Bucureşti, prăjitura indigestă

Găsirea candidaţilor şi nu strategia electorală este cea mai grea problemă . Pentru prima dată de când se fac alegeri locale după '89, desemnarea candidaţilor pentru Primăria Capitalei

Găsirea candidaţilor şi nu strategia electorală este cea mai grea problemă .

Pentru prima dată de când se fac alegeri locale după '89, desemnarea candidaţilor pentru Primăria Capitalei pică greu la stomacurile de struţ ale partidelor politice. Ani de zile, Bucureştiul a reprezentat prima linie a bătăliei dintre stânga şi dreapta. În vremea de dominaţie a pesediştilor, opoziţia a trăit măcar cu satisfacţia că Iliescu şi ai săi nu au câştigat niciodată Capitala.

Pentru destinul politic al lui Traian Băsescu, victoria din 2000 a fost decisivă. La fel, succesul din 2004 care s-a răsfrânt asupra parcursului electoral ulterior al Alianţei DA. Astăzi, Bucureştiul nu mai este atât de mult o luptă între stânga şi dreapta, dar nu şi-a pierdut deloc importanţa ca pradă de război.

Bugetul uriaş, miliardele care abia aşteaptă să fie arondate clientelei de partid şi de stat, impactul de imagine asupra câştigătorului sunt mize uriaşe într-un an electoral şi aşa mult prea încrâncenat. Or, găsirea candidaţilor, şi nu strategia electorală se dovedeşte cea mai grea problemă a principalilor competitori.

La PD-L, Adriean Videanu fuge de nominalizare ca dracu' de tămâie. Omul vrea să-şi conducă liniştit afacerile, departe de lumina reflectoarelor în care îl pune funcţia de primar general. Partidul i-ar mai avea pe Liviu Negoiţă şi pe Vasile Blaga, dar niciunul dintre ei nu moare de dragul candidaturii. Acum aşteaptă să vină decizia în plic de la Cotroceni şi, dacă e ordin, cu plăcere.

Dincolo, în tabăra pesedistă, lucrurile merg şi mai prost. Marian Vanghelie se visează împărat al Bucureştiului, însă prognozele îi dau şanse reduse. Eterna speranţă Sorin Oprescu ar sta mai bine. Doctorul a mai trăit experienţa de a fi trădat de propria organizaţie.

Nu sunt motive ca scenariul să nu se repete dacă Vanghelie nu va căpăta nominalizarea. Până la urmă, pesediştii au şansa să piardă cu Vanghelie doar ca să-i satisfacă orgoliul primarului de la 5 sau să arunce în luptă un candidat cu mai multe şanse, dar care să fie scurtcircuitat tocmai de organizaţia PSD Bucureşti condusă de acelaşi Vanghelie.

O dilemă din care partidul nu poate ieşi decât după reţeta "trădare să fie, dar s-o ştim şi noi". Este una dintre motivaţiile pentru care Mircea Geoană se zbate să obţină comasarea localelor cu parlamentarele: pierderea Bucureştiului şi eventual a altor oraşe mari nu ar mai avea efect asupra scorului de la alegerile generale.

Miza politică a localelor ar fi anulată, ceea ce nu ar fi de lepădat nici pentru PNL, care îşi joacă şansa cu Ludovic Orban. Dintre toţi, Cozmin Guşă de la PIN are interesul ca lupta pentru Bucureşti să stea cât mai mult în centrul atenţiei. Este singura metodă prin care poate atrage interesul asupra partidului său.