Burnoutul, o constantă încă de la vârste mici. „Părinții nu se mai joacă cu copiii, părinții fac fișe cu copiii”
0Presiunea de a ține pasul cu ceilalți și a le oferi copiilor oportunități de dezvoltare de la vârste foarte mici îi transformă în elevi cu performanțe remarcabile, dar îi poate duce de asemenea în pragul epuizării.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, psihologul Mirela Ustucă atrage atenția că în toate trebuie măsură, iar ce le cerem copiilor trebuie să fie în concordanță cu etapa de dezvoltare pe care o traversează și cu nevoile lor. Trebuie ținut cont de faptul că, la vârste mici, copiii au foarte mare nevoie de joacă și timp petrecut cu părinții, spune psihologul, or, mulți tind să satisfacă din ce în ce mai puțin tocmai această nevoie. „Părinții au cerințe foarte mari de la copii, încă de mici, nu au timp de joacă. Investesc foarte mult și, am observat asta și la grădiniță, părinții nu se mai joacă cu copiii, părinții fac fișe cu copiii“, atrage atenția psihologul.
Presiunea care epuizează
În plus, există presiunea pe care o exercită societatea, părinții ajungând de multe ori să-și compare copiii cu ai prietenilor, ai vecinilor, ai rudelor. „Societatea te presează, nu sistemul grădiniței, pentru că, cel puțin la grădiniță, nu ți-l cere nimeni învățat. Cerințele la grădiniță sunt de alt tip: să fie dezvățat de pampers, să fie un pic detașat de părinte“, precizează specialistul. Dorința de a atinge performanțele celorlalți copii îi face în schimb pe părinți să pluseze: „Când vorbesc cu părinții, la grădiniță, mai discutăm despre programul de acasă, ce fac ei într-o zi obișnuită. Și aflu că cei mai mulți fac foarte multe fișe“, adaugă Mirela Ustucă.
La vârsta preșcolară, joaca nu este doar o dorință foarte mare a copiilor, ci și esențială pentru dezvoltarea lor fizică, emoțională, socială și cognitivă. Astfel, specialistul recomandă ca părinții să își facă timp pentru astfel de activități: „Ne putem juca de-a v-ați ascunselea, ne putem juca cu mingea. Acum noi nu prea mai avem timp, pentru că ne acaparează foarte mult tehnologia, iar asta este o realitate, iar stresul ne secătuiește de toate puterile și, când ajungem acasă, suntem la rândul nostru epuizați“. Psihologul le recomandă părinților în primul rând să înțeleagă această nevoie a copiilor, să le-o satisfacă și, deloc de neglijat, să fie atenți la eventualele semne care ar putea indica epuizarea la copii. Un mediu bogat în oportunități de joc îi va ajuta pe cei mici să crească sănătoși, echilibrați și pregătiți pentru provocările viitoare.
De la psihic la fizic e doar un pas
Burnoutul la copiii din clasele primare este un fenomen tot mai des întâlnit, cauzat de presiunea academică, suprasolicitarea prin activități extracurriculare și lipsa timpului pentru joacă și relaxare. Deși burnoutul este adesea asociat cu adulții, copiii pot resimți aceleași simptome de epuizare fizică, emoțională și mentală. „Dacă părintele nu face nicio schimbare în viața copilului, efectele suprasolicitării se vor duce pe partea medicală. Copilul nu vorbește, copilul nu exprimă, el somatizează. Copilul nu spune «mă doare capul, am obosit». Îl doare burtica de-adevăratelea. N-are poftă de mâncare, are grețuri, trebuie să doarmă mai mult timp. Nu poate să zică «am obosit, mi se pare prea mult, vreau să mă joc». El începe să somatizeze din punct de vedere fizic. Sunt copilași, poate în clasa I sau poate chiar de la pregătitoare, când nu neapărat că nu pot face față cerințelor școlare, dar pentru ei este prea mult pentru că cerințele sunt prea ridicate. Nu se întâmplă peste tot, dar sunt situații în care un copil de clasa pregătitoare are teme, însă din punct de vedere al programei școlare nu se dau teme la clasa pregătitoare“, atrage atenția specialistul.
Deseori, părinții aleg școala și un anume învățător tocmai pentru că știu că respectivul cadru didactic are standarde foarte înalte. Alteori, părinții cad în această capcană fără să aleagă, ci pur și simplu înscriindu-și copilul la școala cea mai apropiată. „Din punctul meu de vedere, părinții nu ar trebui nici judecați, nici etichetați. Ar trebui să descoperim care este motivul, ce au vrut ei să facă. Dar important este să ceară ajutorul. În momentul în care un copil somatizează dureri de burtică, dureri de orice, trebuie să ceară ajutorul. Pentru că sunt copii care, din punct de vedere medical, au somatizat până au dezvoltat o boală și greu pot scăpa de ea. Sau necesită tratament de lungă durată. Putem vorbi de boli hormonale, putem vorbi de foarte multe“, atrage atenția consilierul.
