Armata - ca si tara

Anul acesta, pe 25 octombrie, Armata Romana isi serbeaza ziua nu doar in tara, ci si in Europa, Asia si America de Nord. La Bruxelles, unde se afla sediul NATO, in Bosnia, in Afganistan si Irak sau la

Anul acesta, pe 25 octombrie, Armata Romana isi serbeaza ziua nu doar in tara, ci si in Europa, Asia si America de Nord. La Bruxelles, unde se afla sediul NATO, in Bosnia, in Afganistan si Irak sau la Tampa, in Florida, de unde s-a coordonat campania impotriva lui Saddam Hussein, militari romani se vor gandi astazi o clipa mai mult decat de obicei la patrie, drapel si onoarea de militar. Acasa, in unitatile militare, "pufarezii" vor depune juramantul. Cei mai norocosi vor primi vizita rudelor si, poate, vor primi un pachet cu mancare. Ofiterii care vor fi avansati vor da cate o masa colegilor pentru care au pornit un CAR sau au taiat purcelul din ograda parintilor de la tara. In cazanele incinse de la Kandahar sau Basra, unde sute de militari romani infrunta zilnic moartea, aducand Romaniei mai mult respect si bunavointa occidentala decat au facut-o dupa '89 politicul si economicul la un loc, popotele vor pregati sarmalute si mititei. Iar daca batranele Hercules nu se vor strica din nou, din tara s-ar putea trimite si un vin, si o palinca. Armata Romaniei, asa cum este ea astazi, cu bune si rele, a fost cel mai important atu in fata Statelor Unite atunci cand, dupa 11 septembrie, s-a hotarat ca si tara noastra ar putea fi admisa in NATO. Sondajele de opinie la nivel national arata ca Biserica si Armata se bucura constant de un nivel de incredere de peste 80 la suta din partea publicului. 25 octombrie ar putea fi nu doar un prilej de sarbatorire, inclusiv a momentului cand, in 1944, a fost eliberat Careiul de fascisti si horthisti, dar si de felul cum Armata ar trebui sa ajunga sa merite cu adevarat increderea enorma pe care publicul roman o are fata de ea. Fiindca aceasta incredere se datoreaza mai mult inimii, si nu mintii. In Romania, ca in orice alt stat de drept, Armata nu interfereaza enervant cu populatia, asa cum se intampla, de exemplu, cu Politia, Administratia sau Justitia. Apoi, stagiul militar obligatoriu a impus Armata in constiinta publicului ca bun al intregului popor. Armata nu poate fi ceva rau sau pe care nu te poti baza, fiindca am trecut cu totii pe acolo. Chiar si in vremea lui Ceausescu, Armata era mult mai apreciata de populatie decat Militia sau Securitatea. Faptul era vizibil pana si pe terenul de fotbal. Era mai nobil sa tii cu Steaua, echipa Armatei, decat cu Dinamo, echipa Internelor, chiar daca la Steaua se adaposteau ilustri tortionari comunisti. Armata Romana face si ea parte din societatea romaneasca. Are lumini, dar, din nefericire, si foarte multe umbre. Recent, PNA-ul a capatat jurisdictie si a inceput arestari masive de ofiteri superiori. Ei si-au dezonorat uniformele, si-au lasat soldati in frig si foame pentru a-si umple buzunarele. Procurorul Amarie a anuntat ca se va ajunge si la generali. Iar afacerile cu pacura sau alimente sunt, probabil, doar varful aisbergului. Afacerea Tigareta II, din regimul trecut, s-a desfasurat pe Aeroportul Militar Otopeni, cu implicarea a numerosi oameni in uniforma. Si in Armata exista, pe langa coruptie, si birocratie, si management prost, si lipsa de strategie. Este de notorietate programul de telecomunicatii Star, care a inghitit zeci de milioane de dolari de-a lungul anilor, fara sa functioneze vreodata. Bugetul si asa vaduvit al Armatei trebuie sa faca fata costurilor de sute de milioane de dolari impuse de achizitionarea unor fregate - fier vechi, si dotarea acestora, fara ca acest lucru sa aduca un plus de securitate Romaniei din partea bunului ei vecin, Marea Neagra. Dar in Armata nu se fura sau se gospodaresc prost doar fiare, motorina si fasole. Carentele de pregatire a militarilor ies la iveala rar, dar cand se intampla, efectele sunt adesea devastatoare. Anul trecut, doi militari aflati in serviciul de garda au baut patru litri de vin fara sa-i vada nimeni, si apoi au iesit la drumul mare, unde au ucis doi nevinovati si au mutilat un al treilea. De curand, un alt militar in termen si-a ucis patru colegi fara nici un motiv, dupa care s-a sinucis. De altfel, sinuciderile trupetilor, dar si ale ofiterilor, au o frecventa ingrijorator de mare. Opinia publica afla despre proasta functionare a tehnicii militare sau slaba pregatire a personalului doar cand mai cade cate un MIG. Niciodata nu vom sti cate tancuri au refuzat sa porneasca fiindca era frig sau era cald afara si nici cate AKM-uri sau obuziere fabricate acum jumatate de secol sunt decalibrate si periculoase nu pentru inamic, ci pentru cei care trag cu ele. La fel ca si in restul societatii romanesti, in cursa sa spre Vest, Armata Romana s-a polarizat puternic. Romania isi permite 2.400 de militari la standard NATO. Mai bine echipati si antrenati, mai bine platiti si selectionati, acestia sunt militarii ce se afla sau pot pleca in conflictele fierbinti din Orientul Mijlociu. In partea cealalta au ramas restul, pana la 110.000. Acolo, viata este cenusie, la fel cum a ramas si viata unui insemnat numar de romani. Pentru un serviciu de 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, numerosi militari au probleme cu locuintele, cu soldele, cu scolile pentru copii, cu slujbele pentru neveste si prieteni. Tranzitia, care a marcat puternic societatea romaneasca, a marcat si Armata. Pe de-o parte, exista o mare sensibilitate si disponibilitate pentru tentatia mainii forte, agitata cu pricepere de extremisti si ultranationalisti. Pe de alta parte, exista influenta NATO. In cursul procesului de aderare, aproape 2.000 de militari s-au instruit in Europa de Vest si Statele Unite. Dupa admiterea propriu-zisa a Romaniei in NATO anul viitor, numarul acestora va creste simtitor. Este o sansa reala, pe care viitoarea armata de profesionisti a Romaniei o are: se poate ajunge in Vest mai intai cu Armata.