America, America...

Pe timpul lui Antonescu, suetarzii din Bucuresti, in neostoita lor pofta de zeflemea, au avut o paine de mancat prin aparitia comunicatului ca Romania a declarat oficial razboi Statelor Unite ale

Pe timpul lui Antonescu, suetarzii din Bucuresti, in neostoita lor pofta de zeflemea, au avut o paine de mancat prin aparitia comunicatului ca Romania a declarat oficial razboi Statelor Unite ale Americii. Actul ca atare era consecinta diplomatica obligatorie a optiunii politice luate atunci, dar in universul bodegii lucrurile se vedeau altfel decat in dreptul international si o halba cu bere rece mergea bine cu bancurile despre cum or fi cautand americanii Romania pe harta. Vremurile s-au schimbat, optiunile politice s-au intors cu 180 de grade, apropiindu-se de sentimentele reale ale populatiei, dar complexul lui Guliver isi gaseste noi variante de manifestare. Daca nu la scara proportiilor, atunci la scara mentalitatilor. Iata, in preajma Zilei Independentei, guvernul de la Bucuresti a facut un fel de cadou subtil americanilor, hotarand sa desfiinteze unilateral vizele pentru cetatenii SUA care vor sa vina in Romania. Gestul poate fi luat si ca un mod de "a bate saua", se vor gasi poate si critici in numele ambatului national, dar masura nu poate fi acuzata de lipsa de originalitate sau de inspiratie. Problema e ca, pana sa se sinchiseasca americanii sa ia o masura simetrica, cetateanul roman se blocheaza in hatisurile reminiscentelor care coplesesc aparatul sau de stat sau judecatoresc. In care nu exista un reflex al libertatii constitutionale, o optica a demnitatii umane. Functionarul public sau judecatorul sunt mai degraba inclinati sa rezerve concetatenilor sansa emigrarii prin containere de vapor sau pe sub vagoanele trenurilor de mare viteza, decat statutul de purtatori ai unor privilegii universale ale omului, statuate prin cele mai impozante conventii internationale. Iar cand mai face cu ochiul si glazura unei afaceri profitabile, drepturile omului sunt reduse la zero. De mai multi ani prospera in surdina o firma care, cu ajutorul justitiei bucurestene, se ingrasa nici mai mult, nici mai putin decat din traficul subtil cu vize si oameni tineri pentru America. Parcurgandu-i domeniile de activitate, care acopera aproape un sfert din Codul CAEN, de la desfacerea de acadele la antrepozite si de la negotul cu bijuterii la constructii industriale, frapeaza asocierea din nucleul acestora: "obiectul principal de activitate il constituie recrutarea, selectarea si plasarea fortei de munca in strainatate (...) si tranzactiile imobiliare". Ce legatura sa fie intre impresariatul fortei de munca si tranzactiile imobiliare? Este. Si inca una foarte puternica. Am zice ca numai mintea inventiva a romanului o poate descoperi, dar societatea comerciala respectiva este compusa din 4 cetateni straini (toti cu domiciliul in Orientul Mijlociu) si un singur roman, basarabean, care, la cei 77 de ani ai sai, nu prea pare sa fie motorul afacerii. Cum-necum, firma romano-asiatica a ajuns sa devina interfata pentru Romania a unui foarte important program al unei foarte respectabile organizatii din Statele Unite: YMCA - International Program Services. Scopul programului este sa incurajeze circulatia si contactele generatiilor de maine, ale universalitatii si globalismului, selectionand tineri de pretutindeni care sa participe, ca educatori-supraveghetori, in taberele de vara ale tinerilor americani. O parte dintre acestia, cei mai seriosi si mai dotati, sunt invitati sa mai ramana in SUA peste limita de 4 luni a programului YMCA, pentru a studia sau, dupa caz, a lucra. Este vorba de tineri ramasi in SUA, in regim legal, cu aprobarea autoritatilor americane. Brain-drain? Poate, dar aceasta e o chestiune a politicilor guvernamentale si, oricum, nu Romania e prima frustrata in aceasta privinta. Problema in discutie e ca firma de la Bucuresti, anticipand perspectiva, nu recomanda tineri pentru programul YMCA daca sustinatorii acestora nu le ipotecheaza cate un apartament de caciula. Iata si legatura dintre impresariatul fortei de munca si afacerile imobiliare. Un apartament contra unei recomandari cu sansa! Pretextul acestei "garantii" este ca nu cumva tanarul (selectat cu grija) sa produca pagube in America, ori sa imigreze ilegal. De acord. Numai ca spolierea este otova si in cazul tinerilor cu comportament exemplar, dovedit ca atare, pe care americanii ii roaga sa ramana. Tribunalul Bucuresti (initial - sectia comerciala, mai nou sectia a IV-a civila) incuviinteaza pe banda rulanta "despagubirea" firmei cu pricina, cu cate un imobil chiar si cand aceasta nu sufera nici o paguba. Bacsis oficializat la nivelul unei locuinte! Altminteri, suntem aliniati la drepturile si libertatile universale. Articolul 25 din Constitutia Romaniei prevede: "Dreptul la libera circulatie, in tara si strainatate, este garantat (...) Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta (...), de a emigra, precum si de a reveni in tara". Deci nu de legi ducem lipsa, ci de judecatori care sa gandeasca in spiritul lor. Altfel spus, pana sa desfiinteze si SUA vizele pentru romani, trebuie ca romanii sa-si desfiinteze vizele pentru ei insisi.