a acestei actiuni absurde a fost ca navele ucrainene - 23 la numar tot anul trecut - platesc taxe prea mari pentru tranzitul prin canalul romanesc Sulina. Explicatia reala tine de alegerile din aceasta tara si de politica Kievului de a zgandari sentimentele antiromanesti bine dezvoltate in Ucraina inca din epoca sovietica. Intreaga lume civilizata a ripostat oficial la actiunile Ucrainei. Comisia Europeana si Statele Unite, precum si organizatiile ecologiste importante din toata lumea au cerut Ucrainei sa opreasca lucrarile ce pot duce la un dezastru. Toate demersurile au fost zadarnice. Presedintele Leonid Kucima este o persoana nefrecventabila international. Serviciile de informatii americane au descoperit ca ar fi vandut radare lui Saddam Hussein cand Irakul se afla sub embargo. De altfel, Kucima nu va mai candida la alegerile prezidentiale de pe 31 octombrie. El incearca insa sa-si impuna un om, pe Viktor Ianukovici, impotriva candidatului opozitiei, Viktor Iuscenko, sustinut tacit de occidentali. Desi Ucraina a avut, anul trecut, impreuna cu Tadjikistanul, cea mai mare crestere economica din spatiul ex-sovietic, 12,7 la suta, adoptarea standardelor europene in aceasta tara este inca foarte departe. Matricea politica si economica a ramas in continuare cea de tip sovietic dur. Se merge in continuare pe mentinerea sentimentului ultranationalist ce prinde foarte bine intr-un stat tanar, rotunjit de Stalin prin mari rapturi si anexari teritoriale in dauna Poloniei si Romaniei. Plecand de aici, se ignora, pur si simplu, drepturile minoritatilor astfel ajunse pe teritoriul Ucrainei si se promoveaza de principiu o politica de forta si nondialog in relatia cu vecinii. In iunie '97, Romania si Ucraina semnau Tratatul bilateral. Bucurestiul trecea peste consecintele dezastruoase ale pactului Ribbentrop-Molotov, al carui beneficiar principal era Kievul, pentru a promova relatii noi, de tip european. Se spera ca Ucraina va privi catre Romania cu mai putina indarjire. Din nefericire, din '97 incoace, cu cat Romania se integra in structurile occidentale, cu atat se raceau relatiile Ucrainei lui Kucima cu Bucurestiul. Nici una din problemele lasate in suspensie de Tratat nu a fost rezolvata. Regimul frontierei in Delta Dunarii nu a fost clarificat. Insula Serpilor - si platoul continental - teritoriu romanesc anexat dupa razboi fara nici o justificare de catre URSS si oferit dupa prabusirea imperiului cadou Kievului, a ajuns un mar al discordiei dat spre solutionare Curtii Internationale de la Haga. Problema minoritatii romanesti din Bucovina de Nord si Tinutul Herta este extrem de delicata. Autoritatile au ajuns sa confiste pana si ajutoarele romanesti in carti si rechizite scolare date institutiilor de invatamant din zona. Occidentul ramane fata de Ucraina la o abordare ambigua si discontinua. La inceputul anilor '90, pe teritoriul acestui stat sovietic se aflau arme nucleare. Atunci, Occidentul a crezut ca el a reusit sa convinga Kievul sa renunte la acestea. Se spera inca atragerea acestui stat mare si cu o populatie numeroasa in sfera de influenta occidentala, fapt ce ar diminua mult influenta ruseasca in Estul Europei. De altfel, Ucraina a cochetat de multe ori cu intrarea in NATO si UE. Cand si cand insa, actiunile Ucrainei aratau ca de fapt nu se pune problema occidentalizarii tarii. Dupa intalnirea din 16 iulie dintre Kucima si Putin, Ucraina a retras dezideratele sale de politica externa - integrarea in NATO si UE - din doctrina sa militara. Totusi, Europa are o atitudine deschisa fata de Kiev. Statele Unite, pe langa dialogul direct, folosesc intens Polonia pentru a obtine consensul cu Ucraina. Rezultatele sunt insa foarte modeste. In realitate, a-i aduce pe ucraineni in sfera occidentala este o intreprindere la fel de anevoioasa ca si democratizarea Irakului. Din punct de vedere cultural, religios si etnic, Ucraina este ancorata in spatiul rusesc. Ucraina poate merge spre Vest, dar numai o data cu Moscova. Si atunci insa cu mari intarzieri, fiindca semnalul de la centru la periferie se propaga incet prin fostul spatiu sovietic... Apropierea de Occident nu face Ucraina mai prietenoasa cu acesta, ci, dimpotriva, o tensioneaza mai mult. Chiar si atunci cand Ucraina a renuntat la armele nucleare, acest lucru nu s-a facut de dragul Vestului, ci din dispozitia Moscovei. Canalul Bastroe confirma, din nefericire, existenta frontierei de est a lumii occidentale cu spatiul rusesc pe linia ce merge de la nord la sud, din Polonia si din Romania. Daca lucrurile vor merge ca in cazul Bastroe sau al Transnistriei, linia se va transforma in prapastie. Diferenta dintre cele doua lumi creste o data cu procesul de integrare. Daca de la Bruxelles sau Washington se apasa un buton, imediat exista o reactie in tot spatiul occidental, indiferent ca-i vorba de Londra, Berlin, Bucuresti sau Varsovia. In cazul tarilor din fostul spatiu sovietic, Occidentul nu poate face nimic. In cazul Ucrainei, toate butoanele raman la Moscova...