Într-o altă realitate
O altă abordare care nu se regăsește în multe familii, iar afectele negative se vor vedea în timp, este că părinții nu-și pregătesc copiii și pentru situații dificile cărora vor fi nevoiți să le facă față la un moment dat. Din dorința de a le oferi totul, îi feresc chiar și de experiențele necesare, atrage atenția specialistul: „Noi, familia, suntem un laborator pentru ei. Adică mai bine în familia noastră, în micul nostru laborator, îi învățăm să cunoască frustrarea, să cunoască nemulțumirea, ca să putem să discutăm despre asta, să și găsim soluții, decât să le trăiască în exterior. Astăzi, foarte rar întâlnesc părinți cum erau părinții noștri pe vremuri, care nu dădeau foarte mare importanță că suntem noi supărați că vrem acadele – «N-avem bani, asta e!», lucrurile erau clare. Acum, n-avem acadele, cumpărăm acadele, chiar dacă nu avem bani – găsim o soluție. Și atunci copilul nu mai interacționează cu emoții nu neapărat negative, ci firești în viață“, explică Mirela Ustucă.
Situații problematice mai apar, mai spune psihologul, atunci când familiile își cresc copiii folosind modele de parenting cu care mulți sunt poate de acord, dar care nu se potrivesc cu realitatea în care trăim.
De asemenea, trecerea de la clasele primare la gimnaziu poate fi o etapă la care copiii se adaptează greoi, pentru că urmează să interacționeze nu cu învățătoarea pe care o cunosc și care-i cunoaște și se simt în siguranță, ci cu profesori cu personalități diferite, cu cerințe diferite, mai atrage atenția consilierul Mirela Uștucă. Copiii trebuie să se adapteze unui sistem diferit, cu mai mulți profesori, reguli noi și cerințe academice mai ridicate. Necunoscutul poate genera anxietate, iar volumul crescut de teme și responsabilități poate deveni copleșitor. Mulți elevi se pot simți nesiguri, mai ales dacă în școala primară erau obișnuiți să exceleze. În plus, trebuie să își gestioneze singuri orarul, temele și relația cu profesorii. Li se cere mai multă autonomie, iar unii pot resimți presiunea de a deveni „mai maturi“ rapid.
Depresie și irascibilitate la adolescenți
La copiii mai mari, semnele de burnout pot fi asemănătoare dependențelor, astfel încât poate să fie nevoie de intervenția unui specialist pentru a înțelege prin ce trece cu adevărat copilul și pentru a-l putea ajuta. „Pot apărea reacții psihice, precum depresie, anxietate, schimbarea stării de spirit. Adică vedem că e o persoană foarte irascibilă, o persoană foarte obosită, o persoană care nu își mai dorește să interacționeze. Dacă este deja adolescent, deodată îl vedem că nu mai vrea să iasă, până acum ieșea, se întâlnea cu colegi, vorbea la telefon, ci mai mult stă în pat. Poate nu ajungem chiar până la depresie și anxietate, dar observăm schimbări în primul rând din punct de vedere al comportamentului“, explică psihologul. Un specialist va avea capacitatea ca, prin discuții în cabinet, să descopere ce stă la baza acestor semnale de alarmă și să discearnă dacă la mijloc este o stare de epuizare sau este un consum de substanțe etc.
Astfel de stări este foarte posibil să apară și înaintea examenelor. „E foarte important să discutăm cu copilul, încă de dinaintea perioadei examenelor. Este important să-l ajutăm. Dacă părinții observă că perioada examenelor îl epuizează sau că are stări de anxietate, de frică, însă nu îl pot ajuta personal, ei trebuie să ceară ajutorul consilierului școlar, pentru că acesta îl poate ajuta pe copil să-și dezvolte o strategie de învățare eficientă. Copilul poate să fie pur și simplu într-un blocaj de învățat și nu neapărat într-unul emoțional. În primul rând, sunt instrumente cu ajutorul cărora putem să descoperim stilul de învățare. Dacă are un stil de învățare vizual, îl ajutăm, îi spunem «uite, tu trebuie să scrii, tu trebuie să-ți faci planșe, trebuie să îți scrii pe culori, trebuie să vizualizezi». Dacă are un stil de învățare auditiv, «uite, trebuie să vorbești cu cineva, trebuie să-ți explice cineva», sau are un stil de învățare dinamic, kinestezic, trebuie să fie în mișcare, pentru că este o persoană foarte dinamică“, subliniază psihologul.
Importanța somnului
Calitatea somnului își pune și ea amprenta asupra performanței școlare, un elev obosit având dificultăți în a rămâne atent la lecții și în a procesa informațiile noi. Fără un somn suficient, elevii uită mai repede ceea ce au învățat, au rezultate mai slabe la testele care implică gândire logică și sunt mai predispuși la anxietate și iritabilitate, ceea ce afectează și relațiile cu colegii și profesorii. „Sunt foarte mulți copii care chiar și de la grădiniță nu mai au un somn de calitate. Dorm foarte puțin, stau foarte mult conectați la device-uri și atunci creierul nu are cum să dea randament. Eu nu recomand absolut deloc utilizarea telefoanelor, tabletelor la copii mici. Dându-i o dată telefonul, nu mai putem să-l scoatem. La un moment dat o să simțim că trebuie să facem asta, dar nu mai putem, și intrăm într-un cerc vicios. Dacă este un copil care se pregătește pentru examen, eu nu l-aș lăsa să doarmă cu telefonul în cameră“, mai spune specialistul. Tentația de a folosi telefonul în timpul de pregătire este foarte mare, lucru pe care și adulții îl resimt, pentru că, deja unele studii au arătat-o, provoacă dependență asemeni consumului de cocaină, a mai subliniat psihologul.
Se încarcă comentariile...
